Urmăriți traseul a două berze plecate din România spre țările calde

0

Până anul viitor, cuiburile amenajate cu grijă în vârful stâlpilor sau al acoperișurilor, în care berzele au mai crescut o generație de pui, vor rămâne goale. Berzele pleacă în august-septembrie din țările europene unde și-au petrecut vara, cu destinații exotice, unde mii de exemplare se vor reuni în colonii. Iar dacă Wildlife România asigură transmisiune live din cuiburile unor berze din România, Societatea Carpatină Ardeleană Satu Mare (SCAS) ne propune să parcurgem, nu în zbor, ci din fața ecranului, traseul acestor păsări care pornesc din țară, spre Africa.

Cei de la SCA Satu Mare au montat două dispozitive GPS-GSM pe spatele a două exemplare din două specii diferite de barză: Ciconia nigra (barza neagră) și Ciconia ciconia (barza albă). Aceste dispozitive transmit informații despre drumul parcurs de cele două păsări, informațiile fiind transpuse pe o hartă actualizată constant, ce poate fi urmărită aici.

Barza neagră, botezată Tur, după numele ariilor protejate în care trăieşte de-a lungul râului Tur din judeţul Satu Mare, a pornit la drum pe 16 august, dimineața între orele 8-9. ”Majoritatea berzelor negre pleacă de obicei cu două săptămâni întârziere față de berzele albe, adică la începutul sau mijlocul lunii septembrie. Astfel, putem afirma că Tur și-a început odiseea mai repede decât era de așteptat” explică Kósa Ferenc, biolog la Universitatea Babeș-Bolyai Cluj Napoca, citat de Satumareonline.

Traseul lui Tur, până în prezent. Sursa: Ciconia.ro

Traseul lui Tur, până în prezent. Sursa: Ciconia.ro

 

”Populația de berze negre din România este estimată la 400-800 de perechi, deci este o specie mult mai rară decât binecunoscuta barză albă. Până acum, nu existau informații despre rutele de migrație, locurile de popas și de iernare ale berzelor negre din România. Din date străine știm doar că locurile de iernare a berzelor negre din Europa de Est sunt la nord de Ecuator, în Etiopia și Republica Centrafricană, la aproximativ 6.000 km de zonele de cuibărit.” – Kósa Ferenc

Tur a zburat de-a lungul Someșului, după care a traversat Câmpia Transilvaniei spre sud. După câteva popasuri lângă Târgu Mureș și Brașov, luni s-a oprit în Lunca Dunării, aproape de Cernavodă. Acum, potrivit datelor afișate pe hartă, barza monitorizată se află în Rezervația Biosferei Delta Dunării, în apropiere de localitatea Crișan.

Barza albă dotată de SCA cu transmițător satelitar a părăsit deja teritoriul României, a trecut în Bulgaria pe deasupra Dunării, în dreptul localității Oltenița, iar din orășelul Tutrakan a străbătut țara până la granița cu Turcia, pe care a și trecut-o de curând. Cele mai multe berze care migrează din Europa au ca destinații Kenya, Uganda și provincia Cape din Africa de Sud, unde se adună în colonii de câteva mii de indivizi, pe durata iernii europene. În media, călătoria de migrație de pe timpul toamnei durează 26 de zile, iar cea de primăvară, înapoi spre Europa, durează 49 de zile.

barza alba

Traseul berzei albe monitorizate, până în prezent. Sursa: Ciconia.ro

Odată revenite în țările europene, berzele își (re)iau în primire cuiburile, care în general, în România, sunt amplasate în zonele joase de câmpie, de-a lungul unor râuri.

”Cuibul este amplasat pe un loc însorit şi înalt cu o vedere bună asupra zonelor de hrănire. Este construit din crengi, rădăcini, pământ şi este căptuşit cu paie, fân, iarbă, bălegar, uneori şi cu hârtie şi cârpe. În cursul anilor, în urma reparaţilor, poate să ajungă la mărimi impresionante atingând un diametru de 1-1,5 m, o înălţime de până la 2 m şi o greutate de 1-2 tone. Un cuib nou poate fi construit de perechea de berze în jur de 8 zile. De obicei, perechea foloseşte mai mulţi ani la rând acelaşi cuib.

Unele cuiburi pot atinge o vechime de câteva decenii. Astfel, cel mai vechi cuib cunoscut din România se găseşte în localitatea Gurghiu din judeţul Mureş. Acesta a fost construit în anul 1934 şi a fost ocupat de berze şi în anul 2004. La începutul şi mijlocul secolului trecut cuiburile erau construite numai pe clădiri şi copaci. Odată cu diminuarea locurilor tradiţionale de cuibărit (acoperişurile de paie sau stuf, coşurile cu gaură laterală) stâlpii reţelelor electrice din localităţi au devenit pentru berze suporturile cele mai agreate pentru amplasarea cuiburilor. Trecerea la acest mod de cuibărire s-a derulat treptat şi continuă şi azi, în tot arealul de râspândire a speciei. Primele cuiburi construite pe stâlpi au apărut în anul 1958 în Germania şi în Cehia.

În România, primele cuiburi amplasate pe stâlpi au fost semnalate în anul 1971. Raportul cuiburilor construite pe stâlpi a ajuns în România, în 2004 la aproximativ 80-90%. Totuşi, în unele regiuni ale ţării se găsesc şi acum destul de frecvent cuiburi construite pe clădiri. În judeţele Braşov şi Sibiu, de exemplu, sunt încă multe cuiburi construite pe hornuri. În judeţul Covasna în schimb, putem întâlni încă într-un număr destul de mare cuiburi pe şure. Cuibăritul pe copaci este mai răspândit în Muntenia şi Oltenia.” – Ciconia.ro 


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger