Uniţi salvăm, în rime şi acorduri. Muzica protestelor pentru Roşia Montană

“Mai bine haimana decât trădător / Mai bine huligan decât dictator / Mai bine golan decât activist / Mai bine mort decât comunist!” a rămas un refren ştiut şi murmurat şi astăzi de mulţi oameni, chiar din generaţii diferite. S-a născut în timpul manifestaţiilor din 1990, din Piaţa Universităţii. Este un cântec al protestelor, intrat în istorie în acest fel, recunoscut drept un adevărat imn al fenomenului Piaţa Universităţii 1990.

 

 

Protestele din toamna trecută, strâns legate de cauza Roşia Montană, nu au rămas fără muzica lor, născută în stradă, uneori sau compusă cu dedicaţie, în alte cazuri. De la concerte la pet până la muzica clasică susţinută de un cvartet în mijlocul bulevardului, de la ritmuri de marş al moţilor până la rap, rock sau acorduri de folk, muzica pentru Roşia Montană le-a cuprins pe toate. La Marea Adunare a Moţilor de la Câmpeni, din 19 octombrie, s-a cântat de-au răsunat toate văile din jur: “Nu vă jucaţi cu moţii, nu-i întrebaţi cât pot / În ţara lor de piatră să tacă şi să-ndure / De la bătrânul vajnic şi până la nepot / Mai ştiu să pună mâna pe coasă şi secure”.

La Marea Adunare a Moţilor de la Câmpeni, din 19 octombrie, s-a cântat de-au răsunat toate văile din jur: „Nu vă jucaţi cu moţii, nu-i întrebaţi cât pot / În ţara lor de piatră să tacă şi să-ndure / De la bătrânul vajnic şi până la nepot / Mai ştiu să pună mâna pe coasă şi secure”. Imnul moţilor adevăraţi, cum a primit cântecul numele, este interpetat de Andone din Abrud, un artist popular local, care a realizat şi orchestraţia, a compus linia melodică şi, spune el, pe alocuri şi versurile, care completează, de fapt, poezii semnate de Nicolae Nicoară Horia, poeţ al moţilor. „Uniţi să fim cum Iancu nostru-a spus cu toţi să ne-apărăm munţii din Apus” a fost mesajul transmis la Câmpeni, în Ţara Moţilor şi dus mai departe în numeroase montaje audio şi video, rămase în arhivele YouTube:

 

 

„Lăsaţi aurul în munţi” este o compoziţie Cercul Întreg, care, alături de melodia „Apă, apă, o vrem curată”, a devenit muzica de însoţire a protestelor de la Cluj, în special (dar a ajuns şi în alte locuri, dusă de către cei care au compus-o). După cum descriu chiar autorii lor, aceste cântece „se bazează pe o structură comunitară străveche de a cânta, în care se alternează un solist cu un răspuns al corului. Structura corului rămâne identică pe durata cântecului şi poate fi variată adăugând mai multe voci, iar partea solistică poate fi improvizată inclusiv pe moment, cu condiţia de a se respecta stuctura cântecului, ca să ştie corul momentul în care intervine. Cântând în acest fel se unesc spontaneitatea şi inventivitatea unui individ cu puterea unui grup de oameni şi se alternează momentele de exprimare cu momentele de ascultat. Totodată, cum nu se cântă în continuu, se poate cânta mult mai multă vreme. În cazul în care se schimbă solistul vocal pe parcurs, cântecul poate deveni mai interesant, pentru că fiecare om va avea o manieră personală de a aborda rolul de solist, pe măsură ce se obişnuieşte cu el”. Mai jos, Bogdan, Adi, Oana, Irina şi Cristina din Cercul Întreg Cluj ne arată cum se naşte un astfel de cântec:

 

 

Trupa Incognito a compus o melodie dedicată cauzei Roşia Montană, înregistrată la Cluj (Kaleidoscope Records), care să amintească tuturor că natura e iubire şi iubirea, libertate: „Un suflet în adânc / Strivit de toţi şi frânt / Lăsat să piară sub a lor privire / Să nu uităm, natura e iubire! Cu toţii să cântăm / Iubirea s-o salvăm / Prin întunericul ce ne desparte / Să nu uităm, iubirea-i libertate!”.

 

 

Artistul Norzeatic a compus şi filmat „În clar cu roşu Montana”, o altă melodie cu tematică, dată publicităţii anul trecut în luna iulie (chiar înainte de începerea mişcărilor masive de stradă pentru Roşia Montană):

 

 

Cruxfader – rEvoluţia a publicat, pe 4 septembrie, imediat după începerea protestelor, un videoclip „Uniţi salvăm Roşia Montană”: „Refuz să plec de pe meleagul strămoşesc / Confuz, adulmec un miros mişelesc / Cât să mă feresc? Mereu îmi amintesc / Nu e firesc să vindem plaiul strămoşesc… / Aici vreau eu să cresc, aici e viaţa mea / Nu vreau să îmi hrănesc copiii cu cianura ta / România e ţara mea şi nu e de vânzare / Strigăm tare să ne-audă până peste hotare / Revoluţia începe la Roşia Montană!”:

 

 

În 18 septembrie, a apărut pe YouTube producţia Spoke – Roşia Montană (Empty Beatz Prod.), pe ritmuri care nu amintesc de marşurile moţilor lui Avram Iancu, dar cu versuri sugestive: „Cei pe care i-am votat ar trebui să ne reprezinte / Nu să fure întruna, dar poporul ţine minte / Şi în sfârşit lumea se trezeşte şi trece la fapte / O mare nedreptate, ce ne trezeşte la realitate / Vând tot din ţara asta şi te întreabă ce mai vrei? / O să vândă Retezatu’ pentru încă 2 lei / Şi toate colţurile extraordinare ale României / N-am mai văzut aşa ceva, sunt culmea nesimţirii / Şi ştiu, nu pot face multe, sunt departe / Dar, frate, până şi mass media le dau dreptate / În loc să ridice populaţia împotriva lor / Profită şi ei de idioţia domnilor / Sunt prea corupţi şi îi omoară un singur gând / Ce va duce la sărăcirea poporului român / E imposibil de înţeles, e un jaf naţional / Dar văd că unora li se pare un lucru normal / E şi ţara voastră, cum de nu vă pasă ? / Nu vă bateţi joc în halul ăsta de ţara noastră / Gândiţi-vă bine, totuşi avem doar o ţară / Revoluţia începe la Roşia Montană! / Vrem apă, aer curat, turism şi natură / Nu hoţii, mizerie, nesimţire şi cianură / Atâta nesimţire induce tot atâta ură / Nu ne impresionaţi, ştim că vă doare-n ****”.

 

;

 

În 9 noiembrie, pe YouTube apărea videoclipul Damaging the Old Traditons – Singura Alternativa, „un video bazat mai mult pe o cauză decât pe muzica noastră. Uniţi salvăm Roşia Montană”, spun autorii melodiei, care mulţumesc celor care i-au ajutat şi, în special, protestatarilor din toată ţara:

 

 

În 15 decembrie, pe YouTube este publicată piesa „Uniţi Salvăm”, un manifest marca Big Blunt cu Afo & K-Gula „împotriva celor lipsiţi de bun simţ, care ne conduc”.

 

 

Artistul Tica Luminare a compus şi publicat (9 decembrie) o baladă pentru Roşia Montană, pe care o puteţi asculta mai jos:

 

 

Pe muzica Bubblegun feat. Protestatarii – Aur şi arginţi au fost realizate numeroase montaje video, de la proteste susţinute în diferite oraşe ale ţării, după cum este şi exemplul de mai jos, din 6 octombrie 2013, Piatra Neamţ:

 

 

Nu doar că s-au născut cântece în perioada acestor luni de proteste pentru Roşia Montană, dar au fost redescoperite melodii mai vechi din folclorul Ţării Moţilor, readuse la viaţă de interpreţi renumiţi, precum Mariana Anghel (a cărei interpretare a piesei de mai jos a fost aplaudată şi la Marea Adunare a Moţilor de la Câmpeni):

 

 

În stradă, muzica a fost de multe ori susţinută de peturi umplute cu monede, de steaguri, beţe sau orice era la îndemână – totul se putea transforma în instrument muzical, într-un fel sau altul. Memorabile au fost, însă, fără îndoială, momentele susţinute de cvartetul Roşia Montană în mijlocul străzii, printre protestatari aşezaţi pe jos:

 

(film de Vlad Petri)

 

 

Concertele dedicate într-o formă sau altă Roşiei Montane au fost mai multe – şi la Cluj s-a cântat în mijlocul străzii, după cum vedeţi în clipul de mai jos…:

 

 

… s-a cântat şi la Timişoara…:

 

 

… şi probabil că fenomenul muzical născut de aceste proteste unice în România nu se va opri aici. În fond, şi actualul imn de stat al României s-a născut tot în timpul unor proteste: poemul „Un răsunet” semnat de Andrei Mureşanu a fost redactat şi publicat în timpul Revoluţiei de la 1848 şi pus pe note de un autor rămas necunoscut în ziua în care Mureşanu l-a recitat câtorva prieteni braşoveni. Se pare că melodia s-a auzit prima dată la Braşov, deşi există teorii care susţin că prima oară ar fi fost cântată la Râmnicu Vâlcea, în 29 iulie. Ulterior, Anton Pann a fost creditat ca autor al muzicii imnului (sursa).

Pentru cei care sunteţi, poate, prea tineri pentru a şti ce a fost şi ce înseamnă fenomenul Piaţa Universităţii 1990, dincolo de cântecele păstrate de arhivele virtuale, o recomandare – documentarul Piaţa Universităţii – România (1990). Cât despre imnul fenomenului, cunoscut şi sub numele „Imnul golanilor”, acesta a fost interpetat de Cristi Paţurcă, pe versuri de Laura Botolan.

 

 

La final, un bonus umoristic, pentru că nu se putea ca Unguru bulan să nu aibă şi el ceva de spus despre Roşia Montană: