Unii se nasc pentru plăcere, alţii pentru durere

1

Ce e plăcerea şi cum ne face creierul plăcerile?, se întreabă neurologul David Linden în ultima sa carte, Compasul plăcerii: De ce ne fac să ne simţim atît de bine mîncarea grasă, orgasmul, gimnastica, marijuana, generozitatea, vodka, învăţarea şi jocurile de noroc. Cartea descrie felul în care creierul procesează plăcerile şi cum devenim dependenţi de anumite mîncăruri, chimicale şi comportamente.

Linden e profesor de neuroștiinţe la University School of Medicine John Hopkins şi redactor-şef la Journal of Neurophysiology. Unii oameni, explică el, sunt determinați să trăiască incomplet plăcerea. Sistemul lor dopaminergic e disfuncțional şi au nevoie de mai mulţi stimuli. În timp ce unora le ajung două pahare de alcool şi o tacla cu prietenii, alţii au nevoie de şase pahare ca să obţină acelaşi rezultat. Circuitele plăcerii sunt rezultatul unei combinaţii între genetică, stres şi experienţe de viaţă, care încep încă din stadiul embrionar. Totuşi, oricare dintre noi poate deveni un dependent la un moment dat. Adicţia nu e un faliment moral, nu e o boală a rataţilor lipsiţi de voinţă.  Biologia ne arată clar că adicţia e o boală şi că singura atitudine raţională faţă de aceasta e compasiunea.

E greu să arătăm compasiune cînd adicţia e folosită ca scuză pentru comportamente dăunătoare, dar ce trebuie să înţelegem e că dependenţii adevăraţi nu se îndreaptă spre viciu din dorinţă, nu caută simpla plăcere, ci îşi hrănesc o necesitate. Dependența de sex e, din acest punct de vedere, cea mai prost înţeleasă dintre adicţii. Oamenii sunt suspicioşi cînd aud de această boală, o consideră doar o scuză a vedetelor pentru a-şi face de cap. Adevărul e că dacă îţi place mult să faci sex, dacă eşti adulterin sau apelezi la prostituţie nu înseamnă că eşti dependent de sex. Ca şi heroinomanii, dependenţii de sex au nevoie de sex ca să poată adormi sau să poată înfrunta o zi nouă fără să sufere de sevraj. Acest tip de adicţie e foarte rar şi, ca toate adicţiile, e produsul unui creier care nu-şi poate extrage plăcerea din stimuli obişnuiţi.



Un comentariu

  1. ,,Obiect,, de studiu ptr. profesorul citat ar trebui sa devina, actualul nostru prezidentiabil. Dl. David Linden, o sa aiba surprize ce contrazic concluziile studiului sau. Si basescu, va putea astfel sa ramana in analele stiintei.

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger