“Unicornul asiatic”, faţă în faţă cu extincţia

0

Deşi i se spune “unicorn”, animalul în cauză (adică saola) are, totuşi, două coarne lungi şi ascuţite; numele i se trage de la faptul că este extrem de greu de găsit, de văzut şi a fost descoperit abia acum 20 de ani. Din păcate, specia este considerată pe cale de dispariţie: biologii estimează că maxim 200 de exemplare de saola mai trăiesc în prezent pe planetă.

 

Saola a fost descoperit în luna mai 1992, când oamenii de ştiinţă au şi anunţat, încântaţi, evenimentul: era cel mai mare mamifer descoperit din 1930 încoace. Saola trăieşte în regiunea de graniţă dintre Vietnam şi Laos; este un mamifer de dimensiuni deloc mari, cu coarne lungi, care îi dau un aspect ciudat de antilopă-hibrid, dar, genetic, este mai degrabă apropiat de specia vacilor sălbatice decât de cea a antilopelor. Cercetătorii vietnamezi au identificat animalul numai după ce în satele din regiunea de graniţă menţionată au găsit, la localnici, craniile cu coarne ciudate colecţionate de către aceştia.

Numele de „unicorn” i s-a dat din cauza comportamentului şi a habitatului, nu din cauza aspectului. „Este un animal extrem de rar văzut, exact cum erau unicornii mitici”, a spus Barney Long, expert WWF în specii întâlnite în Asia. Deşi în Vietnam există o zonă protejată creată pentru aceste animale, specia se stinge, încetul cu încetul. Nu sunt vânate pentru carnea lor, ci pentru a deveni momeală la prinderea altor animale, aşa că sunt, de regulă, atrase în capcane. Oamenii de ştiinţă nu au reuşit, până acum, să observe vreun saola în sălbăticie, să îi poată studia comportamentul. Singura posibilitate de studiu a fost pe animale capturate, precum femela din imagine, prinsă în 1996. Dar captivitatea nu le prieşte deloc acestor ciudate mamifere: ele mor foarte repede, la câteva zile după ce sunt prinse.

 

 

„Totuşi, când au fost prinse, aceste mamifere s-au manifestat foarte blând, erau deschise la a avea oameni în preajmă care să le atingă. Dar acest comportament marchează, de fapt, un stres ridicat al animalului, care este foarte speriat”, încearcă Long să ofere o explicaţie a modului de a reacţiona al saolei. În opinia specialiştilor în conservarea vieţii sălbatice, faptul că saola nu este o ţintă pentru braconieri este îmbucurător, într-un fel, pentru că oferă speranţă pentru salvarea speciei. Însă, atrag atenţia aceştia, trebuie acţionat de urgenţă, altfel specia riscă să dispară tocmai din cauza neimplicării celor care ar putea să îi vină în ajutor.

 

Sursa şi foto: Our Amazing Planet / William Robichaud

 


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger