Uneori, la trezire, își închidea ochii, să vadă casa albă, încă o dată

0

Richard Wilbur e un poet american de 91 de ani, văduv de 4 ani – ultimul său volum se deschide cu acest poem minunat adresat soției sale. Ca întotdeauna, traducerea unei poezii pierde mult din ea (pe alocuri am fost nevoit să schimb structura rimelor), așa că vă recomand  să citiți și textul original aici.

 

 

Uneori, la trezire, își închidea
ochii, să vadă casa albă, încă o dată,
casa din somn, pe care n-o avea
și unde nu intrase, oricît încercase, disperată.

 

Ce-mi spunea despre acea casă?
Poartă albă; verandă ; ușă cu luminator;
deasupra țărmului pietros, acoperișul cu terasă;
Vînturi sărate scuturînd pinii din decor.

 

E-acum acolo, oriunde-o fi acel ceva?
Doar un nebun poate spera să dea pe mare
de portul proiectat de-o minte visătoare.
Noapte de noapte mă îmbarc, iubirea mea.

 

 

 

traducere de Dan Sociu

 

 


Leave A Reply