Un success-story urban: Miraculoasa renastere a orasului Bogota (1)

17

Aceasta este povestea in doua parti a doua personaje, a doua viziuni si a unei spectaculoase renasteri urbane. Niciuna din parti nu ar fi putut exista fara cealalta. Este si povestea unei Cenusarese a capitalelor sudamericane, mutilata de violenta, saracie, trafic infernal si haos urbanistic, transformata, aproape peste noapte, intr-o Printesa, inca modesta, ce-i drept, a bicicletelor, a parcurilor, a bibliotecilor si, mai ales, a sperantei.

De Ioan-Andrei Egli

Suntem in 1993. Protestele studentilor Universitatii Nationale din Bogota devin violente. Se arunca cu pietre, se sparg geamuri, se scandeaza injurii la adresa conducerii tarii. Corpul profesoral se intalneste fata in fata cu protestatarii furiosi in amfiteatrul Universitatii. Un barbat roscovan, cu figura de elf nordic, incearca sa se faca auzit de la pupitrul de pe scena. Nu reuseste, fiind acoperit de huiduielile dezlantuite. Ceea ce urmeaza pare desprins dintr-un reality show cu farse incredibile: personajul se apropie de mijlocul scenei, isi desface cureaua de la pantaloni, ii lasa sa cada in vine, se intoarce cu spatele la audienta si isi arata posteriorul dezgolit, in toata splendoarea lui anatomica. Este vorba despre Antanas Mockus, rectorul Universitatii Nationale a Columbiei.Gestul fara precedent trimite o unda de soc in mass media unei tari disperate de ineficienta clasei ei politice. Fiu al unor imigranti lituanieni, individ integru si principial, absolvent de matematica si filosofie, profesor cunoscut printre studenti pentru abordarile complet neortodoxe, Mockus este un personaj atipic, din orice unghi l-ai privi. Episodul pantalonilor in vine il va costa postul de rector, insa ii va crea peste noapte un imens capital de imagine. In cursa pentru primarie din 1994 se inscriu sapte candidati: Mockus, Enrique Peñalosa (care va deveni primar in 1998) si alti cinci politicieni sforaitori de genul celor de care Columbia s-a saturat pana peste cap. Campania capata accente virulente atunci cand un student mascat arunca cu fecale in candidatii prezenti la o dezbatere pe scena amfiteatrului aceleiasi Universitati Nationale. Devine insa evident ca totul se reduce la competitia dintre doua personaje cu totul neobisnuite: Mockus si  Peñalosa. Pionieri ai politicii creative, cei doi au un discurs aparte, fac campanie in strada, printre oameni, se plimba cu bicicleta si au o viziune de o noutate radicala asupra orasului si a nevoilor lui. Mockus, mai inventiv, face campanie imracat intr-un costum a la Superman, creand si un personaj – Supercetateanul! Bogota inclina, plina de speranta, catre Mockus, care devine primul primar independent din istoria orasului.

Mockus mosteneste un oras cu probleme endemice: o rata ingrijoratoare de omucideri la suta de mii de locuitori, contraste sociale violente intre zona de sud, saraca, si cea de nord, un trafic infernal care produce victime in fiecare saptamana, lipsa acuta a spatiilor publice si a spatiilor verzi, si multe altele. Lituanianul asambleaza rapid un consiliu de tehnocrati, numit pe criterii de competenta, sfidand cu totul retelele de coruptie si nepotism care fac jocurile in institutiile administratiei publice columbiene, apoi incepe sa puna in aplicare promisiunile din campanie. Mockus se concentreaza insa pe ceea ce el considera a fi sursa problemelor: acuta disparitate dintre cultura, lege si moralitate in societatea columbiana: oamenii arunca gunoiul pe strada pentru ca este acceptabil moralmente. Oamenii sunt violenti pentru ca societatea nu ii condamna. Iar, viata e sacra, si nimic nu poate compensa pierderea ei.

Mockus declanseaza o campanie de o creativitate uimitoare, avand ca scop schimbarea mentalitatilor cetatenesti, si, implicit, transformarea orasului. In loc sa impuna exclusiv reguli ridige pe care o politie locala corupta si ineficienta nu ar putea oricum sa le puna in aplicare pe deplin, el profita de cultura latina, de tip macho-istic a columbienilor, si de teama lor de a fi ridiculizati, care depaseste cu mult teama de amenzi. Este instituit un sistem simbolic de cartonase rosii si albe, distribuite soferilor, care si le arata unii altora: rosii pentru cei care taie calea, albe pentru cei care acorda prioritate. Primaria angajeaza cateva sute de artisti de mima care impanzesc centrul orasului, imitand soferii abuzivi si dirijand traficul din intersectii. Presa si adversarii politici se intrec in a desfiinta metodele primarului, insa in mod uimitor, schimbarile de atitudine la nivelul strazii devin evidente. Mockus renunta in curand si la serviciile politiei rutiere, oferind agentilor posibilitatea de a fi instruiti ca artisti de mima. Patru sute de agenti din trei mii accepta.

Urmeaza o campanie de scadere a numarului de morti provocate de accidentele rutiere si de omucideri: Mockus decide sa inchida cluburile si barurile la ora unu noaptea, incercand sa micsoreze efectele dezastruoase ale agresivitatii combinate cu betia. Din nou, rezultatele sunt imediat cuantificabile, numarul de morti in trafic scazand in weekenduri de la o medie de 16 la 4, iar cel de omucideri de la 38 la 18! Politia orasului este trimisa la traininguri de mediere a conflictelor, iar primarul insusi inventeaza un „vaccin” contra violentei si agresivitatii: cand ai nervi, loveste un balon pe care ai desenat cu markerul figura celui care te-a suparat. O societate in care violenta devine mai mult simbolica este o societate pasnica, spune Mockus.

In cei trei ani ai primului mandat al lui Mockus la primaria orasului rata omuciderilor scade cu peste o treime, increderea in administratie urca la cote nemaivazute, coruptia scade la cel mai mic nivel vazut vreodata in Bogota, traficul devine mai civilizat, Mockus reuseste sa organizeze sistemul de colectare a impozitelor, haotic pana atunci, iar 65.000 de contribuabili cu dare de mana raspund apelului lansat de primar, cotizand cu 10 la suta peste cota normala de impozitare. Rezultatul: vistieria orasului colecteaza mai multi bani ca oricand, bani care vor fi pusi la treaba in mandatul lui Peñalosa. Constitutia columbiana interzice mandatele succesive la primaria din Bogota, astfel ca Mockus nu mai poate candida la alegerile din 1998. In 2001 redevine insa primar, continuand actiunea de regenerare urbana inceputa de Peñalosa. In primavara lui 2010, Mockus devine candidatul la presedintia Columbiei din partea Partidului Verde Columbian. In aceeasi perioada, face public faptul ca sufera de Parkinson. Sondajele de opinie il plaseaza drept principalul favorit in alegerile de la 20 mai.

Dincolo de cifre si statistici, povestea lui Mockus este uimitoare. Uimitoare prin simplitatea ei, prin coerenta viziunii care o strabate si prin modestia ei cazona. Mockus este unul dintre putinii care au demonstrat unei lumi intregi ca da, se poate. Ca e posibil sa deschizi oricand un dialog autentic cu o populatie furioasa si deziluzionata. Ca poti face minuni chiar si cu resurse modeste. Ca o campanie autentica de tip hearts and minds are efecte cu mult mai profunde decat pomenele electorale din an in paste. Ca exista remedii la orice fel de probleme. Ce e mai important e ca povestea lui Mockus ma face sa sper ca si orasul meu are o sansa.

In episodul urmator, povestea lui Enrique Peñalosa si a regenerarii urbane a orasului Bogota.

Citiţi şi:

VIDEO Google Street View oferă tururi gratuite în marile galerii de artă ale lumii

Grădinăritul pe acoperişul clădirilor. O posibilă soluţie pentru îmblânzirea crizei din Orientul Mijlociu

Foto: Flickr – EdoardoZ

Tags:



17 comentarii

  1. Hmm, da te pune pe ganduri nu-i asa? Mai ales ca pe taramurile mioritice domina acel “La noi nu se poate!” … eu zic ca se poate. Trebuie doar sa se si vrea. Poate vor citi articolul si niste edili de pe la noi. Sper sa nu fie prea ocupati.

    Mi-a placut mult faza cu actorii de mima pe post de politisti rutieri. Cred ca acea teama de a fi ridiculizati este si la noi, caci si noi, nu-i asa, avem ceva sange latin la purtator….
    Asteptam si episodul urmator.

  2. Pingback: Un success-story urban: Miraculoasa renastere a orasului Bogota « Alex Torex Blog

  3. Da un articol reusit, un exemplu subtil si bun pt socitatea romana, in speta pt conducatorii ei. Bravo domnule Ziaristi…putini indraznesc sa scrie despre “tampenii” de astea si nu aleg sa scrie despre ce este “normal” adica pitipoance, baieti de bani gata sau propaganda populista.

    Admirabil, toata stima.

  4. America de Sud are ce oferi din pacate sa mergi pe acolo de capul tau e inca destul de riscant. In Brazilia rapirile sunt frecvente, in Mexic reglarile de conturi sunt la ordinea zilei. Mai nasol ca nici in Politie nu poti avea mare incredere, in Peru de exemplu e destul de frecvent sa bage Politia in buzunar la straini in timpul perchezitiei droguri si apoi sa te elibereze contra cotizatie. Daca “colaborezi” poate scapi si ei se aleg cu banii, daca chemi ambasada si faci scandal dosarul merge mai departe tu faci inchisoare si ei sunt promovati … Ei castiga in ambele cazuri tu pierzi in ambele. Nu inseamna ca nu merita vizitata tara dar trebuie multa atentie pentru ca turistii cad inca deseori victime la tot felul de escrocherii.

  5. ce bine ca mai exista si asemenea articole!
    cred ca jurnalismul de buna calitate e absolut necesar pentru a opune rezistenta zonei clarobscure in care se invart cotidienele si unele posturi TV in ultimii ani.

    cu exemple si contraexemple s-ar putea sa se mai miste lucrurile – atat la nivelul edililor, cat si la cel al mentalitatii cetatenilor.

    asteptam cu interes si urmatorul episod 🙂

  6. Pingback: Cine va fi urmatorul presedinte? - Computer Games Forum

  7. Viorel Radu on

    Merg in medie o data pe an in Columbia, sotia mea fiind din Columbia. Istoria de mai sus este adevarata si o dovada a regenerarii morale nu numai a capitalei Bogota ci a intregii tari. Sa nu uitam ca anul acesta UNESCO punea Columbia pe locul noua (9!!!) intre cele mai curate tari din lume si v-o pot confirma eu. Cazul Bogota este extraordinar dar nu mai putin extraordinar decat alte mari orase Columbiene. Mergeti in Medellin si veti vedea ceva similar. De remarcat ca partenerul de camapanie a lui Mokus si posibil viitor vicepresedinte este D-nul Fajardo ce a fost pana anul trecut primarul Medellinului. Sunt multe lucruri de se pot invata din America Latina in general si din cazul Columbiei in special. Cateodata privim cu prea multa aroganta si superioritate alte tari fara sa vedem ca in multe aspecte sunt cu mult inaintea noastra si am putea invata enorm de la ele.
    O zi buna!

  8. Andrei, felicitari pentru articol! Abia astept continuarea. Din partea unei foste colege din Spiru, promotia 2000 🙂

  9. dorinteodor on

    excelent articol si foarte bune metodele…. nu stiu de ce la noi nu se aplica? ce am observat eu la romani este ca fac prostii nu pentru ca ar fi rai prin constructie ci pentru ca nimeni nu le atrage atentia ca fac rau. pur si simplu nu-si dau seama….

    de exemplu, soferii de microbuse in oras, opresc in banda, opresc in intersectii cu drumuri secundare ca acolo a zis clientul. eu de cite ori trec pe linga astia clacsonez ca sa priceapa ca fac rau. daca toti ar clacsona nu ar mai aparea astfel de situatii dar nimeni nu le atrage atentia ca gresesc.

    este un exemplu minor dar daca fiecare ar reactiona cind oricine ar fi incalca vreo regula de bun simt ( cei care arunca gunoaie din masini in mers, cei care opresc in banda blocind circulatia si terminind cu modul in care functionarii ii trateaza pe oameni la ghisee…) probabil ca si la noi va incepe un proces de civilizare….

    ce-ar fi ca si noi sa alegem un primar de origine lituaniana? stie cineva vre-un candidat ?

  10. Un articol foarte bun si interesant. Abia astept continuarea.
    Nu poti sa nu te intrebi: la noi de ce nu se poate? Felicitari autorului.
    Asteptam sa cautati si speram sa gasiti astfel de oameni si la noi. Oameni despre care sa puteti scrie la fel de multel lucruri bune

  11. Pingback: Tweets that mention Un success-story urban: Miraculoasa renastere a orasului Bogota (1) » Think Outside The Box -- Topsy.com

  12. Pingback: Un success-story urban: Poate fi Bogota un model pentru Bucuresti? (2) » Think Outside The Box

  13. Pingback: Columbia are primul presedinte mondial “verde” » Think Outside The Box

  14. Pingback: de pe net culese « arakelian

Reply To dorinteodor Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger