Un studiu recent a masurat acumularea de resturi de plastic din Oceanul Atlantic

6

Un studiu american a masurat pe o perioada de 22 de ani cantitatea de resturi de plastic dintr-o regiune a Oceanului Atlantic. Aceasta pare sa nu fi crescut prea mult in ultimii ani, unul dintre motive putand fi regulile mai stricte privind poluarea marina, care impiedica vasele sa-si deverseze reziduurile in apa. Cercetatorii au gasit insa fragmente de plastic, majoritatea masurand cativa milimetri, in peste 60% din cele 6.136 de mostre colectate cu ajutorul navoadelor de la suprafata oceanelor si spun ca plasticul este un contaminant de proportii.

O echipa de cercetatori de la Asociatia pentru Educatie Marina, Institutul Oceanografic Woods Hole si Universitatea din Hawaii a analizat datele adunate de o serie de studii marine in perioada 1986-2008, care au implicat peste 6.000 de aruncari de navoade ce au colectat peste 64.000 de fragmente de plastic, scrie BBC News. Cea mai mare cantitate din setul de date a fost colectata in 1997, cand 1.069 de fragmente de plastic s-au prins in plasele cercetatorilor intr-o operatiune de doar 30 de minute, ceea ce insemna 580.000 de bucati pe kilometru patrat.

Echipa de cercetare a observat ca cele mai mari concentratii de plastic plutitor au fost asociate cu vanturile predominante si convergenta curentilor oceanici de suprafata. „Aceasta zona de convergenta se extinde de-a lungul unei mari parti a bazinului subtropical nord-atlantic”, scriu ei in revista Science. „Aceasta nu explica doar distributia plasticului, dar arata si ca resturile plutitoare actioneaza ca un indicator pentru curentii de suprafata de mari proportii”.

Cercetatorii americani au reusit sa estimeze ca a durat mai putin de 60 de zile pentru ca resturile de plastic sa fie purtate spre „centrul de colectare” din apele de coasta aflate de-a lungul tarmurilor estice ale Statelor Unite. Cat priveste sursa lor, ei spun ca nu exista un studiu care sa cuantifice volumul de plastic patruns in ocean, insa cred ca cresterea din perioada analizata a fost asigurata de sursele terestre. Si asta pentru ca productia de materiale din plastic a crescut de cinci ori intre 1976 si 2008, iar cantitatea aruncata in SUA a crescut de doua ori in ultimele doua decenii. Pe de alta parte, volumul de plastic deversat de vasele marine a scazut ca urmare a regulilor introduse in 1988 care au interzis aceasta practica.

Resturile de plastic de la suprafata oceanelor pot zapaci vietatile marine, care totodata le pot ingera si folosi pentru a ajunge in regiuni aflate in afara zonei lor de raspandire. „Poluarea marina cu plastic este o problema de mediu semnificativa, insa lipseste o analiza cantitativa a anvergurii acestei probleme in largul oceanelor”, mai scriu cercetatorii. „Durabilitatea si ritmul lent de biodegradare le permite acestor polimeri sintetici sa tina piept mediului oceanic timp de cativa ani, cateva decenii sau chiar mai mult”.

Foto: Flickr/Rene Ehrhardt

Tags:



6 comentarii

  1. cred ca nu se acorda atentia cuvenita subiectului privind poluarea. suntem inconstienti si delasatori si trebuie sa luam atitudine.

  2. Un articol cam „alarmist si superficial” !!!
    „580.000 de bucati pe kilometru patrat.”
    Este extrem de putin stiind ca numarul organismelor planctonice pe LITRU !!! in orice lac intern, oligo spre mezotrof, poate atinge sau chiar depasii aceasta valoare.

    • Vasile, te înşeli. Acele 580.000 buc./kmp sunt obiecte suficient de mari pentru a fi pescuite cu plasele. Deci sunt doar vârful aisbergului. Toate materialele produse de (extrase din) natură se descompun în elementele chimice componente şi reintră în circuitul natural. Materialele plastice se descompun şi ele în timp, sub acţiunea razelor ultraviolete şi a forţelor mecanice, dar ceea ce rezultă sunt bucăţi mai mici de plastic. Acestea, datorită densităţii lor, nu stau nici la suprafaţă, nici la fund, ci plutesc în toată masa apei. Rezultatul este o cantitate imensă de particule de plastic de mărime microscopică. În unele zone ale oceanului planetar concentraţia de particule de plastic în suspensie depăşeşte de câteva ZECI DE ORI concentraţia organismelor planctonice. Imaginează-ţi ce efect are acest lucru asupra organismelor care se hrănesc cu acel plancton şi de aici asupra întregului lanţ trofic. La capătul căruia ghici cine se află???
      Omul este singura fiinţă de pe pământ care lasă în urma sa resturi pe care natura nu le poate asimila. Ele se cumulează şi se răspândesc peste tot. Efectele sunt încă înimaginabile şi nu vor fi nicidecum pozitive. Numai pentru comoditatea şi iresponsabilitatea a 2-3 generaţii de oameni distrugem iremediabil planeta.

    • Auzi, Vasile dragă, când spui că 580.000 de bucăţi pe kmp este extrem de puţin, ar trebui să te gândeţti la faptul că valoarea normală ar trebui să fie ZERO!!! Tot ce-i peste zero nu are ce căuta acolo.

  3. Pingback: Adevarul despre descompunerea pungilor din plastic » Think Outside The Box

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger