Vorbeam într-un articol despre iluziile infantile pe care le provoacă reţetele de interpretare a gesturilor. Ideea că oamenii pot fi detectoare de minciuni, cu condiţia să cunoască nişte trucuri de interpretare, stă la baza unui serial nou de televiziune, Lie to Me.
Inspirat de lucrările psihologului Paul Ekman, care a iniţiat studiul emoţiilor şi a elaborat un cod al expresiilor faciale, Lie To Me are ca personaj principal un poliţist care detectează minciunile după cîteva indicii date de gesturile sau expresiile suspecţilor.
În psihologia populară, promovată intens de mass-media, această capacitate e văzută ca firească. Adevărul e că nu există nici un studiu serios care să o susţină. Mai mult de atît, nu numai că premiza serialului e fantastică, dar psihologii experimentalişti au demonstrat că e şi dăunătoare, avînd efectul invers celui aşteptat. Şmecheriile poliţistului din Lie to Me nu ne ajută deloc să detectăm minciuna pe faţa cuiva, dar ne şi îngreunează acest proces.
Psihologul Timothy Levine a luat un număr de subiecţi şi i-a împărţit în trei grupuri: unul care a văzut un episod din Lie to Me, unul care a vizionat un episod din Numb3rs (un serial despre un geniu matematic care rezolvă mistere poliţiste) şi un al treilea grup, care nu a văzut nici un show. Cele trei grupuri au urmărit apoi o serie de 12 interviuri cu actori care minţeau sau spuneau adevărul şi subiecţii au fost rugaţi să distingă minciunile de onestitate.
În mod normal, acordăm încredere unui vorbitor, pînă la proba contrarie, iar această strategie e considerată cea mai eficientă în relaţiile umane. Cei care au urmărit Lie to Me au privit însă interviurile cu scepticism generalizat şi rigid, fiind influenţaţi de atitudinea personajului principal din serial, care de obicei stă la pîndă după semne ale neonestităţii.
Rezultatul a fost că scepticii au dat-o cel mai rău în bară, făcînd cele mai puţine puncte din cele trei grupuri. Interpretarea forţată şi artificială a gesturilor ne face deci psihologi mai proşti.
6 comentarii
Daca nu ma insel, Lie to Me nu se mai filmeaza duopa numai un sezon. In rest, corect totul.
Capitane, tu ai vazut serialul, sau ai citit o cronica?
Iti spun eu: stai jos, ai nota 4, pentru teme necorespunzator intocmite.
1. Personajul principal din Lie to me nu e politist, ci psiholog.
2. Este evident ca daca iei un grup de indivizi si ii pui sa vada un episod din acest serial, apoi le dai sarcina de a identifica cine minte si cine spune adevarul, acestia vor gresi, influentati fiind de toate informatiile din serial, pe care desi incearca, nu le pot aplica cu aceeasi acuratete ca cineva specializat.
3. Daca vrei dovada buna ca micro-expresiile pot trada onestitatea (sau lipsa acesteia la o) unei persoane, vorbeste cu un jucator profesionist de poker.
Pentru DAN: si tu vorbesti din amintiri. Incomplete, da, iar eu nu ma insel. Serialul a fost oprit dupa 3 sezoane, de cenzura. Pune mana si cauta, daca vrei sa afli de ce.
Cu toate ca denumirea de Captain Planet imi trezeste amintiri placute din copilarie, nu ma pot abtine sa nu adaug:
…este o lipsa de… (nu stiu cum sa o numesc caci imi vin multe idei in minte, prea multe), sa poti emite pareri, opinii despre o teorie pe care o judeci prin intermediul unui show tv.
Va invit sa CITITI cartile scrise de catre Dr. Paul Ekman, si abia, mai apoi… sa incercati sa va formati o parere.
Sa ne intelegem. Nu sunt PRO sau CONTRA teoriei lui Paul Ekman, spun doar ca inainte de a emite opinii, incercati sa le argumentati serios.
Eu unul nu declar ca exista extraterestrii doar vizionand filmul Dosarele X.
Zambet va doresc!
PS
Capitane, Paul Ekman a petrecut zeci de ani facand studii pe indivizi din diferite societati, culturi, popoare… cred ca trebuie sa redefinim ideea de “studiu serios”
asta stii cum e? hai sa ne uitam la “dr. house” si apoi sa facem un test cat pot oamenii sa trateze pacienti dupa informatiile din serial. uitatul la un serial cu doctori n-o sa te faca doctor, asa cum uitatul la un serial cu psihologi n-o sa te faca psiholog, asa ca articolul e total inutil.
Captain Planet, se pare ca majoritatea e impotriva ta … si un pic mai bine informata decat tine :))) Comiti erori, ceea ce nu ar fi grav daca articolul nu ar fi unul pubilcat pe net, la dipozitia tuturor … asta inseamna ca ii induci si pe altii in eroare. Si prima eroare pe care o comiti este aceea ca te grabesti sa combati ideea ca prin “interpretarea gesturilor” se pot detecta minciunile. Pleci de la o premisa gresita … interpretarea MICROEXPRESIILOR, impreuna cu interpretarea altor categorii de indicatori (verbali si nonverbali), ofera indicii despre faptul ca persoana analizata ascunde ceva si nu despre faptul ca minte. NU exista in acest moment indicatori certi ai minciunii, iar studiile lui Paul Ekman nu sustin acest lucru, ba din contra. Insa, daca faci abstractie de cercetarile lui Paul Ekman, care se intind pe durata a aproape jumatate de secol, si te referi doar la serialul “Lie To Me”, care este o abordare “romantata” a acestor descoperiri stiintifice, atunci nu ma mir ca esti pe o pista gresita.
Cat despre aplicabilitatea practica a descoperirilor stiintifice ale lui Ekman, poate ar fi interesant sa stii ca FBI, CIA, Homeland Security USA, NYPD, MI5, si alte servicii care se ocupa de asigurarea securitatii diverselor tari, folosesc de ani buni aceste tehnici … cu succes :)))
Sper ca o aprofundarea a subiectului sa iti mai inmoaie vehementa si, eventual, sa iti schimbe punctul de vedere.
P.S. Eu vorbesc in calitate de psiholog si expert atestat in interpretarea microexpresiilor si a comportamentului nonverbal, cu studii de specialitate la activ, nu doar cu lecturi razlete si pareri personale in portofoliu. Tu in ce calitate iti dai cu parerea?
buna, sunt student anul 1 la psihologie in timisoara. am cateva intrebari pt tine daca se poate. imi poti da cateva detali pe [email protected] ? cum a fost, cat a costat si unde se tine un astfel de curs ??? multumesc