Un studiu atrage atenția asupra îndepărtării copiilor de natură

0

O cercetare derulată timp de doi ani arată că 10% dintre copiii britanici nu au fost într-un mediu natural în ultimele 12 luni, informează Guardian. Cu alte cuvinte, mai mult de un copil din zece n-a călcat într-un an în vreun parc, o pădure sau pe vreo pajiște.  Această statistică ridică semne de întrebare legate de alienarea copiilor față de natură și efectele izolării în spații puternic antropizate.

Studiul, finanțat de guvernul britanic, observă că cei mai afectați de această problemă sunt copii de culoare și din minoritățile etnice, precum și copiii din familii sărace. ”Problemele sunt teama, spațiul, tehnologia și timpul,” spune Natalie Johnson, de la organizația Wild Network. Una din principalele explicații vizează lipsa modelelor, sugerează experții: în casele unde adulții merg adesea în natură, 82% dintre copii le calcă pe urme, în vreme ce în casele unde adulții nu au o legătură cu natura, procentul copiilor scade la 39%.

”În suburbiile clasei mijlocii, e vorba de părinți – cum să le explici părinților că timpul petrecut afară la joacă e la fel de important ca lecția de franceză sau lecția de balet?” mai arată Johnson. Findlay Wilde, o bloggeriță de 13 ani care urmărește subiecte legate de natură, spune că, drept urmare a faptului că părinții nu încurajează mersul în natură, mediul nu este un subiect relevant pentru copii. Wilde mai spune că școlile ar trebui să încheie colaborări cu organizații din domeniul naturii, pentru a-i familiariza pe copii cu mediul natural. Studiul realizat de Natural England arată că doar 8% dintre copiii cu vârstă școlară au vizitat spații din natură la inițiativa școlii.

Autorul Richard Louv vorbea, în 2005, în cartea intitulată Last Child in the Woods, despre așa-numita tulburare de deficit de natură, care, după spusele lui, ”nu este menit ca un diagnostic medical, ci mai degrabă arată costurile umane ale alienării de la lumea naturală”. În cartea lui, adună laolaltă numeroase studii care arată, pe de o parte, că din ce în ce mai mulți copii sunt înstrăinați de natură, iar pe de alta, că legătura cu natura contribuie la sănătate și la o dezvoltare armonioasă a indivizilor, atât la nivel fizic, cât și emoțional. Totodată, ”puștii de azi îți pot spune o mulțime despre pădurea amazoniană, dar nu prea îți pot spune când a fost ultima oară când chiar au văzut frunze mișcându-se,” spune Louv într-un interviu. ”Asta nu înseamnă că a învăța despre pădurea amazoniană e un lucru rău, problema fiind că relația cu natura se intelectualizează foarte mult. Și nu cred că picioarele ude sau mâinile murdare pot fi înlocuite cu ceva.”

Totodată, ”sistemul neurologic al unui copil este natural conceput să caute input senzorial, de care are nevoie pentru a se dezvolta într-un individ puternic,” e de părere Angela Hanscom, specialist pediatru. ”De pildă, dacă un copil începe să sară pe pietre, înseamnă că creierul lui este pregătit pentru acest tip de activitate,” iar împiedicarea copiilor să se joace în aer liber are efecte nocive.

Printre beneficiile activităților în natură, specialiștii menționează îmbunătățirea atenției, a abilităților de învățare, precum și a creativității și a respectului de sine. Jocurile libere în natură sporesc capacitățile de rezolvare a problemelor, concentrarea și autodisciplina. Din punct de vedere social, stimulează cooperarea, flexibilitatea și conștiința de sine, reducând agresiunea.

”Şcolile libere, în natură, sunt un fenomen în creştere în ţările vestice, unde au câştigat tot mai mult teren în ultimii ani. Metoda de învăţare practicată de aceste grădiniţe este bazată pe experienţa directă a copiilor cu natura, cu mediul înconjurător, chiar dacă asta înseamnă mâini şi haine murdare sau poate şi trânte în noroi. Scopul acestor instituţii educaţionale este creşterea şi educarea copiilor într-un mediu sănătos, natural, astfel încât cei mici să poată învăţa direct de la sursă ce înseamnă natura, petrecând fie toată ziua, fie o mare parte a zilei în aer liber,” scria Camelia Jula într-un articol de pe TOTB. ”În România există, în prezent, instituţii de educaţie private (grădiniţe sau asociaţii de profesori, spre exemplu) care au o astfel de componentă, de experimentare în natură sau chiar promovează acest concept. Cele mai multe grădiniţe însă, mai cu seamă din mediul urban, se rezumă la activităţi cu copiii între ziduri şi, poate, o vizită la vreo grădină botanică ori într-un parc.”

Sursa: The Guardian


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger