Nord-vestul Pakistanului este un tărâm al atentatelor sinucigașe cu bombă, al răpirilor și al atacurilor provocate de drone, scrie revista The Atlantic, surse constante de tulburări psihice pentru care, la o populație de 185 de milioane de oameni, există doar 350 de psihiatri în întreaga țară. Gulzar Wazir, un maior pakistanez ieșit la pensie care suferă de schizofrenie, încearcă însă să schimbe puțin lucrurile cu sprijin occidental.
Wazir a deschis în Peshwar, un oraș cu peste 1.400.000 de locuitori, singura clinică destinată tratării afecțiunilor mentale. „Întrebarea nu e ‘Cine e nebun?’”, spune el pentru revista americană, făcând referire la tărâmul natal . „Întrebarea e ‘Cine nu e nebun?’”. Spitalul de stat din Peshwar dedicat tulburărilor psihice nu poate trata pacienți mai mult de o lună din lipsă de resurse. Clinica lui Wazir îi tratează pe o perioadă nedeterminată. Sprijinită de guvernul din Norvegia, instituția medicală se ocupă de bolnavii psihic din regiunea Tehkal Payan încă din 2004 – vorbim de un număr de 5.000 de pacienți zilnic. Unii dintre ei vin în fiecare zi pentru a primi asistență medicală și a sorbi un ceai în curte. Majoritatea suferă de depresie, dependență de opiu, schizofrenie sau de toate la un loc.
Gulzar Wazir spune că pakistanezii sunt traumatizați psihic într-un mod mai mult sau mai puțin susținut de 35 de ani. „Mai întâi a fost jihadul afgan, apoi jihadul pentru Kashmir, apoi problema nucelară, apoi terorismul și atentatele sinucigașe cu bombă, iar acum sunt inundațiile”, spune maiorul pensionat. „Nu am primit nici o veste bună din Pakistan”. Wazir este la rândul său schizofrenic. A avut o carieră militară promițătoare, ajungând la un moment dat consilierul generalului Zia-ul-Haq, pe-atunci președinte al Pakistanului. În 1981, a început să-l suspecteze pe Zia de intenția de a-l ucide. „Eram convins că a pus spioni să mă urmărească, că îmi fura ideile, că voia să mă trimită în fața Curții Marțiale și să mă aresteze”.
Zia, potrivit lui Wazir, era la rândul său terifiat de conspirații, așa că uneltea împotriva tuturor. Însă după o evaluare medicală, medicii au decis că Wazir era cu adevărat bolnav psihic, motiv pentru care și-a pierdut postul din armată în 1983 și a început un regim cu medicamente. După ce și-a revenit, a pus pe picioare o organizație pentru bolnavii mintal, condusă de bolnavii mintal. Nebunia se confruntă cu o mare stigmă în Pakistan – mulți dintre prietenii și rudele bolnavilor îi lasă pe aceștia din urmă în stradă sau îi leagă. Personalul lui Wazir a găsit, de exemplu, un pacient legat în lanțuri într-o pivniță.
Foto: Flickr/Jacksoncam
Un comentariu
Pingback: Schizofrenia începe să fie ţinută în lesă