Doi tineri cu dizabilități demonstrează, din nou, că nu există limite când vine vorba de împlinirea visurilor. Românul Claudiu Miu și indianul Hargurvarinder Singh Jaggi vor escalada, începând de astăzi, un perete de 700 de metri din Munții Atlas, în Maroc. Scopul lor este să aducă acest sport mai aproape de persoanele cu nevoi speciale, mai ales de copiilor din cât mai multe categorii defavorizate, pe care ar vrea să-i atragă în sala de cățărare. Claudiu Miu este fost campion multinațional și balcanic la escaladă și președinte al Asociației Climb Again. După câțiva ani în care boala Lyme și poliartrita asociată i-au redus mult din capacitățile motorii, Claudiu a luptat până la o recuperare aproape completă, care azi îi permite să se cațere și să predea din nou escalada.
de Roxana Bucată
“Timp de aproape 3 ani nu numai că nu am mai putut face sport, dar îmi era dificil să mă deplasez, iar într-o perioadă tratamentele nu păreau să dea rezultate. Am fost ajutat de comunitatea de cățărători și de cei apropiați când eram într-o situație disperată și într-un final lucrurile au început să se potrivească și să funcționeze pentru mine. După sute de ore de recuperare, am început sa merg din nou și să îmi pot relua activitatea”, spune Claudiu. A rămas cu eroziuni și deformări articulare, oase deteriorate și a pierdut parțial mobilitatea articulară. Cele mai afectate încă sunt genunchiul drept și câteva degete de la mâna stângă.
Hargurvarinder Singh Jaggi, originar din Kapurthala, Punjab, India, s-a născut cu o malformație congenitală care a împiedicat dezvoltarea normală a cotului, umărului și a unui deget de la mâna stângă. Cu toate acestea, Jaggi este un model de perseverență și optimism – pe lângă faptul că profesează avocatura și conduce un mic birou în New Delhi, indianul și-a depășit condiția fizică și se poate lăuda azi cu atingerea unor vârfuri de peste 6.000 de metri. Alături de ei va fi și Nora Dorian, cățărătoare și cineastă reputată în comunitatea alpiniștilor, care va documenta întreaga expediție și va realiza un film despre cei doi și despre felul în care cățăratul poate ajuta oamenii cu nevoi speciale.
Când au ales destinația au ținut cont, în primul rând, de deficiențele lor. Claudiu nu poate merge distanțe lungi, însă îi este mai usor să se cațere pentru că la escaladă folosește atât mâinile, cât și picioarele, deci greutatea este distribuită proporțional, spre deosebire de mers, unde greutatea este suportată de membrele inferioare – iar articulația genunchiului îi este în continuare serios afectată. Jaggi are o malformație congenitală la brațul stâng, deci practic se cațără mai mult cu mâna dreaptă. Pe porțiunile mai dificile de pe traseu lui îi va fi ceva mai greu, dar acolo unde gradul de dificultate este mai mic, deci mai puțin solicitant pentru brațe, probabil că Jaggi va înainta mai repede decât Claudiu.
Aventura lor este mai mu decât o provocare personală. Ei vor să continue efoturile de integrare a copiilor cu dizabilități prin intermediul sportului. Asociația Climb Again a început să lucreze cu copii și tineri cu nevoi speciale în toamna lui 2013, iar până acum un număr încurajator de asociații și instituții cu profil specific s-au alăturat proiectului. Peste 60 de copii nevăzători și hipoacuzici, peste 30 de copii cu autism și alți 40 de tineri și adulți dezavantajați (prin programele de incluziune socială ale partenerilor stabili) au luat parte de ședințe de cățărat. Totodată, în primăvara lui 2014, Climb Again a reușit și o premieră sportivă – pentru prima oară în România, o echipă de copii cu nevoi speciale pregătită de instructorii Climb Again a concurat la o competiție națională de escaladă. După expediția în Maroc, Climb Again va extinde aceste eforturi în direcția promovării escaladei în rândul copiilor instituționalizați de care se ocupă Hope and Homes for Children în România.
“Tot ce am trăit m-a adus la concluzia că, în orice situație ne-am afla, putem face lucruri impresionante. Și cei care nu văd pot ajunge în vârf, și cei care nu aud pot fi campioni. Îmi confirmă acest lucru din nou și din nou copiii și tinerii cu nevoi speciale care se cațără azi datorită proiectelor Climb Again. Pot să îți dau exemplul lui Flavius și Alin, doi copii nevăzători care vin la orele noastre de escaladă, extrem de talentați și curajoși. La campionatul național de escaladă din primăvară s-au cățărat pe traseele copiilor tipici – nu numai că au ajuns în vârf, dar voiau să mai urce, li se părea ușor. Și Tudor e un exemplu extraordinar. Are doar 6 ani și este hipoacuzic, dar se cațără atât de bine încât anul viitor va putea concura în aceeași cateogire cu copiii tipici de vârsta lui”, spune Claudiu de elevii lui. Nu performanța este, însă, scopul lui cu acești copii, ci dezvoltarea unor abilități de viață, în funcție de fiecare. Pentru copiii cu autism, de exemplu, cățăratul are efecte terapeutice, îi învață să își canalizeze atenția asupra unei activități complexe, să fie receptivi la mai mulți stimuli simultani.
Astfel de inițiative sunt vitale pentru persoanele cu dizabilități din România, unde cei cu nevoi speciale sunt marginalizați din spațiul public. “România nu oferă tocmai un exemplu de asistență socială în cazul persoanelor cu dizabilități. Din păcate acest lucru se răsfrânge și în percepția omului de rând – atunci când statul este aproape nepăsător și nu dezvoltă infrastructură, programe sociale șamd, nici persoanele dizabilitate nu sunt tocmai prezente în spațiul public. Toate se leagă – educația, asistarea socială, percepția colectivă. Și din păcate în România mai mult se taie decât se leagă. Noi credem că escalada ar putea veni în întâmpinarea multora dintre nevoile celor mici – acest sport oferă posibilitatea dezvoltării personale, activării propriilor resurse pentru schimbarea perspectivelor, dezvoltă încrederea în sine și contribuie la atingerea succesului. Rezolvarea unei probleme, găsirea celei mai ușoare variante de a termina un traseu, depășirea obstacolelor, toate acestea construiesc sentimentul de împlinire al celui care ajunge sus și se pot transforma într-o poveste de succes pentru un tânăr cu nevoi speciale”, mai spune Claudiu.
Prin expediția în Maroc, cei doi cățărători vor să atragă atenție internațională față de cauza care îi aduce împreună: îmbunătățirea calității vieții și creșterea independenței în cazul persoanelor cu nevoi speciale. Sau cum spune Claudiu: “Încet-încet vom schimba mentalități, dar e greu, mai ales când ești primul care încearcă o mare de nesiguranțe cu degetul”.