Un război fără învingători: 50 de ani de prohibiţie a drogurilor

Anul acesta se împlinesc 50 de ani de la adoptarea Convenţiei Unice privind Stupefiantele şi 40 de ani de la începerea “războiului antidrog”, de către preşedintele american Richard Nixon. Tot mai multe rapoarte arată că sistemul internaţional de control al drogurilor este în impas.

de Romanian Harm Reduction Network

Măsurile represive aplicate peste tot în lume nu au avut efectul scontat; din contră, ele au produs consecinţe negative ce au agravat situaţia.

Printre acestea se numără:

• Dezvoltarea crimei organizate şi îmbogăţirea infractorilor: singurii beneficiari ai prohibiţiei globale sunt organizaţiile criminale, care acumulează profituri neimpozitate pe care le folosesc pentru a răspândi teroarea şi moartea: din 2006 până în prezent, în Mexic au fost ucişi în numele luptei antidrog 35.000 de oameni, faţă de aproape 20.000 de victime în Afganistan, ţară în care se duce un război împotriva terorismului; reglementarea pieţei drogurilor ar reprezenta cea mai grea lovitură dată acestor structuri care actualmente au scăpat de sub control.

• Încălcarea drepturilor omului, periclitarea sănătăţii publice, răspândirea de infecţii şi distrugerea vieţilor celor care consumă droguri: datorită represiunii, stigmei şi discriminării, consumatorii de droguri nu apelează la servicii medicale; consumul de droguri injectabile realizat în condiţii improprii şi cu seringi utilizate în comun este cea mai rapidă cale de transmitere a HIV şi a virusului hepatitei C; impurităţile şi concentraţiile necunoscute de droguri pe care le consumă determină decese prin otrăvire sau supradoză. Tratamentul HIV costă statul român 22.000 lei pe an pentru fiecare pacient. Costul anual pentru susţinerea unei persoane seropozitive (servicii medicale și sociale) se ridică la 35.000 – 36.000 lei, sume din care s-ar putea acoperi servicii anuale de prevenire HIV pentru 30 de consumatori de droguri injectabile. În anul 2009 au fost înregistrate aproape 1.000 de urgenţe medicale ca urmare a consumului de droguri. În 2010, numărul acestora s-a dublat. Tratamentul pe pacient costă între 300 – 1.000 lei. În 2010 au fost efectuate 1.662 expertize toxicologice pentru droguri, cu un cost total minim estimat la aproape 100.000 lei.

• Promovarea stigmei şi discriminării consumatorilor de droguri: persoanele care consumă droguri sunt tratate ca nişte infractori periculoşi, deşi cea mai mare parte nu au comis niciodată un act care să-i pună în pericol pe ceilalţi; menţionarea unei infracţiuni legate de droguri reduce aproape la zero şansele de reintegrare socială a consumatorilor, împingându-i pe mulţi dintre ei în braţele reţelelor de trafic, rezultatul fiind creşterea numărului de infractori prin însăşi lupta împotriva lor; în anul 2008, în România au fost constatate 1.305 infracţiuni de posesie de droguri pentru consum propriu, reprezentând aproape 60% din totalul infracţiunilor la legea 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.

• Producerea de dezastre ecologice şi poluare: tentativele eşuate de eradicare a culturilor de coca în Columbia sau a culturilor de mac în Afganistan au dus la crize umanitare, otrăvirea solului, apelor, depozitelor de alimente din zonele-ţintă. În mediile urbane colectarea seringilor folosite este deseori problematică deoarece consumatorii de droguri preferă să arunce seringile decât să le returneze pentru că, în absenţa unor prevederi legislative clare, riscă să fie arestaţi şi condamnaţi pentru posesie de droguri pe baza urmelor de drog dintr-o seringă.

• Risipirea banului public pe implementarea unor politici nerealiste: conform estimărilor UNODC, populaţia consumatorilor de droguri din lume era estimată la 155-250 milioane de persoane, adică  3,5 – 5,7 % din populaţia globului, în anul 2008. Costurile politicilor de combatere la nivel mondial sunt de ordinul sutelor de miliarde de dolari, fără a se reuşi scăderea semnificativă a numărului de consumatori. Costul estimativ pentru un consumator de droguri închis este de 27.744 lei/an, bani cu care se poate acoperi tratamentul substitutiv cu metadonă pentru 3 pacienţi dependenţi de heroină în sistemul public, pe același interval de timp.

Solicităm Guvernului şi puterii legislative să crească frecvenţa şi amploarea consultărilor cu specialiştii din domeniu şi cu reprezentanţii societăţii civile, pentru a identifica acţiunile necesare atingerii următoarelor obiective:

Reformarea legislaţiei prin schimbarea orientării de la incriminarea şi pedepsirea consumatorilor de droguri către promovarea drepturilor omului, a sănătăţii publice şi a dezvoltării durabile.

Reducerea încarcerării: reducerea ratei de încarcerare prin depenalizare şi dezincriminare şi/sau alte măsuri alternative la încarcerare ce constituie mijloace eficiente de a reduce costurile statului, a suprasolicitării sistemului de justiţie şi a unităţilor de detenţie, precum şi de reducere a recidivei şi promovare a reintegrării sociale a infractorilor.

Politici eficiente în penitenciare: în ciuda tuturor eforturilor de reducere a ofertei de droguri, distribuţia şi consumul de droguri rămân probleme permanente ale sistemelor carcerale din întreaga lume. Autorităţile au nevoie de un plan clar de prevenire a infecţiilor şi supradozelor, cu finanţare de la bugetul de stat, precum şi de o ofertă de tratament adaptată nevoilor celor care vor să renunţe la droguri în timpul detenţiei. Din banii alocaţi pentru tratarea unui deţinut seropozitiv (24156 lei) se poate acoperi tratamentul de substituţie cu metadonă pentru 13 consumatori de droguri.

Prevenirea consumului de droguri: prevenirea consumului de droguri nu se poate face doar prin programe de voluntariat. Sunt necesare invenţii pe termen lung, monitorizate şi evaluate cât mai exact.

Tratamentul şi reducerea riscurilor asociate consumului de droguri: dependenţa de droguri nu este o infracţiune, ci o boală cronică. Locul consumatorilor dependenţi nu este în puşcărie, ci la serviciile medicale şi sociale din comunitate. În prezent dispunem de o multitudine de modele de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri (harm reduction) a căror eficienţă în diminuarea problemelor medicale şi a marginalizării sociale a fost demonstrată prin studii şi evaluări riguroase.

În raportul lansat pe 2 iunie 2011, Comisia Globală privind Politicile în domeniul drogurilor constată eşecul războiului antidrog şi solicită statelor membre ONU să regândească coordonatele sistemului actual: “Sunt necesare măsuri urgente: războiul împotriva drogurilor a eşuat, politicile trebuie reorientate imediat. (…) Există alte abordări a căror eficienţă în diminuarea acestei probleme a fost demonstrată. Orientarea politicilor pe droguri pe o direcţie corectă nu este o temă de dezbatere teoretică sau intelectuală, ci una dintre cele mai mari provocări ale vremurilor noastre.”

Romanian Harm Reduction Network este o asociaţie ce reuneşte organizaţii şi profesionişti din domeniul reducerii riscurilor şi a cărei misiune este de a promova minimizarea comportamentelor cu risc asociate consumului de droguri prin creşterea gradului de comunicare între instituţiile cu responsabilităţi în acest domeniu şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor pentru consumatorii de droguri, la nivel naţional.