Portughezul Renato Barros şi-a stabilit un regat propriu pe o insulă mică, aproape de ţara lui de baştină: insula se află în portul Funchal, din Madeira, Portugalia. Barros a numit-o “Principatul Pontinha”, iar el şi-a luat titulatura Prinţul Renato al II-lea.
Insula are dimensiunea unui apartament cu două camere şi doar patru cetăţeni: pe Barros, soţia lui şi cei doi copii ai lor. Pe lângă paşaportul său portughez, bărbatul este, acum, deţinătorul paşaportului de Pontinha cu numărul 0001. Barros este profesor de arte, dar, în regatul său, este poliţist, grădinar, îngrijitor şi, desigur, membru al familiei regale. “Sunt orice îmi doresc să fiu – acesta e visul, nu-i aşa? Dacă vreau un imn naţional, mi-l aleg şi îl pot schimba, în timp. La fel şi în cazul steagului. Astăzi poate fi albastru, mâine roşu. Desigur, puterea mea este absolută doar aici, unde sunt suveran”, spune portughezul. El a avut ocazia să cumpere insula acum 14 ani, când ea se afla în proprietatea unei familii britanice bogate, care dorea să o vândă cu 25.000 de euro, pentru că nu le mai era de folos. Nimeni, însă, nu a vrut insula. Barros a auzit de ofertă la o petrecere şi a ştiut că vrea să facă asta. Doar că… nu avea banii.
A încercat să îşi găsească parteneri de afaceri, dar toţi au spus că e nebun să vrea să dea atâţia bani pe o stâncă (pentru că, în fapt, asta e insula, o stâncă) cu o peşteră, o platformă, fără electricitate sau apă curentă. Aşa că bărbatul şi-a vândut mai multe bunuri, a pus laolaltă toate economiile şi a cumpărat insula. Soţia lui, copiii şi restul familiei, cu toţii i-au spus că şi-a pierdut minţile. Însă el avea un singur gând în minte: libertate nelimitată. “Când regele Portugaliei a vândut insula în anul 1903, a renunţat la toate drepturile sau pretenţiile asupra ei. Aşa că proprietarul poate face ce vrea cu ea. S-ar fi putut face un restaurant aici, un cinema, dar nimeni nu s-a gândit că se va găsi cineva care să vrea să facă… o ţară”, spune Barros. Aşa că, după ce a cumpărat insula, el a făcut o vizită diplomatică guvernatorului din Madeira şi s-a prezentat drept şeful statului vecin.
În replică, guvernatorul l-a ameninţat că îi va refuza accesul la electricitate dacă nu va vinde insula înapoi statului portughez. Barros nu a fost interesat de această opţiune. Şi-a instalat un panou solar şi o mică moară de vânt, cu ajutorul cărora îşi generează singur electricitatea. Spune că este un pacifist, că nu are nevoie de bani şi nici nu stă în regatul lui tot timpul. Familia îl însoţeşte din când în când, iar turiştii pot merge oricând, deoarece accesul lor pe insulă este gratuit. Barros nu crede în graniţe. Uneori, însă, vrea să fie singur pe insula lui – atunci când se simte frustrat de autoritatea excesivă a statului portughez. “Madeira este înconjurată de apă, dar, din motive pe care nu le ştim, toţi trebuie să plătim o taxă ca să înotăm în ocean, în locurile special amenajate pentru asta. Cum s-a ajuns la aşa ceva?”, se întreabă el.
Barros recunoaşte că decizia lui de a cumpăra insula are legătura cu vârsta lui – are 56 de ani; fiul lui are 27 şi, “dacă aş fi la vârsta lui, probabil aş vinde-o ca să îmi cumpăr un Ferrari. Dar, la anii mei, vreau să mă bucur de ceea ce am. Pontihna înseamnă “un punct”. Toate schimbările din lume au început cu ceva foarte mic. Asta este şi ţara mea: un punct foarte mic”, mai spune el. Bărbatul nu a primit, încă, recunoaşterea oficială a drepturilor asupra ţării instituite de către el; cazul Pontinha este analizat de comunitatea internaţională, de la guvernul portughez la ONU. Dar Prinţul Renato este convins că solicitarea lui va fi aprobată, pentru că nu există motive legale suficient de puternice ca să fie refuzată.
Sursa: Oddity Central
Foto: Renato Barros/Facebook
Puteţi citi şi:
Magazinul de îmbrăţişări: un dolar pe minutul de ţinut în braţe
Experiment inedit realizat de un prezentator de televiziune din Australia
Un oraş german oferă bere şomerilor alcoolici ca să îi motiveze să cureţe străzile