Deşi una dintre cele mai notorii poveşti ale Bucureştiului este cea a Coanei Miţa Biciclista, Capitala noastră nu pare a fi pregătită pentru transportul pe bază de energie umană. O mare parte din argumentele ce pot fi aduse în acest sens, le cunoaşteţi şi voi. Sunt în general pieton în traficul din Bucureşti, însă acum câteva zile în urmă, mi-am propus să parcurg pe două roţi măcar o mică zonă a oraşului. Faptul că afară ploua nu a fost un impediment. Ba chiar a făcut ca provocarea să fie mai mare, însă şi mai scurtă. Am cedat după mai puţin de o oră.
de Cosmina Tcaciuc (Portocala Mecanică)
În timp ce închiriam bicicleta de la Cicloteque, încercam să-mi amintesc toate pistele de bicicletă pe care le observasem în Bucureşti. Ştiam că nu-mi permit să mă aventurez printre maşini.
Provin dintr-o familie în care panica a făcut parte din educaţia mea. Părinţii mi-au inoculat ideea că bicicleta nu este un mijloc de transport, fiind utilă doar în scop recreativ. Era modul lor de a mă convinge să nu mă aventurez cu bicicleta în traficul oraşului şi să mă rezum la plimbări liniştite în parc. M-au convins. Auzisem, oricum, de multe incidente implicând biciclişti, iar acest lucru era suficient pentru a mă determina să nu încerc.
Conştientă de pistele de bicicletă din oraş, am dedus că se poate. Totuşi, vă recomand să vă familiarizaţi cu zona pe care vreţi să o parcurgeţi înainte de a va urca pe bicicletă. Aceste piste încep şi se termină uneori acolo unde te aştepţi mai puţin. Sunt în general plasate în jurul râului Dâmboviţa, iar acest lucru probabil datorită numărului mai redus de pietoni. Dar nu trebuie să excludeti posibilitatea de a da peste vreun pescar amator.
Privind aceste benzi, acum folosindu-le, oscilam între păreri pro şi contra. Reuşeam să evit aventurarea printre maşini, însă nu şi printre pietoni. Aceştia ocupau deseori pista, fie voluntar, fie din lipsă de spaţiu. Astfel, mă vedeam nevoită să ocolesc de la câini care îşi făceau somnul pe acolo până la bătrânei confuzi. Situaţiile în care reuşeam să ocolesc obstacolele erau încă ideale. Este relativ cunoscut faptul că aceste piste nu corespund normelor/standardelor în vigoare, fapt evident şi fără a arunca o privire în legislaţie. De asemenea, din cei aproximativ 45 de km de pistă de bicicletă ai oraşului, doar vreo 27% permit circulaţia în ambele sensuri. Dar apoi, în condiţiile în care România are autostrăzi de aceeaşi lungime, poate că nici cerinţele noastre nu ar trebui să fie mari.
Totuşi, când aceste piste sunt posibile în cele mai civilizate situaţii, mersul cu bicicleta în Bucureşti îşi arată funcţionalitatea. Plăcerea de a pedala, alături de conştientizarea faptului că astfel eviţi să te confrunţi cu aglomeraţia din metrou sau RATB, fac din mersul cu bicicleta un timp de calitate. În plus, exerciţiul fizic pe care-l implică mersul cu bicicleta e incomparabil cu efortul depus pentru apăsarea pedalei de acceleraţie.
Aş fi vrut să invoc şi argumentul ecologic, dar am încercat să văd această experienţă la nivel individual. Avantajele la scară largă rămân aceleaşi, fie că pedalezi în Bucureşti sau în orice alt oraş din lume.
Ulterior, m-am găsit din nou în postura de pieton, mergând însă pe banda destinată bicicliştilor. M-am sesizat la timp, am eliberat pista, considerând că astfel contribui la fluidizarea traficului. Poate că mergând măcar odată cu bicicleta prin Bucureşti am reuşi să fim mai empatici şi responsabili vizavi de acest mijloc de transport, cât şi vizavi de cei care îl folosesc.
Rămâne, totuşi, global valabilă incompatibilitatea între ciclism şi transportul motorizat. Deşi, mai mult sau mai puţin ironic, primii producători de automobile sunt foştii fabricanţi de biciclete, precum Ford sau Skoda.
În tot acest conflict, pietonii rămân undeva la mijloc, neînţelegând dacă bicicliştii sunt periculoşi pentru maşini sau invers. Şoferii se simt luaţi prin suprindere de aceşti participanţi la trafic cu o viteză mai mică decât a lor, însă mai mare decât a unui pieton. Iar cei care aleg bicicleta sunt la rândul lor indignaţi de ignoranţa celor de la volan.
Cosmina Tcaciuc a înscris primul reportaj pe bicicletă pentru concursul realizat de Cicloteque împreună cu Fundaţia Soros şi Portocala Mecanică. Aşteptăm şi alte. Toate detaliile sunt aici.
11 comentarii
Oameni buni, ce nu intelegeti? Bucurestiul nu este un oras pentru biciclete !
cate accidente mai trebuie sa se intample pana cand sa ne dam seama cu totii de acest lucru? Pietonii la randul lor n-au pe unde sa circule de multimea de masini parcate pe trotuare, apoi ca sofer in traficul acesta infernal, te vezi nevoit sa fii superman, sa feresti pietoni care traverseaza iresposabil prin cele mai neasteptate ocuri, caini vagabonzi, masini-tanc care au impresia ca o data cu SUV ul si-au cumparat si strada si nu feresc pe nimeni,motociclisti vitezomani, si in sfarsit – colac peste pupaza – mai apar si incosntientii de biciclisti.
Eu sincer nu stiu unde sa incadrez o astfel de atitudine: dovada de snobism sau naivitate si lipsa de realism. Nu are de a face cu sportul; vrei sa pedalezi, ia-ti bicicleta si mergi undeva prin afara orasului (daca ai curaj sa nu te alerge cainii..) sau in casa, bicicleta ergonomica pt doamnele preocupate de silueta 🙂
Dragi biciclisti, oricat de mult imi place si mie sa pedalez, mi-am dat seama de mult timp ca Bucurestiul nu este o capitala europeana, incetati sa fiti martiri pentru un vis irealizabil.
“dovada de snobism sau naivitate si lipsa de realism?”
Ce spuneti despre asta: nu am masina pt ca nu vreau sa imi iau, doresc sa ajung din punctul A in punctul B si pot ajunge mai repede si mai simplu cu bicicleta decat cu mijloacele de transport in comun. Platesc taxe pt intretinerea strazilor, deci am dreptul sa particip la trafic. Prin urmare, ce anume ma mai opreste?
Ah, da. Dumneavoastra! Soferi lipsiti de bun simt si de respect pt ceilalti oameni, soferi precum dumneavoastra. Teoria dumneavoastra este urmatoarea: masina este mai mare si mai grea, prin urmare are monopol in oras. Nu conteaza ca si ceilalti au drepturi. In alte orase europene am vazut soferi acordand prioritate biciclistilor, pt ca ei, soferii, stiu ca un biciclist in plus inseamna o masina in minus, deci mai putin trafic. Bucurestiul nu este “o capitala europeana” din cauza dumneavoastra si a atitudinii dumneavoastra.
Scurt si la obiect: am impresia ca de cele mai multe ori, biciclistii braveaza si sunt inconstienti si neatenti cu propria lor viata. Toti platim taxe pt intretinerea strazilor, asta nu inseamna insa ca prin taxe ne si cumparam siguranta circulatiei pe acele strazi (vezi cel mai recent caz cu masina lui Huidu care a facut praf o masina logan; asta se poate aplica si pt biciclete oricand….)
Revenind la partea cu bicicleta in Bucuresti, mentalitatea soferilor bucuresteni nu este de colaborare in trafic, ci de “care sa se bage primul mai in fata” deci de la astfel de oameni nu ai cum sa ai expectatii de a fi atenti cu biciclistii (daca eu sau inca cateva persoane facem acest lucru, suntem prea putini).
Mi-a fost mare surpriza sa constat (in calitate de pieton) ca pana si pietonii pot reprezenta un real pericol pentru biciclistii din Bucuresti. Caz concret: dimineata , oda de varf la Obor, asteptam cu totii la semafor sa se faca verde si sa traversam inspre gura de metrou. Printre cei care stateam acolo, era si o familie de retardati (o femeie care se hlizea intr-un si scuipa seminte, un el retard cu un copil in brate si o batrana, soacra probabil). O data il vad pe tip cum se agita entuziast si striga : “hei Mita Biciclista!” Ma uit in directia in care se uita si el si ved venind o femeie pe bicicleta. M-am gandit ca o cunoaste. NU o cunoaste, n-avea cum, femeia nu l-a bagat in seama, insa cand ea a ajund in dreptul nostru, retardul, crezand ca face o gluma si distreaza audienta, se repede cu mainile asupra ei si fac nebunul.
Inca ma surprinde si acum ca femeia nu s-a dezechilibrat, avea viteza mare, n-avea casca de protectie si ar fi iesit un accident de toata ‘frumusetea’ chiar in fata noastra. Ma gandesc ca biciclista era deja obisnuita cu astfel de manifestari grobiene in trafic.
Cine ar fi fost sanctionat in acest caz?? retardul cu dunga rosie pe buletin? nu cred…..
Asa ca raman la parerea mea: atata timp cat haosul domneste oricum in traficul din acest oras, a alege bicicleta mi se pare o aventura periculoasa.
Biciclistii care incalca legile circulatiei sunt de blamat, asa cum sunt si soferii sau pietonii care le incalca. Dar asta nu inseamna, inca odata, ca biciclistii nu au dreptul de a circula pe strazi.
Este periculos, da, sa circuli pe bicicleta printre soferi precum cei din Bucuresti. Dar ceea ce propuneti dvs este o capitulare in fata masinilor, pt ca soferii nu vor sa respecte drepturile altuia. Soferii sunt deja si pe trotuar, in curand poate ar trebui sa le cedez si trotuarul, pentru ca un simplu pieton nu are nicio sansa in fata unei masini. Au fost de altfel multe cazuri de pietoni ucisi pe trotuar de masini.
Pana unde ar trebui sa ma retrag, pana unde trebuie sa imi limitez drepturile?
Biciclistii care incalca regulile de circulatie sunt de blamat, asa cum sunt si soferii sau pietonii care incalca regulile. Asta nu schimba cu nimic situatia.
Ce propuneti dvs este o capitulare in fata masinilor, din simplul motiv ca soferii nu vor sa respecte drepturile celorlalti, iar autoritatile statului nu fac eforturi sa corecteze situatia. In curand, ar trebui sa cedez si trotuarul – au fost deja multe cazuri de oameni ucisi pe trotuar de masini.
Pana unde propuneti sa cedez si sa ma retrag?
scuze pt comentariul dublu. am crezut ca primul comment s-a pierdut, deoarece nu a aparut prima oara. Daca ar putea admin-ul sa lase doar comentariul de la 16.00 as fi recunoscator 🙂
S-a notat, s-a executat 🙂
pana acolo unde sa nu ajunga un bizon cu SUV care are impresia ca i se cuvine totul 🙂 Aceeasi si intrebare (pana unde sa ma retrag ? de ce sa capitulam in fata masinilor?) probabil ca si-o pun si mamele in fiecare zi, atunci cand sunt obligate sa strecoare carucioarele cu copii printre automobilele care ocupa troturare, strazi, totul…..
Lasand gluma la o parte, subscriu la tot ce spui. Nu sustin si n-am sustinut niciodata ca biciclistii n-ar trebui sa circule deloc prin Bucuresti, ceea ce vreau eu sa spun este ca sunt foarte naive si nerealiste toate campaniile astea pro-bicicleta pe care le vad promovate pe toate site urile si care – pana nu avem piste de biciclete adevarate (fara obstacole pe ele), precum si soferi si pietoni educati in spirit civic – nu fac altceva decat sa dovedeasca, o data in plus, teoria formelor fara fond la romani…….
Si ce propui, sa ne dam batuti si sa ne facem pietoni sau automobilisti?
Campaniile nu sunt naive. Pe masura ce se coaguleaza o masa critica care sustine mijloacele alternative de transport, soferii si autoritatile vor fi nevoiti sa accepte schimbarile. Asa merg lucrurile intr-o societate.
Eu unul circul cu bicicleta in Bucuresti de mai multi ani, de pe vremea cand nu aparusera toate magazinele de biciclete de azi, nici campaniile, si va asigur ca situatia era mult mai rea. Au fost momente in care biciclistilor li se interzisese pur si simplu, de catre politie, accesul pe sosele, au fost momente in care li s-a interzis accesul in parcuri. Avalansa de campanii din ultima vreme, la care s-au raliat vedete si politicieni in cautarea unui castig de imagine, a avut insa efecte.
Lucrurile se schimba incet, infiorator de incet, dar se schimba.
Va multumesc! mi-ati completat reportajul 🙂