Un pianist a cerut ştergerea unei cronici din Washington Post, invocând “dreptul de a fi uitat” impus de UE

0

Iritat de o cronică din 2010, publicată în Washington Post, despre unul dintre spectacolele sale, care îi tulbură în continuare prima pagină de căutări Google cu numele său, pianistul croat Dejan Lazic a cerut publicaţiei americane să o îndepărteze, scrie The Independent. Artistul a invocat “dreptul de a fi uitat” impus de Uniunea Europeană primăvara trecută, iar Washington Post scrie că este prima cerere de acest fel pe care a primit-o până acum. Norma le asigură cetăţenilor europeni un oarecare control asupra informaţiilor despre ei stocate pe Internet şi ştergerea anumitor date dacă nu există motive întemeiate pentru păstrarea lor.

 

 

Dacă un search pe un motor de căutare precum Google face trimiteri “inadecvate, irelevante sau exagerate” în legătură cu anumite persoane, acestea pot cere companiei din spatele motorului de căutare să le îndepărteze. Cronica din 2010 care l-a supărat pe Lazic şi despre care Washington Post spune că nu a şters cu pianistul de pământ, având doar un ton critic, apare în fruntea căutărilor Google după numele artistului, care o vrea ştearsă definitiv de pe internet. În opinia lui, autoarea cronicii, Anne Midgette, a interpretat greşit prestaţia lui de la Kennedy Center din Washington D.C. şi l-a defăimat ca artist din răutate şi rea-voinţă: “[Cronica este] defăimătoare, rău-intenţionată, pedantă, părtinitoare şi pur şi simplu irelevenată pentru domeniul artelor”. Washington Post a replicat că, în interpretarea lui Midgette, prestaţia croatului nu a fost “groaznică”, dar nu s-a ridicat la ce aşteptări avea ea de la un artist care, după cum a scris ea în cronică, are “înzestrări prodigioase”.

 

 

“A vrea ca un asemenea articol să fie îndepărtat de pe internet nu are absolut nimic de-a face cu cenzura sau cu blocarea accesului nostru la informaţii”, a scris Lazic într-un e-mail adresat Washington Post. Ci are de-a face, a continuat pianistul, cu dreptul lui de a controla “adevărul” asupra imaginii sale publice. “Este o  problemă care, sincer, depăşeşte legea sau etica şi care este totodată foarte metafizică, o luptă cu însăşi realitatea şi factorii săi determinanţi”, a scris publicaţia americană în răspunsul la solicitarea lui Lazic. “Lazic (şi Uniunea Europeană, într-o oarecare măsură) par să creadă că individul are puterea de a determina care este adevărul despre el, aşa cum este mediat de motoarele de căutare care îi procesează plângerile”. Washington Post a mai scris: “Lăsând la o parte faptul că cererea a fost expediată unde nu trebuie, din moment ce decretul se aplică motoarelor de căutare, nu editorilor şi doar în interiorul UE, implicaţiile ei sunt destul de terifiante. Lazic susţine că ar trebui să trăim într-o lume în care toţi oamenii, nu doar artiştii şi perfomerii, dar şi politicienii şi funcţionarii publici ar trebui să poată edita ce se scrie despre ei după propriile păreri şi gusturi. (‘Politicienii sunt şi ei oameni, ca mine şi ca voi’, explică el). Asta în căutarea unui adevăr înalt, obiectiv”.

Potrivit decretului UE, articolele care se vor îndepărtate pot fi şterse doar de pe secţiunea europeană a motoarelor de căutare, dar nu pot fi îndepărtate definitiv de pe net.


Leave A Reply