Un pet aruncat în natură revoltă mai mult decât un om aruncat în stradă

6

În 2013, 40,4% dintre români erau expuşi riscului de sărăcie și excluziune socială şi mai mult de jumătate din populaţie trăia în locuinţe supraaglomerate, cel mai mare procent în rândul ţărilor europene, de trei ori mai mare decât media UE (16,8%). Majoritatea românilor săraci trăiau în sărăcie persistentă – dintre cei 22,6% din oamenii care trăiau în sărăcie relativă în 2012, 18,2% se confruntau cu sărăcia persistentă. În 2012, peste 50% dintre copiii din zonele rurale trăiau în sărăcie, în localităţile urbane procentul fiind de doar 17%. Tot în 2012, tinerii între 18 şi 24 de ani au înregistrat o rată ridicată a sărăciei (31,4%), a doua ca mărime şi foarte apropiată de riscul ridicat de sărăcie la care erau expuşi copiii, fiind principalul grup afectat de criza economică. Toate astea se găsesc în Strategia Naţională privind Incluziunea Socială și Reducerea Sărăciei 2014-2020 şi nu cred că lucrurile s-au schimbat mult în ultimii doi-trei ani. În plus, aproape 44% din populaţie trăieşte încă în mediul rural, unde nu răzbat protestele, iar dacă răzbat, o fac distorsionat, şi unde nu merg intelectuali fini să instige la reformă cu portavocea.

de Ionuţ Dulămiţă

Am văzut multe revendicări zilele astea şi multă revoltă, toate justificate, dar şi că revoluţia, dincolo de tragedia continuă care a alimentat-o, are acelaşi iz civilizator, anti-corupţie al protestelor anterioare, din care problema sărăciei şi a maselor marginale de oameni lipseşte mai de tot şi din care răzbat doar strigătele urbanilor din clasa de mijloc. Una dintre victimele incendiului de vinerea trecută a fost Maria Ion, o femeie văduvă, prost plătită, care muncea la negru pentru a întreţine o familie cu cinci copii şi un tată paralizat şi care a trebuit să moară, după cum bine subliniază membrii Frontului Comun pentru Dreptul la Locuire (FCDL), pentru a i se respecta un drept ce ar trebui să fie fundamental, cel la locuire. Familia ei a primit un apartament de la primărie în stilul clasic al „pomenilor electorale”, iar lucrurile s-au oprit aici, ca de obicei.

Un exemplu clar este faptul că, zilele trecute, evacuaţii de pe Vulturilor 50, rămaşi fără case din septembrie 2014, au fost ameninţaţi şi cu evacuarea din stradă, mai exact din tabăra pe care şi-o improvizaseră pe un trotuar, iar treaba asta a trecut aproape neobservată. Vocile lor, ale altora în situaţia lor, ale săracilor în general s-au auzit firav la protestele din Bucureşti, din gurile evacuaţilor, ale activiştilor FCDL, ale câtorva tineri adunaţi în jurul lor (care se întrebau, mai în glumă, mai în serios „suntem noi şi anticorupţia?”), ale unor amârâţi disipaţi prin mulţime şi din revendicările stângii. În afară de acestea şi de un punct de pe un flyer cu revendicări înmânat protestatarilor, care cerea creşterea salariului minim şi pensii decente, nu am văzut în listele care au circulat pe net şi în Piaţă nimic care să adreseze probleme de egalitate, justiţie şi protecţie socială. Nu am văzut să se discute pe bune de săraci, de marginali, de rasism, de şomajul tinerilor, de oameni ai străzii sau în risc de evacuare, de cei peste 40% dintre români care sunt expuşi riscului de sărăcie şi de excluziune socială.

Unele dintre revendicările vehiculate de societatea civilă în ultimele zile, care, înainte de toate, ar fi trebuit să aibă ca prim punct bunăstarea răniţilor de la Colectiv, după cum atrage atenţia aici Răzvan Exarhu, par să-i excludă din start pe cetăţenii care trăiesc în precariat, în oraşe sau la sat, lăsându-i pe alţii să ia decizii în locul lor. O pătură de mijloc critică şi justiţiară, care se luptă pentru moralitate şi integritate, pentru felul liber de-a fi şi de-a gândi, dar nu şi pentru incluziune socială. Şi-a pus cineva problema, de exemplu, că sunt oameni care nu vor putea folosi votul electronic, care nu vor putea citi pe net cum se fac cheltuielile publice, care nu vor putea să dezbată public acte normative în format electronic şi care nu-şi vor putea vedea online dosarele din instanţă? S-a gândit cineva să ceară să li se faciliteze şi lor accesul la internet şi la informaţii în general, la educaţie, indiferent ce o mai însemna ea astăzi, să fie integraţi şi ei în masa critică şi să participe la societate?

Ştie cineva care sunt nevoile, frustrările, emoţiile săracilor, ale țiganilor hoţi şi înapoiaţi, ale ţăranilor jigăriţi care se fac muci în birturi în loc să muncească, aşa cum sunt văzuţi ei de „civilizaţi”? Se gândeşte cineva, dincolo de stângişti, activişti, oengişti, ştiinţe sociale, la cauze, sau doar la efecte? Se gândeşte cineva că poate oamenii ăştia au gândire critică, soluţii? I-a întrebat cineva ceva? Îi reprezintă cineva? Copacii tăiaţi ilegal sunt mai importanţi decât oamenii defrişaţi de sărăcie, un pet aruncat în natură revoltă mai mult decât un om aruncat în stradă. Există oameni premium şi fiinţe de mâna a doua, considerate de unii deşeuri umane în gropile de gunoi ale societăţii care nu vor să-şi depăşească condiţia, care refuză să muncească, care aşteaptă să li se dea. Săracii sunt văzuţi de mulţi ca fiind ăia primitivi, needucaţi, alcoolici şi agresivi („necivilizaţi”), la fel şi oamenii de la ţară, mase amorfe şi inerte, de manevră, cu gândire învechită sau zero, fără educaţie, care n-ar trebui nici măcar să aibă dreptul la vot, care sunt acei votanţi ai PSD-ului pe care-i cumperi c-o găleată de orez şi-o sticlă de ulei şi pe care nu îi întreabă nimeni ce vor, pentru că se ştie din start că-şi doresc doar să fie asistaţi. Sunt oameni care îşi merită soarta, care nu luptă pentru viaţă, care sunt de prost gust, cocalari când se adaptează „modernizării”.

Un jurnalist britanic îmi rezuma mai demult, într-un alt context, atitudinea la noi faţă de sărăcie: „(Românilor) nu le place s-o vadă, să li se amintească de ea, iar asta îi conduce la un oarecare dispreţ”. Avem o clasă de mijloc în interiorul căreia unii se distanţează tot mai mult de păturile sărace, care au privirile îndreptate spre bunăstarea şi igiena vestică, care sunt amorţiţi de salarii călduţe şi suferă depresii şi anxietăţi în lipsa lor, care au ochii aţintiţi spre „progres” şi văd în sărăcie regres, înapoiere, lipsă de educaţie, lipsa voinţei de a munci, care şi-au pierdut empatia în numele „civilizării” şi al „modernizării”, în numele obţinerii şi conservării unor libertăţil individuale care să le satisfacă poftele hedoniste (categorie din care nu mă exclud nici pe mine). Solidaritatea are limite igienice şi se rezumă doar la „curăţenie morală” şi „libertate”.

Cazul Mariei Ion este al multor alţi oameni aflaţi în situaţia ei şi ar trebui să meargă mai departe de tragedia de vinerea trecută. „Cu un dosar pentru locuință socială depus de mai bine de 10 ani, ea a trebuit să moară într-un accident oribil pentru a i se respecta dreptul la locuire. În situația Mariei Ion – cu dosare pentru locuință depuse de ani, susținând o familie întreagă din muncă la negru, prost plătită – mai sunt mii de oameni în București”, scrie Frontul Comun pentru Dreptul la Locuire. „Tragedia de la Colectiv ne poate ajuta și să înțelegem criza de locuire gravă ce afectează cea mai mare parte a societății: chirii imense, locuire socială lipsă, reglementarea inexistentă a pieței imobiliare private etc.”.

Înţeleg că ne e scârbă de sărăcie, nouă, tinerilor urbani cu profesii liberale, că avem şi noi probleme şi ne ferim de perspectiva decăderii, dar solidaritatea n-ar trebui să aibă limite, pentru că am văzut cât de mult înseamnă viaţa unui om. Doar ne numim #colectiv.


6 comentarii

  1. Mi se pare foarte slabut articolul… tot ce au cerut oamenii in strada ar avantaja orice roman, fie el sarac la tara sau inginer in capitala. Sa ceri salariu mai mare?? pai asta ar fi destul de stupid sincer, trebuie sa fii infantil sa crezi ca functioneaza asa…”hai sa marim salariul de maine!”
    Cat despre britanicul caruia i se pare ca sunt dispretuiti oamenii saraci: nu, nu sunt, cel putin nu de majoritatea clasei de mijloc. Cel putin mie nu mi se pare ca e asa. Totusi, majoritatea au sau au avut bunici ori rude la tara, pe care nu cred ca ii dispretuiesc.

    • dacă spui asta, nu ai înțeles mesajul textului; eu îl înțeleg, pentru că exast același lucru mă consumă și pe mine; igiena aceasta și limita asta a revendicărilor; o altă problemă, mai acută, aș zice eu, e că nu știm clar și precis ce vrem, de fapt; în afară de demisii și de un pericol tot mai mare al acaparării și deturnării intenției acestui protest (vezi fluturașele celor de la meritocratia.ro) către zona comunistoidă a gândirii nu vrem nimic altceva; ne răzvrătim doar din spirit gregar și ne convine asta;

  2. Mort de rangul 2 on

    Daca esti un simplu omu (nu am apostrof) muncii , lucrezi intr-o fabrica din provincie si sari in aer impreuna cu toata echipa din schimbul doi ai murit ca prostu.3 minute la stirile de seara si-atat.Nu cumva sa aiba cineva impresia ca viata unui proletar care munceste (la marginea Brasovului) poate fi comparata ever cu cea a unui hipster care se distreaza intr-un club (din Bucuresti).Cum sa-ti permiti sa tulburi colectivitatile de bloggeri pentru care cei ca tine sunt personaje tertiare?Cum sa speri la atentia si patosul lucratorilor din televiziuni tu,un parlit murdar de faina si mirosind a transpiratie?Mars in cazanul de smoala!Raiul este pentru ingerii de la “Colectiv”

    • Wow…bine zis…mi se pare ca toata societatea, mai precis partea societatii care isi permite sa aiba si sustina o parere (clasa mijlocie si bogatii) sunt intr-un acord tacit de exterminare a paturii de jos, prin ORICE mijloace, cu scopul de a isi atinge “idealul” mincinos al paradigmei pe care vor sa o creeze. Mai prost e ca, ce nu isi da seama clasa mijlocie este ca si ea este targetata, si va disparea intr-un viitor apropiat, consider. Cum sa risti atat de multe pentru un ideal atat de ingust si incert? Fiinta umana chiar e retardata?
      Eu, personal, nu vreau sa mai iau parte la asa ceva. Sunt convins ca nu aceasta este calea!

  3. Mort de rangul 2 on

    Dumnezeu sa-i ierte si sa-i primeasca la El pe cei dusi dintre noi,indiferent de loc si conditii si sa-i ajute pe toti cei ce au nevoie!Toti suntem egali in fata Lui si El ne iubeste si ne judeca cu masuri egale.Daca cei instruiti,cei buni,cei bogati nu-i vor intelege ,apropria si ajuta pe cei ignoranti,cei rai,cei saraci mersul inaite al acestei tari este iluzoriu.

  4. S-au folosit milioane de euro din fondurile europene pentru incluziune sociala, acces la internet, cursuri de calificare profesionala pentru someri, oameni din agricultura de subzistenta, femei, grupuri devaforizate, etc. INSA din cauza CORPUTIEI toate proiectele au fost de fatada si nu s-a reusit nimic cu adevarat, iar banii au intrat in buzunarele cui trebuie. La fel si fondurile pentru infrastructura (astfaltare, canalizare, iluminat, scoli, gradinite) au fost acaparate de diverse firme ale primarilor si celor din consiliile judetene.
    Deci despre ce vorbim aici?
    CORUPTIA este cauza saraciei!
    Si NU, nu este scarba de saracie! Este o afirmatie total eronata! Se vede ca britanicul nu cunoaste situatia cu adevarat. Suntem o populatie preponderent rurala cu radacini in rural. Nu cred ca mai exista nicaieri in Europa un numar asa de mare de tineri care au legaturi stranse cu mediul rural (bunici, rude, sarbatori petrecute la tara).

Leave A Reply