Un mit spulberat: Somnul mai lung n-are treabă cu lenea

7

În cartea sa Internal Time: Chronotypes, Social Jet Lag, and Why You’re So Tired, cronobiologul german Till Roenneberg risipește stigma socială pusă pe umerii oamenilor care se trezesc târziu, aflăm de pe brainpickings.org. Mai exact, cercetătorul neamț arată că patternurile noastre de somn nu au de-a face cu lenea și cu alte asemenea trăsături negative de caracter, ci numai cu biologia.

 

Flickr/Ed Yourdon

 

Fiecare dintre noi e înzestrat cu un așa-numit cronotip, definit cel mai bine prin punctul de mijloc dintre începutul și sfârșitul somnului. Pe acesta îl puteți calcula împărțind la doi durata voastră medie de somn și adunând numărul rezultat cu ora la care vă culcați de regulă în zilele libere – adică în cele în care somnul nu vă este dictat de programul de la muncă sau școală. De exemplu, dacă vă culcați la 11 noaptea și vă treziți la 7 dimineața, adunați 4 cu 11 și obțineți ora 3 dimineața ca punct de mijloc al somnului.

În societatea hiperproductivistă din prezent, cronotipurile târzii sunt învăluite în stigmă. Roenneberg a analizat oameni care dorm puțin și persoane cu somn long și a respins credința populară că persoanele care se trezesc mai târziu dorm mai mult decât ceilalți – această prejudecată se bazează pe presupoziția că toată lumea se culcă la aceeași oră, ceea ce nu se prea mai întâmplă în zilele noastre. Cronobiologul scrie:

Mitul că cei care se trezesc mai devreme sunt oameni buni și că cei care se trezesc mai târziu sunt leneși stătea în picioare în societățile rurale, însă poate fi pus sub semnul întrebării astăzi. Vechea morală e atât de bine răspândită, însă, încât ne domină credințele și în vremurile moderne. Poștașul nu se gândește nici o secundă că un tânar ar fi putut munci până dimineața pentru că lucrează în tură de noapte sau din alte motive. El îi cataloghează drept leneși pe tinerii care dorm până ziua târziu (…)

Printre altele, Roennberg mai scrie că există o mare diferență între capacitățile biologice ale adolescenților și așteptările sociale ale părinților traduse prin ceea ce el numește ipoteza disco – ideea că dacă tinerii s-ar culca mai devreme noaptea și nu s-ar distra prin cluburi, s-ar putea trezi la timp pentru a merge la școala și ar avea mintea mai limpede. Datele, în schimb, arată altceva – ceasul intern al adolescenților este modificat în așa fel încât să nu se cufunde în somn înainte de miezul nopții, un pattern care este întâlnit și la rozătoare.

Diferența dintre ceasul intern și ceasul social (care se definește prin programul de muncă și obligații sociale) conduce la ceea ce Roenneberg numește sociale jet lag (desincronoză socială). Desincronoza apare de regulă în urma calatoriei rapide (cu avionul) pe distanțe foarte mari și prin mai multe fusuri orare, manifestându-se prin oboseală acută și tulburări ale somnului. La fel s-ar manifesta și cea socială, cu diferența că oboseala din cazul primeia e acută dar trecătoare, însă devine cronică în cazul celei sociale. Aflați mai multe despre cronotipuri și social jet lag pe brainpickings.org.

 


7 comentarii

Reply To Cristina Matei via Facebook Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger