Una dintre cele mai grele forme de a te exprima este eseul personal. Cand te deschizi fata de ceilalti, cand ii lasi pe altii sa patrunda in cele mai protejate sfere personale. Fiecare eseu este o marturie, este o invatatura. Nu numai pentru cititori, dar si pentru cel care scrie.
La propunerea lui Cristi Lupsa, editorul Decat o Revista (DoR), TOTB s-a hotarat sa lanseze o rubrica in care sa promoveze acest gen de deschidere. Una care sa va aduca ganduri si trairi personale intr-o lume din ce in ce mai impersonala, marturii in care se pot regasi, la un moment dat, fiecare dintre noi. Una care sa va relaxeze in week-enduri, dar sa va si indemne sa cugetati la anumite aspecte. Lecturile pot parea usoare, dar reprezinta mult mai mult decat ceva cu care sa va clatiti ochii intr-o dimineata relaxanta de sambata sau duminica.
Si pentru ca ideea vine de la Cristi Lupsa, iar Decat O Revista tocmai a implinit un an, ne-am gandit ca primul text din serie sa fie eseul personal al lui Magor, preluat din editia tiparita a numarului doi din DoR, ce tocmai a fost publicat.
Speram sa va placa.
36 de comentarii
frumos povestit. povestea lui ca minoritar in Romania am trait-o si o mai traiesc si eu ca minoritar in Europa. Daca fiecare dintre noi am avea astfel de experiente din care sa invatam ca nationalismul este o prostie, altfel ar arata lumea…
felicitari pentru articol, foarte frumos si daca spun la cineva ca am trecut si eu pe aici, asemanator cu ce a trait autorul, nu stiu daca mar crede. Bafta la scris incontinuare
Buna ideea, dar de la editorul unei reviste era de asteptat sa se exprime corect romaneste: nu se spune Decat o Revista, ci Numai o Revista sau Doar o Revista. “Decat” se foloseste in propozitii negative: nu editez decat o revista! Amanunte nesemnificative in presa de azi!
oare cat va mai dura pana cat toti desteptii astia care corecteaza titlul revistei vor afla care e motivul pentru care revista se numeste asa?
stimabile duminiculescu, tocmai pentru ca editorul unei reviste e de asteptat sa vorbeasca corect ati fi putut sa va ganditi ca exista un motiv anume. vad ca va pricepeti sa deschideti un browser si sa postati un comentariu. poate reusiti sa dati si o cautare pe google, sa va lamuriti.
Of, mamma… greu cu simtzul asta al umorului 😀
Titlul e la mishto… 😀
AAAAU! Asta doare rau…. Ce trist trebuie sa fii, dom profesor!
Cat am putut rade la comentariul asta! :))
Super articolul Magor,
iti multumesc pentru precizari. eu tot incerc sa aflu cum de etnicii maghiari nu se simt romani. de fapt, cred ca exprimarea mai corecta este: cum se identifica persoanele de diverse etnii cu cetatenia romana pe care o au.
aici, undeva, ar trebui sa avem ceva in comun si sa putem merge impreuna caci drumul este comun!
spor in toate!
P.S nu ai mancat “nicio mere”
“eu tot incerc sa aflu cum de etnicii maghiari nu se simt romani. de fapt, cred ca exprimarea mai corecta este: cum se identifica persoanele de diverse etnii cu cetatenia romana pe care o au”
Sunt un cetatean roman de etnie maghiara, tot din M-Ciuc, cunosc bine pe Magor. Nu stiu cat de relevant este (raportat la acest grup) ceea ce cred/simt eu, dar pot sa-ti spun ca eu nu ma simt deloc roman. Asa cum nu ma simt nici suedez, nici francez nici macar austriac (unde stau de catva ani). Diferentele culturale sunt mult prea mari intre cele doua grupuri ca sa poti sa-le acoperi intr-o viata de om…iar aceste diferente in contextul democratiei (si al balcanizarii Romaniei) numai cresc! …sa nu mai vorbim de experienta dictaturii nationaliste/comunste (fara precedent!).
Totodata, iubesc sotia mea, familia ei (toti romani) asa cum le-as iubi si daca ar fi de orice alta natie.
🙂
Deci tu erai acea “ciudatenie”, un parlamentar maghiar intre olteni de care auziseram si faceam (unii) mishto… :)))
Pacat ca ai iesit din politica, Csibi, daca ar fi mai multi ca tine intre “politicienii” romani, probabil tzara asta ar avea sanse sa mearga mai bine – si li s-ar mai “spala” si imaginea, cat de cat, celorlalti.
Pe de alta parte, simte-te bine! 🙂 Poti sa faci sa se “simta” prezenta ta, si fara sa fii “in politica” 😉
Nu e greu de pronuntat numele tau 🙂
Foarte faina povestea. Cred ca stilul asta ii poate ajuta pe cei care traiesc in afara Ardealului sa inteleaga mai bine diferitele perspective. Si cred ca ar putea fi folosit pentru orice regiune a tarii, in a scoate la iveala povestile reale si a slefui putin ascutimea diferentelor puse in evidenta de politicieni si mass media.
Mie mi-a amintit si de clasa I, Generala nr. 5, Targu Mures. Eram opt clase, patru la sectia romana, patru la sectia maghiara, cate patruzeci de elevi in fiecare. Nu stiu de unde / de la ce a inceput, dar vreo doua luni de zile ne-am batut in pauze ca chiorii :-)…pitici de 6-7 ani aruncand unii in ceilalti cu mancare, fructe, pietre, caiete etc. Strategii, atacuri in valuri tintind catre capeteniile ‘inamicilor’. Pasionati si prinsi de joaca si de context…fara sa intelegem de ce si pentru ce/cine. Intr-un cartier de muncitori in care in toate blocurile se locuia mixt (romani-maghiari) si in care nu aveai probleme pe strada din cauza etniei, episodul asta era de-a dreptul ciudat la momentul respectiv. Iar daca a fost posibil cu copii de clasa I, inca ma mir ca adultii au putut juca acelasi joc, la un alt nivel, in martie ’90.
Ganduri bune!
Frumos, la superlativ!!! Cel mai important este să te simţi OM, fiindcă asta ne naştem, cu toţii! Iar în privinţa limbii, ca român, ardelean de origine, mutat de aproape 20 de ani, în “dulşele târg al Ieşilor”, nu pe maghiari cred că ar trebui să-i acuzăm de proastă vorbire/scriere/tehnoredactare în limba română, ci, din nefericire, pe mulţi (chiar prea mulţi!) concetăţeni ai noştri români, de naţionalitate română! Ieşiţi pe stradă şi veţi auzi, mai ales printre tineri, un fel de “rongleză”… Ca să nu mai spun de magazine pe care stau scrise expresii precum: “Second Hand”, “Open” şi alte cuvinte “româneşti”…
Mulţumim, Magor!
sunt ,pe undeva,de inteles cei din comunitatile rurale izolate ca nu aveau nici un motiv evident sa se chinuie ,ei si copiii lor, cu limba romana; e de mirare,insa, ca oameni care au trait experienta lui Csibi,si vietuiesc bine-mersi in zone in care fara limba romana nu se poate,si care ar fi trebuit sa inteleaga ca teritoriul secuiesc nu este destul de mare si cuprinzator pentru a-si pastra toti fiii intre hotarele sale, propaga ideea (absurda,zic eu) a autoizolarii,lasandu-le celor care vin doar 2-3 optiuni din cele vreo 40 posibile. e greu sa inveti limba romana la 20 de ani,si sa si fii performant in acelasi timp.
cam asta pare sa fie de fapt problema: una lingvistica. nu de istorie, identitate, orgolii nationaliste. pur si simplu lingvistica.
am avut colegi maghiari, dar la facultate in limba romana, presupun ca liceul il facusera tot in romana. unul dintre ei vorbea perfect romana. prietena lui, facea intotdeauna greseli savuroase, drept pentru care, daca ne plictiseam la seminarii, ne amuzam de confuziile create de incurcarea genurilor conceptelor in prezentarile ei. cei doi imi sunt printre cei mai buni prieteni. intr-o relatie extrem de apropiata, mistourile se faceau inclusiv despre unguri (ei), bucuresti (eu), accente ciudate, cuvinte folosite aiurea. cantand intr-un grup de unguri, nu aveam niciodata nevoie de translator pentru a le intelege glumele. in franta, experienta a fost inversa, si am vorbit o franceza imperfecta intre prieteni care vorbeau raspicat si rar ca sa-i inteleg, si imi plasau accentul intre rusesc si englezesc.
in momentul in care intervine frustrarea e semn clar ca problema sunt oamenii si trebuie schimbat rapid anturajul. cat despre invatarea limbii romane, cred ca aceasta ar trebui realizata cat mai devreme, cel tarziu din clasa a cincea ar trebui ca predarea sa fie in limba romana macar la doua treimi din materii. altfel, elevii de la clasele maghiare raman cu un serios handicap, iar “bacul la limba romana” este o gluma. bineinteles ca ramane o chestiune de alegere, dar neinvatarea unei limbi, mai ales una relativ utila in spatiul in care te misti, este o sansa pierduta.
nu numai diferenta lingvistica. organizatii civile separate, alte sisteme de socializare. de multe ori alte baruri frecventate, iar de aici o mica interactiune cu membri comunitatii majoritare.
diferenta lingvistica poate fi totusi baza diferentelor. daca nu ma exprim bine in romana (nu e limba materna) caut locurile, comunitatile unde pot sa ma exprim perfect.
cu cat citesc mai mult din ceea ce scrii cu atat te admir mai mult. bafta Magor!
Poate greșesc: cred că partidele „etnice” nu-și mai au rostul și că a venit vremea ca politicenii maghiari să adere la celelalte partide. În acest fel ar putea schimba (în bine) politica românească și zău că ar avea mai multe șanse chiar și la președinție. Părerea mea, care este.
Frumos ai scris!
Pacat ca te-ai lasat de politica. Mai aveam si noi (romani si maghiari) o sansa.
Super articol, Magor! Te inteleg perfect. Eu am facut facultatea in Germania, la o universitate internationala, si, desi intentia era ca toti sa ne amestecam si sa devenim mai “globalizati”, dupa cateva luni, puteai vedea la masa: grupul de romani, grupul de germani, grupul de polonezi, grupul de bulgari etc. Cand nu te identifici cu restul, cauti oameni cu acelasi fond cultural.
Dar cred ca in cazul tau se adevereste zicala cu “profetul in tara lui”. Probabil ai mai mult impact cand esti strain, pentru ca oamenii accepta mai usor o schimbare/o parere venita din exterior decat din interior (de ce se spune ca cei mai buni conducatori ai Romaniei au fost straini? Din acelasi motiv).
Trebuie sa te nasti povestitor ca sa poti sa legi cuvintele atat de frumos. Bravo!
Nu m-au impresionat prea multe, din toata povestire , iar comentariile m-au enervat.Daca te-ai nascut in Romania inveti romaneste si n-ai decit sa stii si maghiara ca sa nu spun “urit” ungureste….sint din Ardeal, am invatat ceva maghiara ca sa ma pot intelege cu “romanii”?! Este oare corect? Am trait in Germania, am vorbit germana din respect ptr. ceilalti si ptr mine, momentan locuiesc in SUA vorbesc engleza….Hello unde va credeti? in tara tuturor posibilitatilor? apropo Domnul cu revista stie oare ca in Miercurea Ciuc nu exista o carte in limba romana? In ziua de azi…asa ca “fratilor” invatati limba romana …
m-am speriat. am crezut ca au disparut parerile “primitive” de pe site. bine ai venit liliana…:))))
In Miercurea Ciuc traiesc aprox.8000 de romani,daca nu se gasesc cartii in limba romana inseamna ca nu exista cerere in sensul asta!A si eu sunt in Miercurea Ciuc nu un SUA!
diverta polus. sunt foarte putine carti in maghiara. nu sunt carti tiparite de edituri din Ungaria. editurile din transilvania nu pot oferi calitatea editurilor din Ungaria. cerere ar fi pentru carti in maghiara. inainte erau carti in maghiara, fiindca in locul magazinului diverta era un Libri (retea de librarii din Ungaria cu o ramura in Romania). in Libri dominau cartile in romana, dar erau carti foarte bune si din Ungaria. dar si carti in engleza.
Carturesti, Iulius Mall, Cluj. Carti in engleza ok, dar nu sunt carti in maghiara. Cu toate ca in cluj este o piata de 80.000 de potentiali cititori in maghiara.
daca tot vrei sa fii nationalista, ai putea sa inveti sa si scrii corect…:)
frumos articolul, felicitari autorului!
totusi despre limba romaneasca eu cred ca ar trebui invatata de toti cetatenii romaniei si nu ca pe o limba straina. Nu cred ca-i normal ca o persoana sa nu stie sa vorbeasca cat de cat in limba romana si sa fie cetatean roman.
Eu nu inteleg de ce atatea diferente intre romani si maghiari, de ce asa separare intre societati. Poate vad situatia numai dintr-un punct de vedere dar am impresia ca tendinta asta de separare se observa foarte bine la maghiari… Ei vor totul separat, incepand cu scoli separate, licee separate, universitati separate (nu sectii diferite ci chiar cladiri separate fara legatura cu romanii) si terminand probabil cu teritotii separate. Nu cred ca vor deloc integrare, ei vor separare de tot ce inseamna romanesc.
Dac-ar fi dupa mine eu as face aceleasi scoli si sectii pentru toti cetatenii romani, cu predare in limba engleza de exemplu daca limba romana-i o problema. Poate asa ne vom da seama ca suntem oameni si ar fi frumos sa traim bine impreuna si sa nu scoatem tot timpul in evidenta diferentele dintre noi.
Felicitari pentru articol Magor! Pacat ca s-a pierdut in neatentia de weekend, merita mai mult trafic pt ca e un subiect important.
Rasismul si nationalismul din Romania au un singur leac: o intelegere mai buna a tuturor perspectivelor, si cea a unui roman si cea a unui minoritar. Am prieteni maghiari si prin ei am inteles exact ce ai incercat tu sa explici si de alftel am o prietena de etnie roma care a fost crescuta romaneste si acolo e si mai mare drama pt ca un etnic rom dezlipit de comunitatea roma este urmarit de rasism toata viata lui dar singura lui apartenta la etnia din care face parte este genetica, in rest cultural , lingvistic, e doar un spectator, un strain.
Realist vorbind cred ca a fi roman nu e atat de usor de definit. In opinia mea, romanii sunt un coctail de gene si culturi si tocmai asta e farmecul.
Eu am facut un exercitiu si am descoperit ca prin genele mele sunt urme de la mai toate natiile care au trecut sau au locuit aici la un timp s-au altul. Cred ca un astfel de program prin care orice individ sa-si poata descoperii arborele genealogic (am vazut ca pe afara se practica) ar mai calma spiritele.
Ce-ar fi daca am face parte genetic si cultural din toate taberele inclusiv aia a “inamicului”?Ne-ar fi mai greu sa uram, nu?
Identitatea culturala nu are legatura cu genetica! Nici Petofi(Petrovic) nu e de origine maghiar, nici Eminescu (Eminovici) roman. QED
Vina pentru problemele autorului o poarta parintii acestuia , m inteles ca mama este profesoara , si ma intreb de ce nu si-a invatat copilul romana , avea de gand sa il trimita la facultate in Ungaria?
Am prieteni si am avut iubite unguroaice , mie ungurii imi lasa impresia ca sunt mai pragmatici si gospodari decat romanii, si sunt roman la fel ca si parintii si bunicii mei!
Consider ca este de preferat ca atunci cand ai un copil sa il pregatesti si sa il ajuti sa faca fata tuturor problemelor astfel incat el sa aiba sansa sa evolueze in ce directie isi doreste atunci cand va fi capabil sa ia decizii singur, si sa nu aiba un handicap de genul celui impus de limba!
faptul ca stii si romana si ungureste si engleza, franceza sau orice alta limba nu iti poate fi deficitar , cu siguranta te va ajuta candva!
Cat despre etnie si cum te simti ….acum o luna am fost la Budapesta cu niste afaceri , nu stiu ungureste absolut deloc si intr-un magazin am intrat in contact cu niste vanzatoare de origine din Judetul Mures …am vorbit in romana cu ele, romana care in tara ar fi sunat oribil dar care acolo a sunat perfect, erau de etnie maghiara si au spus orasului din care proveneau (Targu Mures) acasa in Romania …abia asteptau sa vina acasa de Pasti…
…globalizarea va rezolva destul de repede problemele de etnie …este foarte probabil ca in cateva sute de ani sa vorbim toti limba engleza!
Nu cred ca lumea evolueaza in directia descrisa de tine. Suedezii/Norvegieni (cei mai anglofoni din Europa) incep sa resdescopere radacinile, Europa este apropae de dezintegrare…dupa un proces de 65 de ani de integrare continua!
Iarasi, ca un om care lucreaza mult cu clientii, stiu cat de mult conteaza sa vorbesti cu ei in limba lor, daca e posibil. Asadar atitudinea vanzatoareleor reflecta maidegraba aceasta atitudine decat orice altceva. Cand romana vorbita de un maghiar (oricum ar fi ea) o sa fie apreciata la fel atat in tara cat si in strainatate, o sa fim aprope de normaliate.
Pingback: Cea mai mare sora din lume » Think Outside The Box
Felicitari pentru eseu! Este plin de …duiosie si umor. Mi-a placut f. mult! Sunt oltean si, intr-adevar, oltenii erau/sunt consideratzi “mancatorii-de-unguri” ai Romaniei… Ma bucur insa ca dvs. ati putut constata natura prietenoasa a celor care traiesc in sud-vestul tarii. Daca oltenii, (romanii in general), ar fi asa intoleranti,( cum s-a tot afirmat), cum ar putea trai de sute de ani, atat in Oltenia si in Romania atat de multzi tzigani?! Si… cum se explica faptul ca tolerantele si democraticele tari occidentale nu i-au putut suporta pe cetatzenii de etnie rroma nici macar catziva ani? Intrebarile sunt, desigur, retorice.
Foarte frumos,numai bine !
Pingback: Mama l-a iubit mai mult pe tata » Think Outside The Box
Pingback: Semne de uitare » Think Outside The Box
Pingback: Citind-o pe mama » Think Outside The Box