Un laser urias va crea mini-stele pe Terra pentru a rezolva criza energetica

48

Oamenii de stiinta din California incearca sa utilizeze cel mai mare dispozitiv laser din lume, de dimensiunea a trei stadioane de fotbal american, pentru a crea fuziune nucleara, reactie ce ar putea asigura cantitati nelimitate de energie. Cel dintai experiment din cadrul proiectului este programat pentru aceasta vara. Catalin Dimofte, specialist in energie, spune ca reactia de fuziune nucleara este „foarte curata” si foloseste un element usor si ieftin de obtinut – hidrogenul –, fara a impune riscul unor contaminari radioactive.

de Ionut Dulamita

Cercetatorii de la Lawrence Livermore National Laboratory din California, SUA, au de gand sa creeze la sfarsitul verii o mini-stea pe Terra cu ajutorul fuziunii nucleare, scrie CNN, primul pas dintr-o initiativa menita sa ofere solutii crizei energetice globale. Fuziunea nucleara este un vis intretinut de comunitatea stiintifica timp de jumatate de secol, fiind considerata o sursa de energie miraculoasa.

Laboratorul californian prezinta reteta necesara pentru succesul unui astfel de experiment:

Pasul 1: Construirea celui mai mare dispozitiv laser din lume, pentru care trebuie lasate la o parte toate notiunile anterioare legate de cum ar trebui sa arate un laser.  Cel prevazut pentru acest proiect trebuie se se prezinte sub forma unei uzine imense impanzita cu tuburi. Raza laser parcurge o distanta de aproape 2 kilometri inainte si inapoi, incarcandu-se o data cu fiecare tura.

Pasul 2: Sectionarea imensului laser in 192 de raze, toate indreptate inspre acelasi punct.

Pasul 3: Aplicarea pe aceasta mica tinta a unei cantitati reduse de deuteriu si tritiu, doi izotopi radioactivi ai hidorgenului care pot fi extrasi din apa marina si care vor fi gazduiti de o capsula din aur de dimensiuni foarte mici.

Pasul 4: Activarea laserului.

Daca totul merge ca la carte, reactia rezultata va produce o temperatura mai mare decat cea din centrul Soarelui  (peste 100 de milioane de grade Celsius) si va exercita mai multa presiune decat 100 de miliarde de atmosfere. Acest proces va face ca izotopii de hidrogen sa se izbeasca unul de altul cu o asemenea forta si viteza incat nucleele lor vor fuziuna si vor emite energie si neutroni.

Rezultatul final ar urma sa fie o mini-stea cu o dimensiune de 5 microni, care se va „stinge” la 200 de trilionimi de secunda de la activarea ei. De altfel, reactia de fuziune nucleara ravnita de cercetatorii americani este aceeasi care alimenteaza Soarele din sistemul nostru solar si alti astri. Astfel de mini-stele ar putea fi folosite ca surse de energie pentru rezolvarea crizei energetice. Succesul acestui experiment „ar fi generarea unei cantitati (mult) mai mari de energie de catre fuziunea din capsula-tinta fata de energia necesara incarcarii laserilor”, explica pentru TOTB specialistul in energie Catalin Dimofite, care, la fel ca initiatorii proiectului, spune ca nu exista riscuri de explozii sau de contaminare radioactiva in urma unor astfel de experimente.

„E adevarat ca reactiile de fuziune genereaza foarte multa energie, dar in acea capsula, cat un bob de grau, va exista mai putin de o miime de gram din acel amestec de gaz. Cand acesta va fi ‘ars’ complet, oricum reactia se va termina”, continua el. „Cercetatorii spera ca aceasta minuscula cantitate sa produca echivalentul energetic al arderii a, sa zicem, catorva canistre de benzina – enorm in comparatie cu marimea bobului de grau, dar totusi foarte putin pentru a putea vorbi de catastrofe in devenire”.

„Cei de la Lawrence Livermore Lab nu fac acum nimic nou in esenta”, adauga Dimofte. „Sunt experimente pe care le-au mai facut – ei si altii, dar intr-adevar mai mult americanii au adoptat aceasta tehnologie, posibil datorita destul de evidentelor conotatii militare ale acestei tehnologii – de multe ori si de multa vreme.  Ce difera acum este doar scara. Noua instalatie este mai puternica decat precedentele, iar sansele de succes mai mari”.

Specialistul in energie spune ca, acum mai bine de 20 de ani, a lucrat ca junior in singurul colectiv de cercetare din Romania care s-a ocupat de fuziunea nucleara si ca, de atunci, progresele in acest domeniu s-au urnit cu greu.  „Au trecut multi ani de-atunci, dar progresele sunt chinuitor de lente si, mai ales, n-au existat reale ‘strapungeri tehnologice’, ci doar imbunatatiri ale tehnologiilor deja folosite din anii ’80 sau chiar mai de demult in cercetarile de fuziune”.

Dimofte prezinta insa avantajele folosirii acestei posibile surse de energie. Primul si cel mai important ar fi faptul ca fuziunea nucleara foloseste drept „combustibil” cel mai raspandit element din univers, hidrogenul, care poate fi usor si ieftin de obtinut pe Terra. Deuteriul, de exemplu, unul dintre cei doi izotopi “grei” ai hidrogenului si principalul candidat la rolul de combustibil de fuziune, se gaseste in apa, chiar daca intr-o concentratie mica. „Extragerea sa e relativ simpla si ‘curata’ si se practica de multe zeci de ani, mai ales in scopul obtinerii asa-numitei ‘ape grele’’”.

„Reactia de fuziune cea mai promitatoare, aceea dintre cei doi izotopi grei ai hidrogenului, deuteriul si tritiul, este ea insasi foarte curata, rezultatul ei fiind heliul, un element chimic foarte stabil, gaz inert etc.”, continua Dimofte.  „In comparatie cu atat de dificilele probleme legate de deseurile radioactive rezultate din reactoarele nucleare (de fisiune), cele generate de viitoarele reactoare de fuziune sunt aproape neinsemnate”.

Totodata, randamentul reactiei de fuziune este mai ridicat decat al celei de fisiune (n.r. –  fenomenul scindarii unui nucleu atomic in mai multe fragmente cu mase de valori comparabile), spune specialistul in energie. Din fuziunea unui kilogram de amestec deuteriu-tritiu rezulta de aproximativ 5 ori mai multa energie decat din fisiunea unui kilogram de uraniu. „ Altfel spus, ‘motorul’ de fuziune consuma de 5 ori mai putin decat cel de fisiune”.

„Combustibilul, mai exact tritiul, este intr-adevar radioactiv, dar are o radioactivitate slaba, nu are toxicitatea si timpul lung de viata comun multor metale grele radioactive, prin urmare nu prea are cum sa fie ‘interesant’ pentru teroristi, manipularea sa pune mult mai putine probleme. In plus, exista – macar teoretic – posibilitatea ca si alte materiale sa fuzioneze, nu numai izotopii hidrogenului, ci si chiar acele deseuri inalt radioactive, combustibil nuclear uzat etc.”.

Cu toate acestea, chiar si cu o finantare adecvata, scrie CNN, vor mai trece inca 20 de ani pana la utilizarea comerciala a acestui procedeu.

Credit foto: Lawrence Livermore National Laboratory

Tags:



48 de comentarii

  1. Catalin Dimofte on

    Inainte de-a incepe sa curga castanele asupra bietului meu cap, as vrea sa fac trei precizari:
    1) Daca oamenii de la LLL spun ca nu exista riscuri de felurite catastrofe, cu siguranta nu presupusa mea “autoritate” o sa intareasca mesajul. Ar fi de fapt penibil sa sustii altceva, acolo e o trupa de super-creiere, posibil actuali si aproape sigur viitori premianti Nobel etc.
    2) Nici nu mai trebuie mentionat ca ar fi la fel de penibil ca afirmatia mea despre lentoarea progresului in acest domeniu sa fie legata de propria mea experienta profesionala.
    3) In schimb, daca eu eram cu adevarat junior din mai toate punctele de vedere, in acel colectiv de la Magurele lucrau, si poate unii inca mai lucreaza oameni — Vasile Zoita, Bucur Novac, Calin Atanasiu, Nae Mandache si mai ales mentorul meu, Viorel Zambreanu, sunt doar cativa pe care mi-i mai amintesc — pe langa care eu eram cel mult a cincea roata la caruta.
    Acela a fost un centru de excelenta care, in alte vremuri si locuri, ar fi facut istorie.

      • Bunaoara ca titlul pompos de “expert in energie” nu-mi apartine si ca nu e decat o denumire generica, de felul analistilor economici, politici etc. — ceva ce-i pui omului in frunte cand nu stii exact in ce cutiuta sa-l incadrezi.
        Dar si ca am avut privilegiul sa lucrez cu oameni care fara doar si poate meritau o astfel de eticheta.

  2. Am citit cu interes articolul dar nu pot trece peste 1 + 1 = 2.

    Prin urmare, nu zic ca nu ar fi posibila toata magaoaia asta sa functioneze dar sa nu ne facem iluzii de genul scoatem mai multa energie decat bagam.

    Daca magaoaia functioneaza, o singura concluzie poate fi trasa si anume: hidrogenul contine mai multa energie utilizabila decat am estimat pana acum adica echivalent cu a gasi un mod mai eficient de a converti petrolul in km parcursi. Daca luam un burete imbuibat cu apa si-l strangem in mana pana iese toata apa, zicem ca nu mai e apa dar daca il stoarcem intre doua placi metalice activate pneumatic, mai scoatem niste apa in plus fata de ce credeam ca nu se mai poate, si tot asa dar exista o limita: nu scoatem mai multa apa decat am pus initial in burete.

    Curios ca se vine cu o astfel de fata morgana.

    • Domnule Dragusin, randamentul de care va aduceti aminte se referea la masini, in general, si la masini termice, in particular, iar conservarea masei materiei, la reactiile chimice in care atomii erau aceiasi de la inceput pana la sfarsitul reactiei.
      In cazul de fata se vorbeste de eficienta extragerii energiei tritiului si deuteriului prin fuziune, care in mod clar este uriasa fata de procedeul arderii. Nu este vorba de nicio masina si nici de conservarea numarului de atomi. Pur si simplu se muta energia dintr-un loc in altul, nu se creeaza din lucu mecanic, la fel cum ai scoate o galeata de petrol din put cu doua maini si te-ai incalzi arzand-o doua zile, urmand sa-ti pui intrebarea de ce nu te-ai putea incalzi tot atat cu doar doua maini si un efort de un minut.
      Aceeasi dilema poate o aveti cu centralele pe gaz in condensatie ce au un “randament” de 105-110%, sau incalzirea cu aer conditionat, cu “randament” de 300-500%. Dispozitivele exista, sunt vizibile, produc cifrele enuntate, doar ca notiunea de randament este nefericit nominalizata, fiind de fapt un coeficient de transfer al caldurii.
      Fuziunea ca sursa cvasiinepuizabila exista, e suficient sa priviti la soare sau la bomba H pentru o revelatie arzatoare/orbitoare.

    • E=mc2 …. distrugerea efectiva a unui atom de uraniu produce o cantitate de energie egala cu masa acelui atom (infim de mica) dar inmultita cu patratul vitezei luminii (imense) si ceea ce inseamna ca distrugand un kg de uraniu se obtine in centralele actuale nucleare civile o energie comparabila cu zeci de tone de carbune.

      GOT IT ?

      • Got it WRONG!
        Energia care rezulta din fisiunea unui atom (Uraniu, Plutoniu, Americiu, whatever) este de fapt diferenta intre masle celor doua nuclee post-fisiune plus masele particulelor emise minus masa a nucleului fisionat (energie uneori denumita energie de legatura). Nucleul de Uraniu NU este distrus ci este FISIONAT.

      • Ed,

        Stii tu ceva, dar trebuie sa te gindesti ca elementul X fisioneaza (se sparge) in elementele Y si Z plus ceva neutroni plus ENERGIE. Ramine destula masa care scapa din ecuatia pomenita. Mai taie din tonele de carbune te rog.

    • Ai dreptate dar doar partial, 1+1=2 cind vorbesti de acelasi lucru..mere SAU pere….insa in fuziune 1+1=10!….pentru ca de fapt aduni mere si obtii pere :))). adica ceva la genul
      materia+materia=ENERGIE+ mai putina materie…..materia se tranforma in energie si de aici randamentul asta extrem.
      De fapt daca consideri materia ca si energie (ceea ce spune de fapt E=mc2) atunci 1+1=2, cum stim si totul e ok :)))

    • Da si nu, 1+1=2 … in aritmetica, problema este ca “legea conservarii energiei” e prea des folosita fara sa fie inteleasa. De fapt o formulare mai riguroasa ar suna ceva de genul “Intr-un camp conservativ de forte energia interna a unui sistem izolat se conserva”. Cu alte cuvinte, o xplicatie intuitiva (nu neaparat 100% corecta) ar fi ca 1+1=2 atata vreme cat faci calculul intr-o camara perfect izolata continand un mediu isotropic…
      Cum realitatea fizica nu prea arata asa, lucrurile pot avea intorsaturi surprinzatoare…

  3. O completare pentru a fi inteles articolul de toti cititorii:
    Fuziunea, reactia despre care e vorba in acest articol, este reactia prin care 2 atomi se “combina” penru a crea un singur atom, mai mare. Din doi atomi de hidrogen va rezulta un atom de heliu.

    Fenomenul opus, fisiunea, este cel prin care un atom mare se rupe in atomi mai mici (mai usori). In reactiile de fisiune sunt folosite elemente radioactive, uraniul, pe cand in fuziunea se realizeaza folosind hidrogen.

    Simplu, nu… ca la inchetare si topire! 🙂

  4. Ce se mai aude despre reactorul tip tokamak ?
    Parca japonezii lucrau la un astfel de prototip, daca nu ma-nsel. Principiul de functionare mi se pare mai fiabil.
    Cu laserele astea nu prea inteleg cum se poate culege acea energie. In plus, in urma micilor explozii exista riscul decalibrarii sistemului care ar duce la neconvergenta fasciculelor.
    Am I wrong ?

    • Eu citeam initial despre reactoare pe fuziune la care lucrau cei de la MIT. Acolo se presupunea ca s-ar obtine plasma prin accelerarea unor fluxuri de particule. Problema autodistrugerii reactorului in urma interactiunii sale cu plasma era rezolvata prin controlarea ei in cu ajutorul unor campuri electromagnetice masive.

      Varianta asta cu laser-ele… imi miroase a mai mare consum de energie pentru a bombarda materialul “combustibil”. Chit ca-s obosit si nu-mi dau seama acum daca energia necesara activarii laser-elor o depaseste pe cea necesara sustinerii campurilor electromagnetice… Mi se pare mai “buna” varianta celor de la MIT pentru ca nu vad cum anume ar pastra un functiune mai mult timp reactorul cu laser-e. Adica… in reactorul MIT s-ar tot putea plasa combustibil, cred (recunosc, nu stiu exact cum functioneaza + nu-mi amintesc detalii in clipa asta).

      Incercam si noi sa trecem la urmatorul nivel de dezvoltare… Parca asa spunea o teorie: o civilizatie are 3 niveluri de dezvoltare energetica – 1) poate exploata energia unui atom 2) poate exploata energia unei planete 3) poate exploata energia unei stele…

      Servus

      • pentru a produce noul tip de reactie este nevoie de doi factori:

        temperatura extrem de inalta
        presiune extrem de inalta

        varianta cu plasma sa renuntat pentru ca era foarte instabila (functional) si sa apelat la lasere pentru ca pot produce temperatura/presiune pe masura de energia care se foloseste pentru producerea acelui laser (fascicol).

        o alta proprietate EXCELENTA este faptul ca poate SUCCESIV (a se citi ITERATIV) acumula energie !

        si este singura modalitate de a produce temperatura !!!
        Este un lucru EXTRAORDINAR !

        Ca sa va dati seama marile topitorii ale lumii au o temperatura medie de 1500* Celsius !! (si cred ca cele mai puternice daca depasesc Tungsten ajung la maxim 3500*C)

        Si apoi iti dau tot carbunele din lume (apropo arderea carbunelui nu produce temperatura aceasta de topire a metalelor decat cu presiunea aerului, deci cu supra ventilatie, supra arderea prin oxigenare) si chiar tot curentul din lume si fara LASER nu cred ca poti sa depasesti nici macar 100.000* Celsius

  5. Domnilor,

    E prea de tot sa pretindeti ca numitul Catalin Dimofte este expert in energie, incliusiv fuziune si national Ignition Facility..
    Domnul Dimofte a dat o replica pala si ar trebui sa isi ceara scuze ca s-a amestecAT IN SUBIECT.

    CU RESPECT

    UN NESTIUTOR…

    • Cred ca aciditatea critcii dvs. ar trebui indreptata (cel putin in mod egal) asupra ziaristului – dl. Dimofte a raspuns intrebarilor ziaristului fara sa se informeze in prealabil suficient despre cum va fi citat in articol, dar cel putin si-a calificat pozitia imediat ce a vazut varianta publicata a articolului.

    • Catalin Dimofte on

      Cu placere.

      In primul rand, nu stiu la ce anume va referiti — la textul propriu-zis, sau la “disclaimer”. Presupun ca la text.
      Intr-al doilea rand, indiferent de cum a fost replica mea, n-am pentru ce sa-mi cer scuze, pentru ca nu cred sa fi jignit pe cineva. N-am intervenit, n-am vorbit neintrebat, nu m-am amestecat in subiect etc. — mi s-au pus cateva intrebari carora le-am raspuns cat m-am priceput eu, atat si nimic mai mult. Tot e bine ca nu m-ati numit “inculpatul CD” 🙂
      Intr-al treilea rand, n-am nicio indoiala ca sunt multi, foarte multi pe lumea asta care stiu incomparabil mai multe decat mine despre subiect. E si normal — sunt in primul rand cei care profeseaza, spre deosebire de mine, care am rupt legaturile cu domeniul acum aproape 20 de ani.
      Inteleg ca si dvs. va numarati printre acesti profesionisti; inteleg si cum si de ce, mai ales daca sunteti “acel” Dan Galeriu de care parca auzeam cand eram student.
      Insa, cu tot respectul, in ciuda stiintei de carte intr-ale fizicii, e posibil ca dvs. sa nu stiti la fel de bine cum functioneaza presa, mai ales cea cotidiana. Functioneaza de regula sub presiunea timpului; autorul n-are aproape niciodata luxul de a studia in detaliu subiectul, apoi de a face o cercetare cu privire la care-s adevaratii experti, ce lucrari au publicat, cate si unde, de a face un clasament al acestora si-apoi, in final, a-i contacta pe rand.
      De cele mai multe ori, are o ora-doua la dispozitie, sau chiar cateva zeci de minute (iar in cazuri extreme chiar minute sau zeci de secunde — de acord ca nu e acesta un astfel de caz extrem), asa incat se limiteaza la un numar restrans de “surse” — oameni cu care a mai lucrat, pe care ii cunoaste mai bine, care i-au mai raspuns si altadata etc. De-asta vedem mereu si mereu aceiasi oameni citati de diverse media pe anumite subiecte, “analistii de serviciu”. De-acum insa, inteleg ca Ionut si-a gasit o sursa mult mai stiutoare 🙂
      Iar in ceea ce priveste continutul, fiti mai ingaduitor. Acesta nu este un articol/site destinat profesionistilor, nici macar celor doar pasionati de subiect. Iar mie mi s-a cerut in mod expres sa vorbesc “pe intelesul tuturor”, ceea ce de multe ori e mai dificil decat poate parea la prima vedere.

      Cu stima si simpatie,

      CD

      • Ti s-au pus citeva intrebari si trebuia sa raspunzi …scuze nu ma pricep ca nu sunt expert…asa ar fi facut oricine care poseda bun simt. Scuza cu modul de functionare a presei cotidiene este naucitoare si are de a face cu modul de a percepe libertatea de exprimare in Romania: fiecare se pricepe la de toate si trebuie neaparat sa se si exprime fara nici un fel de responsabilitate sau eventuale consecinte. Notiunea de profesionalism (si aici ma refer la jurnalism) iti spune ceva? Dan Galeriu are dreptate: datorezi publicului niste scuze.
        Cu respect si prea putine sperante,
        Claudiu

      • Catalin Dimofte on

        Draga Claudiu,
        Nu te mai osteni cu respectul; dupa mesajul pe care l-ai scris ar fi de-a dreptul absurd.
        Da, ai dreptate, nu e cazul sa-ti faci prea multe sperante, pentru ca n-o sa-mi cer scuze prea curand. Cel putin nu pana n-o sa-mi explici exact ce lucruri jignitoare/scandaloase/cu consecinte incalculabile am spus. Sau macar ce neadevar flagrant am spus?
        Altminteri, nu pot decat sa constat ca am “recoltat” doar doua comentarii care sugereaza acest lucru – ca ar trebui sa-mi cer scuze – si ambele sunt simple afirmatii, fara argumente, fara acoperire.
        Bref, trebuie sa-mi cer scuze pentru ca asa vrei tu. Desigur ca, fiind astazi deja sarbatoare, 1 Mai muncitoresc, pot sa-mi cer scuze daca asta te face fericit. Ca o favoare personala, adica. Altfel – nu.
        Repet – HN/TOTB nu sunt NICI PE DEPARTE reviste de specialitate, in care apar doar articole stiintifice de top, peer-reviewed etc., si prin urmare ar fi ridicol sa-i ceri autorului gradul de relevanta si acuratete stiintifice pe care le astepti de la asemenea reviste. Ar fi la fel de ridicol sa ai astfel de asteptari si de la cei intervievati – ca mine, bunaoara.
        Daca Ionut Dulamita comitea eroarea fatala de-a scrie un articol despre premiile Nobel l-ai fi luat la injurat daca nu intervieva macar juma’ de duzina de premianti Nobel??? Probabil ca da…
        Daca ar fi sa-mi cer scuze, as face-o doar pentru vina de a fi subestimat nivelul mediu de cultura stiintifica a cititorilor TOTB. O consider o vina marunta, scuzabila, si oricum imi face mare placere sa constat ca inca mai exista oameni – ca CGR, zeltera, dorinteodor si multi altii dintre cei care au facut comentarii pertinente – care pricep bine astfel de lucruri. Sunt chiar onorat sa-mi cer scuze fata de ei ca i-am plictisit cu lucruri banale, evidente. Sper ca-mi acorda credinta ca as fi putut “presta” ceva mai bine daca as fi avut mai mult timp si daca as fi crezut ca e czul.
        Insa, cel putin deocamdata, tu nu te numeri printre cei care au facut comentarii pertinente si ca atare nu vad de ce-ar trebui sa-mi cer scuze fata de tine.
        As mai sugera sa nu-l implici pe dl. Galeriu in aceasta marunta disputa.
        Cele doua scurte mesaje pe care dansul le-a postat difera de-al tau in cel putin doua aspecte, ambele esentiale.
        In primul rand, dansul si-a folosit, presupun, numele complet, ceea ce permite oricui sa constate ca este un adevarat specialist, prin urmare oarecum indreptatit sa fie nemultumit. Numai “oarecum” pentru ca, inca o data, acesta NU este vehiculul media potrivit pentru discutii de top. Faptul ca cinci sau zece premianti Nobel citesc The New York Times sau The Wall Street Journal nu inseamna ca armataele de jurnalisti de-acolo trebuie sa presteze la nivelul acelor catorva, putini cititori. La fel, dl. Galeriu — si altii — n-au de ce sa fie indignati ca o publicatie generalista publica exact asta, niste informatii generale, aproximative.
        A doua diferenta, si mult mai importanta, sugestia facuta de dl. Galeriu a fost in limitele celor sapte ani de-acasa. Cum era bancul ala vechi – nu e mult, dar stii ce mult conteaza???
        In rest, multa sanatate si nu uita sa-i transmiti autorului datele tale de contact — cu siguranta data viitoare va dori sa intervieveze un expert autentic, ca tine.

  6. “reactia de fuziune nucleara …este aceeasi care alimenteaza Soarele si alti astri din sistemul nostru solar.”
    Frumos. Pacat ca toti ceilalti astri din sistemul nostru solar in afara de soare se ascund foarte foarte repede de cate ori ne uitam inspre ei.

    In al doilea rand ma surprinde lipsa totala de viziune a unui site ecologic cum e TOTB cu privire la ce inseamna o sursa ieftina si inepuizabila de energie.
    Petrolul e cel care a permis cresterea exponentiala a consumului de resurse, ce credeti voi ca va face omul cu fuziunea nucleara ?!?

  7. Comentarii interesante pana acum. Ma simt… “dator” sa raspund la doua dintre ele.
    @Mugurel, fasciculele respective nu contribuie decat la “aprinderea” hidrogenului, la pornirea reactiei. Energia rezultata in reactie nu are legatura cu energia introdusa pentru declansarea ei. E ca si cu folosirea unui chibrit pentru a aprinde un lemn: energia data de arderea lemnului e mai mare decat cea folosita la aprinderea lui. Diferenta e ca hidrogenul fuzioneaza cu ceva mai multa enrgie decat arde lemnul. Si mai e o diferenta: hidrogem e mai mult decat lemn.
    @dan, aceasta energie e 100% curata. Heliul, produsul rezultat in urma procesului, e un gaz inert, netoxic, nepoluant. Poate fi folosit sa umfli baloane pentru copii cu el. Pe de alta parte, daca am avea foarte multa energie, sa zicem de 1000 de ori energia din prezent, insa mult mai ieftin si fara poluare, am putea sa o folosim pentru a reface planeta, pentru a curata aerul, pentru a curata oceanele etc. Energie nu inseamna consum, in mode necesar.

    • Chiar asa de curata nu e energia asta, pentru ca taman la fuziunea deuteriului cu tritiu unul din produsii rezultanti este un neutron energetic, care la dau destula bataie de cap fizicienilor si inginerilor care se ocupa cu fuziunea. Problema acestor neutroni este ca provoaca efecte secundare ca radiatie gamma datorata capturii intr-un nucleu sau franarii, sau chiar radioactivitate daca nucleul care i-a capturat e instabil.

  8. Salut, interesant articolul iar domeniul mi-a starnit interesul inca din anii ’90 cand s-a vorbit intens de fuziunea la rece ! Acel tip de reactie probabil ca a fost un balon de sapun propagandistic ….. sau daca chiar a fost realizat, importanta sa strategica pur si simplu la ingropat in subteranele razboiului secret … si a disparut ca si cand nici n-ar fi fost ….
    Sunt convins ca reactia de fuziune este menita in viitor sa inlocuiasca “invechita” reactie de fisiune utilizata in centralele nucleare de azi iar problema energiei va fi rezolvata global si total …

  9. Un lucru nu inteleg din toata povestea si poate ma lamureste cineva si pe mine. Deci avem cel mai mare laser din lume concentrat pe o capsula de aur ce contine deuteriu si tritiu. In urma reactiei obtinem o stea care are 5 microni si care se va “stinge” in 200 de trilionimi de secunda. Presupunand ca asa se intampla (nu cred ca cei care fac experimentul se inseala) vom obtine o cantitate de energie f mare (expresia “echivalentul energetic al arderii a, sa zicem, catorva canistre de benzina” mi se pare fff vaga si refuz sa cred ca a spus-o vreunul din participantii la experiment). Deci presupunand ca cele de mai sus sunt adevarate ma intreb urmatoarele:
    – cantitatea de energie emisa intr-un interval atat de scurt de timp cum va fi “captata” si distribuita (ce metode de transmitere ar fi pentru un asemenea “soc” energetic catre utilizatori);
    – luand in considerare ca in cazul acestui experiment cantitatea de energie am putea sa o cuantificam prin “cateva canistre de benzina” (ceea ce sunt de acord ca e mult mai mult decat punctul de plecare) mi se pare insuficient pentru “a rezolva problema energetica a lumii” … si aici vroiam sa punctez faptul ca pentru a obtine energia asta folosim “cel mai mare laser de pe Pamant” … deci pentru a rezolva cu adevarat problema globala a energiei vom avea nevoie de ceva mai mare;
    – daca vom construi un laser si mare (sa presupunem ca se va face) cum vom reusi sa tinem sub control “steaua” formata pentru un interval mai mare de timp tinand cont de temperaturile si presiunile formate ?
    Va multumesc

    • Tu gandesti mult prea in viitor. Ca sa intelegi mai bine, in primul rind NIF-ul exista din 2 motive: Numero UNO si cel mai important, cu aceste laser gigant se detoneaza reactii de fuziune si prin analiza rezultatele se imbunatatesc codurile super-complicate rulate pe super-calculatoare care simuleaza detonarea bombelor nucleare din arsenalul SUA, Got it? Azi nu mai poti face experimente, bombele imbatrinesc si naiba stie cum mai reactioneaza incarcatura aia nucleara…asa ca treci la pc, si simulezi ca pe PS3. Ia ghici cine avea pina mai deunazi (citeva luni) cel mai rapid supercomputer din lume? O alianta de labo printre care si LLNL….si DOS, pina la producerea de energie e drumul lung…da’ lung rau…pent’ ca exista asa multe instabilitati si sunt asa de greu de controlat ca lumea inca nu-si pune problema cum sa incalzeasca caloriferele prin fuziune. Totul e la nivel de stiinta fundamentala, dupa multi ani vine ingineria si ofera solutii. Aia cu canistra e o comparatie nefericita. Dintr-un gram de conbustibil nuclear incalzesti un cartier….important e randamentul pentru atomii care ii bagi acolo…dupa aia, cind devine functional, se scaleaza la sute de MW.

      • Multumesc mult de raspuns … am mai clarificat niste probleme :). Sincer nu m-am gandit la aceasta optiune desi ma ocup cu asa ceva (modele de calcul si simulari – probleme de MHD). Poate am perceput eu gresit toata aceasta poveste sau poate cei care scriu (si aici nu ma refer neaparat la reporterii romani care sunt sigur ca preiau stirea) ar trebui sa fie mai concreti in anumite privinte.

    • Catalin Dimofte on

      1) Ai dreptate. Treaba cu canistrele de benzina imi apartine intru totul, n-au zis-o bietii americani.
      Povestea a pornit de la sugestia de-a face niste comentarii “pe intelesul tuturor” si m-am gandit eu ca o comparatie cu benzina/petrolul ar fi cumva pe intelesul tuturor.
      Pe de alta parte — raspunzandu-i si lui Pandel — as zice dimpotriva, comparatia cu acele canistre de benzina fost FOARTE potrivita, poate cea mai desteapta chestie pe care am spus-o. Dovada ca a incitat/iritat multi oameni, a starnit multe comentarii etc.

      2) Si tu, Bogdan, si Pandel, scapati din vedere factorul timp. Energia echivalenta arderii celor “cateva de canistre de benzina” ar urma sa fie produsa intr-o fractiune infinitezimala de secunda.
      In 20 de “bilionimi” de secunda, spun oamenii. La nivel strict teoretic, asta inseamna ca evenimentul s-ar putea produce de 50 de milioane de ori intr-o secunda…
      Facand abstractie de imensele probleme tehnice, potentialul teoretic este ca aceasta instalatie sa produca, INTR-O SECUNDA, energia echivalenta arderii a catorva sute de milioane de canistre de benzina, sau a catorva MILIOANE DE TONE DE PETROL/BENZINA.
      Absurd, desigur, dar chiar daca reducem numarul cu doua-trei ordine de marime — adica de 100-1000 de ori — numerele raman uluitoare.

      3) Mai aproape de datele comunicate, cele cateva canistre de care vorbeam par meschine — dar ele ar fi rezultatul “arderii” complete a, sa zicem, DOUA ZECIMI DE MIIMI DE GRAM din combustibilul de fuziune (asa zice LLL, ca tinta ar contine cca 150 de MICROGRAME de combustibil).
      Altfel spus, daca am “arde” complet un gram de combustibil de fuziune, am obtine echivalentul caludii degajate de arderea a de 5000 de ori cele “cateva canistre de benzina”. Sa zicem un milion de litri, sau cca 1000 de tone de combustibil, dintr-un gram de combustibil de fuziune??? Parca n-ar suna chiar atat de rau…

      Venind cumva cu picioarele pe Pamant,

      • Multumesc si Dl-ului Catalin Dimofte pentru clarificarile aduse … si mereu binevenite in asemenea discutii. Cred ca o mare parte a discutiilor din acest topic TOTH (aici ma includ si eu) provin din faptul ca discutia a inceput intr-un cadru general (si aici ii dau dreptate lui Catalin Dimofte care a facut anumite “aproximatii” pentru a prezenta problema pt publicul larg) si a fost privita mult prea in detaliu de majoritatea cititorilor care din cate observ (si ma bucura) sunt oameni ce poseda cunostinte peste medie in diferite domenii. Sper ca prin intrebarile puse sa nu fi “stanjenit” prea multe persoane si personal ma bucur pentru clarificarile aduse si dicutia purtata.

  10. Putem si noi in romania sa facem la o universitate un proiect Boinc si sa invitam cetatenii sa participe la el cu pc-urile sau cu PS3, ar fi trebuit sa aiba ceva publicitate din partea autoritatilor, ar fi o idee excelenta, pt. ca are efect educativ asupra populatiei si pune la cercetare mare capital fara sa investesti mult, adica 50-100 de mii de pc la lucru inseamna multi bani, pe care nici o universitate romaneasca nu si-o permite.

    • Esti pe aproape, dar au evoluat si oamenii astia in datul tzepelor…nota bene, aia cu suta de mii de pc-uri a expirat…nu mai merge, ca stie toate lumea de ea…acu se organizeaza licitatii….cu sume de la bugetul de stat de 10 de ori mai mari decit face lucrarea licitata..de restul te-ai prins, nu? totul ca la carte…mafia ar fi pur si simplu invidioasa

  11. nu vreau sa fac bancuri cu expertii in energie; am citit si vazut pe internet ce e cu nif-ul si intreb expertii o singura intrebare: poate sistemul sa functioneze repetitiv? stiu ca se spera sa se obtina cam de zece ori mai multa energie decit se consuma dar cit de repede poate fi dat urmatorul impuls? dupa primul impuls piesa cu deuteriu si tritiu se vaporizeaza deci trebuie inlocuita si pusa o alta in pozitie cu precizie de microni. nu e usor, ba poate ca e chiar aproape imposibil dar daca laserele pot functiona repetitiv si daca piesele care contin deuteriu si tritiu vor fi schimbate rapid, avem solutia practica de folosire a energiei termonucleare de fuziune. cum ziceam, am intrebat: poate functiona sistemul repetitiv? aici chiar avem nevoie de un expert….

    • Problema nu e sa pornesti sistemul, ci sa-l mentii in functiune intr-un mod CONTROLAT (ast include si posibilitatea de a-l opri cand vrei :-))
      Nu-s specialist, darma preocupa domeniul si din cate pot eu sa apreciez, problema controlului face sistemul deocamdata infezabil: com poti controla cat “combustibil” injectezi in camera de fusiune? Mai mult: cum controlezi radiatia si mai ales “produsii secundari” tipici: neutronii energetici.
      Cand vom invata sa generam si sa controlam campuri gravitationale puternice probabil ca vom rezolva si problemele astea, pana atunci insa inginerii si fizicienii trebuie sa gaseasca “workaround”-uri.

  12. Domnilor cu super-creiere:
    Nu imi fac probleme ca nu se va descoperi si folosi aceasta tehnologie.
    Intrebarea mea este:
    Daca Soarele este de mii de ani “intretinut” de aceasta metoda, cine credeti ca “dozeaza si controleaza” combustibilul si reactiile de acolo a.i. de atitia mii de ani nici nu s-a consumat si nici nu s-a autodistrus ???

    • obiectiv-e, nu sint de meserie dar ce stiu sigur este ca nimeni nu o sa-ti garanteze ca soarele nu va exploda in viitoarele 5 minute. pe de alta parte, experimental se constata ca nu explodeaza si isi cam vede de treaba cam cu gilme (furtuni solare, ciclul de 11 ani,….chestii….). asa ca, dormi linistit, soarele va trai mai mult decit tine, in orice caz….

    • Raspunsul e simplu: forta de gravitatie, o forta cat se poate de “vizibila” care mentine echilibrul in Soare intr-un mod cat se poate de logic. Asta spre deosebire de “forta superioara” numita de tine “Dumnezeu” care e invizibila si ilogica 🙂

  13. I know man…:)
    Ideea era ca sa vad daca cineva din “academicieni” recunoaste ca acel lucru e controlat de o forta superioara numita Dumnezeu…caci e logic si vizibil ca e chiar asa, altfel se intimpla demult ce am zis eu !
    Nimeni nu este mai presus de Dumnezeu, nici super-creierele de la NASA !

    • Sorry “man”, da’ exista o explicatie care nu-l include pe “al de sus”: ciclul proton-proton (primadata descris – incomplet, e adevarat – de Eddington prin anii ’20.

  14. Experimentul celor de la LLNL poate doar sa demonstreze ca se poate obtine mai multa energie din reactia de fuziune decat energia necesare pentru o determina fuziunea. E greu de crezut cum un astfel de sistem de generarea a fuziunea poate duce la un reactor in care fuziunea sa se realizere constant si fara intreruperi.
    Singurul sistem real de reator de fuziunea este cel de la ITER, care va fi gata peste vreo 30 de ani. Pana atunci, punem mana pe lopeti sa bagam carbunii in cazan.

    http://www.iter.org/

  15. obiectiv-e, pai de ce nu zici asa ca-ti dadeam raspunsul adecvat care suna cam asa “las-o jos ca macane”…..si sa nu uita niciodata ca “ala” ne-a aruncat afara din rai fara biblie, fara religie si doar cu un costum de frunze iar acum am ajuns sa-l sfidam si sa-l facem de ris. calatorim mai repede decit ne-a dat el, traim acolo unde cu dotarea data de el nu am fi putut trai niciodata (inclusiv in spatiul cosmic), comunicam mai repede si la orice distanta cu ce am inventat singuri (ai in fata dovada numita internet) si in orice caz, posibilitatile noastre de acum se afla la ani lumina distanta de ce i-a dat “ala” lui adam si eva ….

    o sa facem stele in laborator chiar daca deocamdata vor trai putin si vor fi mici dar nu la facem de dragul “lui” ci de dragul nostru….

    stii ce mindru sint de ce facem fara ajutorul lui si as zice, contra vointei lui din moment ce vointa lui a fost sa traim in mizerie si intuneric in afara raiului…..

  16. dorin: E parerea ta si o sa raspunzi pentru ea.
    Eu am alta parere si anume ca totul a fost lasat ca sa fie “descoperit” in vremurile din urma. Poti observa ca prin anii 1700-1800 ( care de fapt sunt anii 5700-5800 dupa creatiune ) omenirea traia aproximativ la fel ca Adam…::))
    Apoi s-a schimbat radical.
    De ce nu au “realizat” oamenii mai devreme toate astea ?
    Sau tu esti printre cei care cred ca te tragi din maimute…?…:)

    “macane” mai tare versiunea ta sau a mea ?

    A fost doar un schimb de idei man.
    Nu trebuie sa trimiti raspuns…

    • Tocmai bigotismul religios (spre care se pare ca tinzi dumneata) a fost si este frana progresului stiintific. Ca referinta avem Hpatia din Alexandria, Giordano Bruno, Tomaso Campanella, Galileo Galilei si multi altii!

  17. Pingback: UE si alte 6 tari au finalizat un acord privind construirea unui reactor de fuziune nucleara care sa rezolve criza energetica » Think Outside The Box

Leave A Reply