Un Cousteau in devenire. Omul care salveaza delfini

21

Delfinii sunt la fel de inteligenti ca oamenii. Nu stim insa daca afirmatia se sustine cand inversam actorii. Si asta pentru ca, cel putin de trei ani incoace, apele Marii Negre au adus la mal, pe litoralul romanesc, tot mai multi delfini neinsufletiti, asfixiati in plasele de pescuit calcan sau vaduviti de simtul de orientare de sonarele militare. Eroul nostru de azi si echipa pe care o conduce le pregateste totusi un viitor mai bun, deocamdata cu bani proveniti in mare parte din buzunarele proprii.

 

de Ionut Dulamita

 

Masuratorile spun ca Oceanul Planetar ocupa doua treimi din suprafata planetei. Teoria evolutionista spune ca viata de pe Pamant s-a nascut in ocean. Jacques-Yves Cousteau spune ca viata marina este „un continent legendar”. Razvan Popescu, biolog si coordonator al asociatiei Oceanic Club din Constanta, care se ghideaza dupa dictonul lui Cousteau, spune ca marea si viata pe care o gazduieste ea sunt soarta sa. „Cum ar fi omenirea fara [viata marina]? Raspunsul e simplu: omenirea nu ar fi”. Aproape 70% din populatia Terrei locuieste la mal de mare sau de ocean, spune el, si se bizuie pe resursele din apa. „Viitorul omenirii se regaseste tot in mare”. Iar viitorul marii se regaseste intr-o masura bine definita de legile naturii in soarta delfinilor.

Omul si delfinul. Nu poti sa-i separi decat cu un harpon sau cu un navod. Sau altfel: omul incepe sa afecteze tot mai mult echilibrul ecosistemelor, delfinii joaca un rol esential in echilibrul ecosistemelor marine. Fiind pradatori de top, “consumatori finali”, cum le spune Razvan Popescu, prin ei se mentine viabilitatea, sanatatea si productivitatea populatiilor piscicole. In Marea Neagrea, ei sunt singurii care joaca acest rol pana in adancuri. Ceilalti consumatori finali, pescarusii, chirele sau cormoranii, nu fac decat sa completeze, la suprafata, munca delfinilor.

Dincolo de asta, mamiferele marine ii imita perfect sub apa pe consumatorii finali ai planetei, oamenii. „E greu de descris un astfel de mamifer pe care nici macar cele mai avansate tehnologii din cercetare nu au reusit sa il faca pe deplin inteles din punct de vedere comportamental si social”, spune Razvan Popescu. Delfinii au un limbaj mult mai avansat si mai complicat decat majoritatea animalelor studiate pana in prezent. Traiesc emotii si adopta atitudini, se organizeaza pe baza unor strategii si vorbesc intre ei, ba chiar folosesc diplomatia pentru a evita conflictele pe scara ierarhica.

Filosofii cer sa li se acorde statutul de persoana, cu dreptul la viata, libertate si bunastare. Oamenii de stiinta chinezi cred ca mamiferele cu creierul super dezvoltat activeaza celule cerebrale inactive la copiii autisti. Pescarii din Taiji, Japonia, si cei din Insulele Feroe vad insa in ei doar sursa de hrana, desi carnea de delfin este bogata in mercur si poate dauna organismului uman. In acelasi registru, unele mamifere sunt prinse in plase de pescuit sau bulversate din cauza sonarelor si esueaza la tarm. Asta se intampla si pe plajele romanesti, unde Razvan Popescu si asociatia Oceanic Club se ocupa de recuperarea delfinilor esuati. Pana acum au reusit sa salveze doar trei.

Asezat comod in fotoliul din sufrageria in care si-a petrecut copilaria si o parte din adolescenta, intr-o dupa-amiaza, Razvan Popescu (foto) se uita „pentru a nu stiu cata oara” la documentarele lui Ben Cropp despre Marea Bariera de Corali din Australia. Avea 17 ani, era deja hotarat sa urmeze facultatea de biologie si cocheta cu ideea infiintarii unui club de protectie a mediului. Gandul nu i-a venit aiurea. L-au influentat doi oameni in copilarie: bunicul, medic veterinar, si profesorul de biologie din generala. Apoi Jacques Cousteau si o pereche de ochelari subacvatici cu care a scrutat micile minuni marine la doar 1 metru adancime, aproape de plaja Trei Papuci din Constanta. Apoi un costum de scanfandru in toata regula si un prieten cu experienta care i-a aratat libertatea de miscare sub apa la 15 ani. Mai tarziu avea sa fie realizator al unei emisiuni saptamanale de stiinta si aventura pe postul local de televiziune MTC-Tv, pe urmele lui Cousteau, sau asistent de cercetare la Institutul National de Cercetare-Dezvoltare Marina.

In acea dupa-amiaza de februarie, 1992, Razvan Popescu si-a chemat prietenii cei mai buni la un ceai. La acea vreme, avea o barca pneumatica de trei persoane si „foarte mult entuziasm”. Din acel entuziasm s-a nascut Societatea de Explorari Oceanografice si Protectie a Mediului Marin „Oceanic Club”, care abia in vara anului trecut a reusit sa-si achizitioneze o ambarcatiune mai serioasa, chiar daca are doar 4,5 metri si 20 de cai putere, si care are acum un scop bivalent: dezvoltarea cercetarii stiintifice de teren in Romania si identificarea si implementarea unor solutii de mediu, cu precadere in domeniul conservarii biodiversitatii.

Proiectele actuale sunt diverse: monitorizarea biodiversitatii in zona Dobrogei si a apelor marine romanesti, cu precadere a speciilor invazive si a celor amenintate cu disparitia, igienizarea si studiul hidrobiologic ale lacurilor glaciare din Romania sau readucerea cercetarii romanesti pe continentul african. Si cum se afla la malul marii, la jumatatea lui 2007, Oceanic Club, care numara 27 de membri in tara si in strainatate, „a preluat dificila problema a delfinilor din Marea Neagra in cadrul programului ‘Delfinii in Criza’”, in lipsa unui organism direct responsabil cu recuperarea mamiferelor marine esuate la tarm, asa cum exista in alte tari.

„De atunci am preluat practic toate cazurile de esuari [de delfini]din zona costiera romaneasca”, spune Razvan Popescu. 11 la jumatatea lui 2007, 45 in 2008, 106 in 2009 si, pana acum, doar 23 anul acesta, „desi 2010 este anul cu cea mai mare frecventa a prezentei delfinilor in imediata vecinatate a coastei de cand am inceput programul. Probabil ca si actiunile noastre de identificare, recuperare si distrugere a plaselor de pescuit pierdute, abandonate sau ilegale incep sa dea rezultate”.

In Marea Neagra exista trei specii de delfini – Delphinus delfis, Tursiops truncatus si Phocoena phocoena. Desi in ultimii 10 ani s-a incercat evaluarea populationala a celor trei specii, potrivit lui Razvan Popescu, numarul total al delfinilor din Marea Neagra nu poate fi stabilit cu precizie. „Se estimeaza grosier ca ar mai fi in jur de 100.000 de exemplare, fata de 2.000.000 la inceputul anilor ’60”. Dintre acestia, un numar considerabil esueaza la malul marii, majoritatea neinsufletiti.

Pentru a ilustra cauzele mortii mamiferelor, Razvan Popescu se intoarce la datele statistice din 2009, elocvente prin numarul mare de cazuri. Anul trecut au esuat 106 delfini. 62 au murit prinsi in plasele de pescuit de tip setca folosite pentru calcani. 25 au pierit in urma unor microleziuni ale melonului (organul de orientare), produse de zgomote de intensitati foarte mari – explozii sau unde de sonar de inalta rezolutie. Cum delfinii vad extrem de slab si nu isi folosesc ochii pentru a supravietui, cand au melonul dat peste cap nu mai pot sa-si procure hrana sau sa se orienteze in spatiu. Asa ca mor flamanzi si epuizati. Revenind la statistici, alte exemplare au murit in 2009 din cauza unor infectii virale pe fondul unei imunitati scazute sau dupa ce s-au ciocnit letal cu ambarcatiuni de mare viteza, de batranete sau in urma unor lupte pentru suprematie in interiorul grupului. Doar doi au scapat cu viata.

 

 

Voluntarii Oceanic Club, in numar de 93, dar si Apele Romane, serviciul 112 , jandarmeria sau localnicii sunt cei care ii semnaleaza asociatiei de mediu cazurile de delfini esuati. Echipa ei de specialisti se deplaseaza la fata locului in masina personala a unuia dintre membri, in care este transportat apoi exemplarul spre Directia Sanitar-Veterinara (DSV) Constanta, pentru necropsie. Daca este proaspat, ajunge intreg la Muzeul National de Istorie Naturala „Grigore Antipa” din Bucuresti, unde este folosit in scop didactic sau devine exponat, daca se afla in stare avansata de descompunere, i se fac teste biologice mai amanuntite si este predat pentru incinerare.

Daca delfinul este viu, unul dintre medicii veterinari ai echipei Oceanic Club, care sunt, de altfel, angajati ai DSV, il evalueaza si stabileste rapid setul de masuri care se impun, in functie de echipamentul si medicatia disponibile, exemplarul fiind transportat apoi la Delfinariu. Pana acum, Oceanic Club a reusit sa salveze insa doar trei delfini ajunsi vii la tarm – doi in 2009 si inca unul anul acesta. Pentru ceilalti nu a avut resursele necesare – medicatie si mijloace de diagnostic.

„Pentru salvarea unui delfin dispunem de oameni foarte bine instruiti, de cateva seringi de unica folosinta pentru uz veterinar si de cateva flacoane de vitamine, minerale, glucoza, calciu; manusi chirurgicale, cateva combinezoane de protectie de unica folosinta indelungata, ca sa fiu putin sarcastic, si cam atat”, spune Razvan Popescu. „De ce ar [mai]fi nevoie? Ohohooooo…”. Resursele intregului program provin din contributia directa a membrilor Oceanic Club, in proportie de jumatate, iar restul, din sponsorizari si donatii private.Doar pentru a prelua un delfin de pe plaja si a-l transporta la sala de necropsie este nevoie de 100-120 RON, in functie de distanta si dimensiuni.

Coordonatorul asociatiei enumera pe scurt lipsurile: o masina adecvata pentru transportul exemplarelor esuate; consumabile – manusi chirurgicale, combinezoane, folii de plastic pentru ambalarea mamiferelor, recipiente, reactivi, conservanti etc.; combustibil pentru deplasari; un echipament minim necesar pentru diagnosticare si tratament in cazul delfinilor vii – un ecograf portabil, instrumente de prelevare netraumatica, medicamente, vaccinuri etc. Asa ca, momentan, totul se cam bazeaza pe noroc, cum a fost si cazul celor trei operatiuni de salvare reusite. Echipa a fost informata in timp util, medicii veterinari au fost disponibili, la fel si medicamentele, iar exemplarele nu se aflau intr-o situatie extrem de grava.

Biologul spune ca este nevoie de un buget anual fix destinat exclusiv problemei esuarilor, care ar trebui sa fie de circa 7-8.000 de euro, pe langa echipamentele neconsumabile, „bani pe care i-am strans pana acum cu chiu, cu vai”. Solutia ideala este insa alta, continua el: un plan de management al populatiilor de delfini din bazinul de vest al Marii Negre, care nu se poate intocmi eficient acum, in lipsa numarului exact al exemplarelor din fiecare specie si a cunoasterii rutelor de migratie – „asupra carora nici unul din statele riverane nu a facut vreodata vreun studiu serios” –, a zonelor predilecte pentru hranire, pentru reproducere si pentru odihna si socializare. „Da, delfinii socializeaza”.

 

Flickr/J.D. Ebberly

 

„Trebuie sa stim care sunt bolile cele mai frecvente specifice acestui bazin maritim, in ce masura populatiile mai sunt viabile pe termen lung din punct de vedere genetic”, spune Razvan Popescu. „Am redactat un proiect amanuntit in care sunt prevazute activitati in cel mai mic detaliu si pe care il putem pune la dispozitia celor interesati”. Pana la punerea lui in practica, coordonatorul Oceanic Club se bucura de unul dintre marile succese de pana acum: implicarea DSV, a politiei de frontiera, a Apelor Romane si a mediului academic in recuperarea delfinilor esuati.

Succes condimentat uneori si cu un gust amar. In iunie 2009, un mascul perfect sanatos din specia Delphinus delfis (delfinul comun), in varsta de aproximativ patru ani, ajunsese la tarm cu melonul afectat, nemaiputand sa se orienteze si sa se hraneasca. „Poate cel mai amar gust l-am simtit atunci, cand, dupa un efort de peste 16 ore inceput in miez de noapte, acesta nu a avut un final fericit. Nu aveam masina de transport atunci, inca nu aveam nici ambarcatiune. Medicatia era indisponibila, bazinul de carantina de la Delfinariu era fisurat si nu aveam cum sa transportam [delfinul]acolo. Am incercat sa il ducem, dupa administrarea unei doze de minerale si vitamine si a uneia de glucoza, catre larg, pentru a-l feri de curiozitatea turistilor aglomerati pe plaje inca de la 7 dimineata sa vada delfinul”.

Un echipaj Oceanic Club a urcat delfinul intr-o barca de salvamar, de care erau legati doi membri ai asociatiei. Dupa ce inconjura de cateva ori barca, delfinul venea sa se odihneasca pe bratele lor si scotea cate un „oftat”. Parea insa ca-si revine. Dupa un drum de cateva ore, timp in care au avut de ocolit si o regata de yachting aflata in plina desfasurare in zona Eforie, membrii Oceanic Club au reusit sa duca delfinul in larg, unde parea sa inoate din ce in ce mai viguros. Asa ca echipa s-a intors la mal.

„Pe la 4 dupa-amiaza am fost insa din nou anuntati ca un delfin inoata printre turisti la Eforie Sud. Era delfinul nostru. Am reusit, fiind duminca, sa ii contactam pe reprezentanti Delfinariului, care au facut rost de o masina pentru transportul acestuia catre un mic bazin din incinta. Traficul extrem de aglomerat din acel moment a facut ca transportul sa dureze mai mult de o ora, ceea ce nu a fost deloc benefic pentru starea de sanatate a animalului”. A fost prea tarziu.

Fotografii: Oceanic Club

Tags:



21 de comentarii

  1. FELICITARI!!
    Este impresionant pentru noi cei care traim intr-o societate care nu mai are repere si valori la care sa ne raportam, pasiunea si dorinta de a sparge bariere.
    Astfel de exemple ar tb promovate zilnic pentru ca sunt o raza de speranta, reprezinta un inceput de care avem nevoie toti romanii.
    Ca sugestie pentru bani de ce nu incercati sa accesati un program de cercetare finantat de UE, cu aplicare la Bruxelles pentru reusita.

  2. Felicitări pentru articol dar mai ales felicitări domnului Răzvan Popescu pentru ceea ce face, pentru felul în care se dedică unei cauze, de altfel total ignorate în ţara noastră.
    Este acel anonim de lângă noi care te face să vezi puţin mai departe de cercul în care trăim, te face să crezi în ceva.

  3. bravo voua! Ce-ar fi sa infiintati un serviciu de SMS pentru donatii… eu as dona cam 10 euro/luna. Si sunt sigur ca mai sint si altii care iubesc delfinii.

  4. Acesta este intr-adevar un articol TOTB.

    Felicitari initiatorului precum tuturor celor implicati. Este ca o gura de oxigen sa vad ca exista si oameni altruisti, pasionati si motivati.

    Subscriu si eu la ideea lui MirceaA. Un serviciu de donatii prin SMS cred ca ar fi benefic. Vroiam sa pun un link aici cu un site care gazduieste servicii de plata prin SMS, dar sunt cam multe. Un search pe Google rezolva totul. Reveniti aici cu nr de SMS daca va hotarati sa faceti asta.

    In rest, bafta multa si la cat mai putine incidente.

  5. Costea Dumitru on

    Sunt absolut sigur ca acest gen de oameni ar fi sprijiniti si ajutati financiar in orice tara civilizata, pentru ca demersul lor este util, generos si de o sensibilitate fara margini. Bravo Razvane, si sa te tina puterile sa continui, pentru ca astfel de oameni ne trebuie si este o minune ca nu ai plecat si tu din tara ca alte sute de mii de romani educati, scoliti, capabili de a aduce plusvaloare natiei astea batjocorite. Si nu sunt straini deloc de starea aceasta de lucruri cohortele de lipitori si lacuste care au condus tara asta dupa 1990. Mult succes Razvane!

  6. Felicitari pentru articol, ma impresioneaza soarta delfinilor si mai ales perspectivele sumbre. De la 2 milioane la 100 de mii in 50 de ani inseamna un ritm de scadere dramatic. As vrea sa pot ajuta cumva, poate va ganditi la o solutie.

  7. Felicitari pentru articol. As vrea si eu sa donez. Astept detalii cont, nume etc.

    Imi amintesc de cand eram copil si mergeam la mare ca seara se vedeau in zare grupuri de delfini sarind printre valuri. In ultimii zece ani nu am mai vazut niciodata o astfel de minunatie.

    Va doresc numai succes!!!

  8. Multumesc tuturor pentru aprecieri si pentru intentii. Am sa incerc sa raspund pe scurt intrebarilor dumneavoastra. Din pacate draga Dan, pentru instalareade tag-uri GPS si studiu asupra rutelor de migratie (nimeni nu a facut asa ceva in Marea Neagra pana acum) plus evaluare populationala este nevoie de multi bani circa 1.800.000 de euro. Este nevoie de minim 15 astfel de tag-uri (cate 5 pentru fiecare specie)a cate 8-9 mii de euro bucata , de abonament la satelit , de vreo 400 de zile de mare /nava a cate 3000 euro / zi (nava de dimensiuni mici astea sunt cheltuielile de operare: combustibil, echipaj, taxe etc)pentru prins instalat taguri si apoi capturat recuperat taguri , fotografii satelit care costa si alea si o echipa salarizata de 8 oameni care sa lucreze non stop vreme de vreo 3 ani si ceva. Despre fonduri europene .. am incercat 5 ani la rand … nu are sens sa ma lungesc povestindu-va din “incredibilul” imposibilitatii obtinerii acestor fonduri de catre cineva care nu are pile sus sau foarte sus. Incercam sa facem ceva cu o platforma SMS pentru donatii dar si aici e o problema numita TVA. Din cei 9700 RON pe care ar fi trebuit sa-i primim din 2% directionati catre noi , la 31 decembrie 2009 am primit 3.400 RON la 15 februarie dupa ce am facut scandal pe la administratia financiara … si lista e lunga. Nu stam cu mainile in san … dar e greu … e foarte greu. Pentru alte detalii referitoare la donatii : http://www.oceanic.ro/news.php?article=1

  9. tot respectul pentru munca si determinarea dumneavoastra si echipei pe care o cunduceti!

    Imi permit sa va fac o sugestie care sper sa va aduca anumite beneficii. In Romania exista o initiativa similara (si de asemenea unica) a unei organizatii care a creat un centru de reabilitare a pasarilor salbatice ranite sau cazute din cuib prea devreme – http://www.milvus.ro. Ei au reusit sa si monteze cateva GPSuri pe 2 specii de pasari. Poate prin crearea unui canal de comunicare reusiti sa va ajutati macar cu sfaturi utile pe anumite teme.

    Mult succes si mai ales putere pe viitor!

  10. Contul in care se pot face donatii este : RO 06 BTRL 01401205 702490XX (Societatea de Explorari oceanografice si Protectie a Mediului Marin OCEANIC-CLUB – S.E.O.P.M.M. Oceanic-Club – C.F. / CUI 14503924

  11. Pingback: Tweets that mention Un Cousteau in devenire. Omul care salveaza delfini » Think Outside The Box -- Topsy.com

  12. Pingback: Misterul Cousteau: pentru ce nu a fost pregatita omenirea? » Think Outside The Box

  13. Am sa fac cateva adaugiri referitor la aceasta fraza “Pescarii din Taiji, Japonia, si cei din Insulele Feroe vad insa in ei doar sursa de hrana, desi carnea de delfin este bogata in mercur si poate dauna organismului uman.” Imi pare rau, dar va contrazic in ceea ce priveste insulele Feroe. Specimenele vanate pentru carne sunt de fapt considerate a fi balene (desi fac parte din familia delfinilor) . Denumirea in engleza este “long-finned pilot whales” (Globicephala melas). Iar in Feroe exista un program complex de studiu si urmarire a acestei specii, program care se desfasoara in cadrul departamentului de stiinte naturale al universitatii din Torshavn. Pe bani putini si cu eforturi mari, dar sunt oameni la fel de pasionati si entuziasti si care incearca sa faca ceva pentru natura. Am fost si eu martora la implantarea de GPS-uri unui grup micut de balene pilot. Insulele Feroe detine una dintre cele mai bine puse la punct documentatii despre balenele pilot. Numai ca lumea este prea pornita sa ii judece pentru cele cateva sute de exemplare vanate anual, in loc sa profite de intreaga cercetare stiintifica, cercetare care se face tocmai in scopul prevenirii dezastrelor ecologice. Feroezii sunt pe deplin constienti ca isi pot pierde una dintre sursele principale de hrana daca nu tin sub control prinderea lor.

  14. Pingback: Misterul Cousteau: pentru ce nu a fost pregatita omenirea?

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger