Darshan Karwat, care studiază într-un program postdoctoral al Universităţii din Michigan, a reuşit să-şi menţină un stil de viaţă foarte frugal şi sustenabil în anii de studenţie, scrie Oddity Central. A renunţat la produse de fast-food, haine noi şi chiar şi la hârtie igienică, ajungând la performanţa de a-şi aduna toate deşeurile generate într-un an în doar două pungi de plastic. Originar din India, Karwat şi-a început experimentul când trăia în Ann Arbor, Michigan, şi a reuşit să se ţină de el doi ani şi jumătate. În primul an a reuşit să genereze doar 3,4 kilograme de deşeuri, iar în al doilea an a redus această cantitate la 2,7 kilograme. Asta înseamnă 0,4% din cele 680 de kilograme de deşeuri pe care le generează anual, în medie, un american.
Bărbatul a spus pentru The Washington Post că a fost inspirat de un episod din serialul radio The Story, în care a auzit povestea unui cuplu britanic care trăia fără să genereze deşeuri. După ce s-a decis să facă experimentul, Darshan Karwat n-a mai cumpărat produse alimentare ambalate, a început să bea lapte numai din sticle reciclate şi nu şi-a mai cumpărat haine şi lucruri noi pentru locuinţă, nici măcar căni. A început să-şi ia cu el, peste tot unde mergea, o furculiţă, o lingură, o farfurie şi un castron, pentru a evita tacâmurile din plastic. “Totul în afară de resturile alimentare (pe care le compostam), pasta de dinţi şi săpunul (care sunt greu de recuperat) şi hârtia igienică au intrat în categoriile deşeuri şi reciclare. Îmi colecţionam deşeurile – bilete la concerte, sticker-e, cleme din plastic, ambalaje, sticlă, orice -, nu le aruncam”, spune el. “Am fost nevoit să fiu creativ. Când un restaurant îmi punea la dispoziţie un cuţit şi o furculiţă împăturite într-un şerveţel, îl rugam pe ospătar să-mi dea tacâmuri fără şerveţel. Îmi aminteam să spun ‘fără pai’ când ceream apă şi să mă asigur că burger-ul vegetarian pe care îl comandasem nu avea o scobitoare trasă prin el. Am făcut ce trebuia să fac şi a fost ciudat”.
Bărbatul a făcut însă câteva excepţii. “Nu puteam controla întotdeauna comportamentul celorlalţi, aşa că lucrurile nedorite pe care le primeam prin poştă nu se contorizau la reciclarea mea. Nu voiam să fiu o pacoste şi să-i dau lecţii gazdei unei petreceri despre cum să-şi reducă deşeurile. Iar dacă cineva îmi oferea un cadou, ceva dat din inimă, îl acceptam”. Totodată, Karwat şi-a separat munca din laborator, care îi impunea să utilizeze materiale de unică folosinţă, de obiceiurile de acasă. După cinci luni de experiment, şi-a dat seama că trebuia să renunţe şi la hârtie igienică dacă voia ca experimentul său să fie de succes. Asta a fost cea mai mare provocare, însă a reuşit să treacă în cele din urmă peste “factorul scârbos”. “Adânc înrădăcinate în mentalul colectiv obsedat de metode de igienă, hârtia igienică şi produsele din hârtie ocupă primul loc între ele”, scria Karwat pe blogul său. “(…) Aşa că acum câteva luni am renunţat la hârtie igienică. Da, am făcut asta. Nu folosesc hârtie igienică reciclată, nu folosesc deloc hârtie igienică. Folosesc o sticluţă cu apă şi…mâna. Staţi liniştiţi, încă mă spăl cu săpun”.
“Din mai multe privinţe, viaţa mea nu s-a schimbat prea mult”, a mai scris el pe blogul său. “Am crescut într-un loc modest din India, unde eram obişnuit să consum cât mai puţin cu putinţă. Am fost membru în Cooperativa Alimentară a Oamenilor din Ann Arbor, de unde îmi cumpăram produse neambalate. Nu am ajuns nici măcar să fiu izolat. Mai degrabă mi s-a îmbunătăţit calitatea vieţii. Am învăţat să fiu mai prezent în alegerile mele şi am învăţat ce e important pentru mine, indiferent de ce cred ceilalţi”. Citiţi mai mult pe Oddity Central.