În 2003, Traian Băsescu, pe atunci primar al Capitalei, a retrocedat, într-o zi, 66 de locuințe unei singure persoane. De atunci a început o adevărată epopee pentru locatarii de pe Calea Șerban Vodă din București, care susțin că proprietarul s-ar fi folosit de o identitate falsă pentru a obține restituirea. Anul acesta, oamenii au fost chemați în instanță pentru a fi evacuați. Cu sprijinul Frontului Comun pentru Dreptul la Locuire (FCDL), o platformă activistă care ajută persoanele aflate în această situație vulnerabilă, trei familii beneficiază de serviciile pro bono ale unui avocat, care ne explică mai jos neregulile din dosarul retrocedărilor de pe Șerban Vodă.
În martie 2014 s-a lansat Frontul Comun pentru Dreptul la Locuire, o platformă care reunește activiști și persoane evacuate sau care riscă evacuarea, cu scopul de a deveni o resursă de informații pe tema evacuărilor și de a încerca o solidarizare generală a oamenilor ale căror drepturi locative au fost afectate. În aceeași lună, FCDL a organizat Forumul Justiției Locative, unde mai multe organizații și persoane din București și Cluj s-au întâlnit pentru a discuta, printre altele, evacuările forțate și legea retrocedării. Au venit și persoane evacuate sau în curs de evacuare din zonele Uranus-Rahova, Bulevardul Regina Maria și Calea Șerban Vodă, cartierele bucureștene cel mai puternic afectate de fenomenul evacuărilor, pentru a face schimb de opinii și a pune la cale un plan de acțiune. Pe termen scurt, FCDL a propus atunci organizarea unor adunări generale periodice, cu câte doi reprezentați ai comunităților de evacuați, și, pe termen lung, o conștientizare mai largă a fenomenului, prin organizarea de marșuri în Capitală.
Până acum, Frontul a organizat două proteste, în fața Primăriei Capitalei, respectiv a Primăriei Sectorului 3, şi se gândeşte, pe viitor, să organizeze un proces colectiv împotriva Primăriei Generale pentru nerespectarea legii 10, cea a retrocedărilor, prin care statul se obligă să le asigure persoanelor evacuate o locuință nouă. În acest sens, cazurile oamenilor vor fi documentate și arhivate. Participanții la Forumul Jutiției Locative au propus și contactarea unui avocat care să lucreze pro bono pentru oameni aflați în situații vulnerabile sau în procese cu nereguli şi au găsit deja unul. Bogdan Timofti, care lucrează la o casă de avocatură din Bucureşti şi care e specializat în drept civil, având în spate mai multe procese pe dreptul proprietăţii, a acceptat să preia cazurile a trei familii dintr-un imobil aflat pe Calea Șerban Vodă nr. 124, după ce a aflat că acolo „e o problemă din punct de vedere legal, nu doar social. Le-am zis că-i ajut cu plăcere,” spune el pentru TOTB, „nu sunt reticent la aşa ceva, în funcţie de timp.” A reușit să obțină deja o mică victorie și crede că are șanse destul de mari să câștige procesul. Cazul pe care l-a preluat e controversat şi a început în 2003, în ziua în care Traian Băsescu, primar general la acea vreme, a retrocedat 66 de locuinţe unei persoane despre care locatarii spun că ar fi un impostor.
Două dintre cele trei familii reprezentate de Bogdan Timofti și afectate de retrocedarea din 2003 sunt cea a Marilenei Aksan (46 de ani), care s-a născut și a copilărit pe Calea Șerban Vodă nr. 124, și a tatălui ei, un pensionar în vârstă de 80 de ani care a suferit două accidente vasculare. Marilena Aksan (foto) a apărut de mai multe ori în presă, de-a lungul vremii, încercând să arate neregulile privind retrocedarea imobilului în care locuiește. Imobilul cu pricina, împreună cu altele de pe Calea Șerban Vodă, ar fi aparținut înainte de naționalizare unui fost senator, Iordache Minciulescu. Fiul său, Șoimu Iordan Minciulescu, ar fi rămas să locuiască într-unul din apartamente până când a decedat, în 1986. Fiul lui Șoimu Iordan, susţine Marilena Aksan într-un interviu pentru FCDL, a emigrat în anii ’70 în Statele Unite și se pare că, nu după mult timp, ar fi decedat: „Persoane din cartier, care îi cunoșteau, spun că Șoimu i-a făcut pomeni fiului, Nicolae Minciulescu, până când a murit el, deci că fiul murise înaintea lui Șoimu.” În 2003, a apărut un anume Nicholas Jordan, cu dublă cetățenie (americană și română), care a pretins că e fiul lui Șoimu Iordan și a recuperat într-o singură zi 66 de case, printr-o dispoziție de primar semnată de Traian Băsescu. Marilena Aksan a început imediat investigații pe cont propriu și demersuri pentru contestarea în instanță a dispoziției, reușind să obțină anularea ei. Femeia susține că Jordan Nicholas, care a susținut la rândul său că și-a schimbat numele din Nicolae Minciulescu, ar fi un impostor, ceea ce nu s-a probat până acum în instanță. Există însă alte nereguli ce vor fi atacate de avocatul Bogdan Timofti, care ne explică și procedurile legale prin care o persoană poate fi evacuată.
În momentul în care o locuință este retrocedată, locatarii au dreptul, prin lege, să încheie un contract de închiriere pe cinci ani, timp în care pot face demersuri pentru găsirea unei noi locuințe prin sistemul de stat sau se pot judeca cu beneficiarii retrocedărilor în cazul în care există nereguli. Persoanele ce urmează să fie evacuate pot să cumpere locuințele retrocedate. În cazul celor restituite lui Jordan Nicholas în 2003, potrivit Antena3, oamenii ar fi făcut demersuri pentru cumpărarea caselor, dar n-ar fi reușit să le obțină din cauza situaţiei încurcate a proprietăţii imobilelor. După ce dispoziția de restituire emisă în 2003 de Traian Băsescu a fost anulată, Jordan Nicholas a atacat decizia de anulare și a câștigat. Decizia inițială de restituire a devenit din nou valabilă în 2007, iar anul trecut, presupusul proprietar a început să facă demersuri pentru recuperarea imobilului în care locuieşte Marilena Aksan. Femeia de pe Calea Şerban Vodă, ajutată și de vecine, a reluat lupta, atât în instanță, cât și in presă, prin proteste publice și apariții la televiziune. „Acum, după atâția ani, oricum nu mai are ce să primească”, spune ea. „Noi am facut în 2013 o grămadă de sesizări, de memorii, de petiții, peste tot, la primărie, la corpul de control al guvernului, la camera senatului, la deputați, la prefectură, la AFI – toți spun același lucru: în momentul de față, această locuință este în custodia statului.”
„Chiar dacă a rămas valabilă decizia din 2003, există niște condiții pe care legea de restituire, legea 10, le impune,” explică şi Bogdan Timofti. „Principala condiție era ca [proprietățile care i-au fost retrocedate lui Jordan Nicholas] să fie înscrise în cartea funciară, lucru pe care [presupusul proprietar]nu l-a făcut nici până acum. [Dispoziția de restituire] e un act administrativ care ți se convertește în titlu de proprietate, conform Codului Civil, dacă faci înscrierea în cartea funciară Apoi, în momentul în care ai o decizie, trebuie să o pui în executare în trei ani, obligatoriu.” Termenul de executare a expirat, trecând mai bine de șase ani de la revalidarea dispoziției de restituire. „El (n.r. – presupusul proprietar) se folosește de o decizie care încă e valabilă, conform regulilor administrative, dar instanţa nu spune că aceea e titlu de proprietate, cum spun ei (n.r. – cei care revendică), stabilit prin sentinţă judecătorească. Ei spun că sentinţa din 2007 e titlu de proprietate,” spune Timofti. „Sentinţa din 2007 nu e titlu de proprietate, ea îţi anulează o decizie care anulează o altă decizie. Deci, logic, decizia iniţială (n.r. – dispoziția de restituire din 2003) devine valabilă prin sentinţă.”
În plus, susține avocatul, ar exista și o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunțată în 2003, înainte de eliberarea dispoziției, care îi cerea reclamantului să-și dovedească calitatea de moștenitor. „Oamenii [care riscă să fie evacuați]spun că ar fi fost o confuzie de care a profitat cineva care și-a schimbat numele în America, greu de controlat cum. Nu are nimeni acces la dosarul în care şi-a dovedit calitatea de moştenitor, ar trebui să fie la primărie.” Bogdan Timofti se gândeşte să atace în instanţă dispoziţia din 2003, revalidată practic în 2007 şi să obţină acces la dosar pentru a verifica dacă moştenirea este valabilă. În plus, avocatul a început să verifice dacă Jordan Nicholas, pe care locatarii din Şerban Vodă l-ar fi văzut o singură dată, mai este în viaţă. Evidenţa populaţiei din România spune că da. Dar din ce se ştie până acum, acesta ar locui în SUA, aşa că Timofti i-a scris guvernatorului statului Florida, unde se cunoaşte ultimul domiciliu al bărbtului cu dublă cetăţenie, pentru a verifica dacă este în viață.” Până acum, avocatul a câştigat cu două dintre cele trei familii pe care le reprezintă o acţiune prin care reclamanţii au încercat să obțină evacuarea rapidă a familiilor care locuiesc în imobil printr-o ordonanță președințială. În mini-interviul de mai jos, Bogdan Timofti ilustrează acţiunile prin care oamenii pot fi evacuaţi din locuinţe retrocedate, exemplificând prin cazurile pe care s-a oferit să le preia.
Bogdan Timofti: În vechiul cod de procedură civilă existau două tipuri de acţiuni pe care le poţi introduce într-o evacuare. Era o situaţie de urgenţă, care se numeşte şi acum ordonanţă preşedinţială, să-i scoţi repede că se întâmplă ceva, se aduce un prejudiciu [locuinţelor retrocedate]. Şi o acţiune clasică, de fond, ca orice acţiune civilă, care durează mult mai mult şi în care se administrează mult mai multe probe. Se numeşte acţiune de drept comun. Pe lângă acestea două, care încă mai există, noul cod de procedură civilă a introdus o a treia acţiune, pe care poţi s-o foloseşti împotriva chiriaşului care ocupă abuziv spaţiul sau căruia i s-a încheiat contractul de închiriere. E o procedură specială de evacuare. Dosarele pe această procedură s-au introdus în decembrie şi s-au judecat în februarie [în cazul familiilor din Şerban Vodă]. Oricum ar fi fost inutilă, pentru că, până în primăvară, potrivit legii, nu ai voie să evacuezi oameni. S-au respins în februarie. Norocul oamenilor a fost că, în februarie, contractele lor de închiriere erau încă în vigoare. Apoi, [reclamanţii] au aşteptat să expire contractele de închiriere, acum în mai, şi s-a dat termen în iunie pentru ordonanţă preşedinţială.
TOTB: Ce implică ordonanţa preşedinţială?
Ordonanţa preşedinţială o introduci în momentul în care e o stare de urgenţă, iar măsura luată trebuie să fie o temporară şi să nu aibă vreo ingerinţă în celelalte acţiuni (n.r. – care se pot derula simultan şi care reprezintă procesul de fond). În acest caz, judecătorul nu stă să analizeze în profunzime titlul de proprietate, ci, dacă există o aparență că situația expusă e veridică și poate produce consecințe mai grave, admite acțiunea. În acest caz, clar nu ar fi fost o măsură temporară. Ei au argumentat că oamenii trebuie evacuaţi pentru că vor să vândă. Păi tu, dacă vrei să vinzi, e clar că nu e o măsură temporară. Îi dai afară şi vine altcineva. Pe de altă parte, care-i urgenţa? Ai avut şase ani de zile o decizie în sertar şi peste noapte e urgenţă? Nu se justifică nici urgenţa, nici caracterul temporar. N-au putut să demonstreze prejudiciul pe care l-ar aduce oamenii care stau acolo. Prejudiciul în situaţia asta ar fi afectarea preţului vânzării. În nici un caz, ocuparea de către chiriaşi a unui imobil nu te poate împiedica să vinzi. Asta a fost cel mai simplu de făcut, de demonstrat, că nu e o măsură urgentă, cu caracter temporar.
Credeţi că oamenii ar fi putut ataca şi singuri această ordonanţă preşedinţială?
Cred că ar fi reuşit şi singuri dacă punctau ce trebuie. Nu am dărâmat munţi. Acţiunea de fond, care abia a fost introdusă e cea mai grea, pentru că se administrează probatoriul complet. Judecătorul poate să spună, în urma acesteia, că [reclamantul] are titlul valabil, deși din 2007 până în 2013 nu a făcut nimic, a depăşit toate termenele. El mai poate câştiga doar printr-o sentinţă judecătorească. Practic, acum e o acţiune clasică de revendicare a lui. În drept, se numeşte comparare de titluri: eu am un titlu de proprietate, statul are un titlu de proprietate, hai să vedem care-i cel mai puternic. Imobilul figurează în continuare în proprietatea statului, pentru că nu s-au îndeplinit acele condiţii timp de şase ani. Iar contractele de închiriere ale oamenilor, care s-au încheiat în mai la majoritatea dintre ei, s-au prelungit automat prin tacita relocațiune. Există o lege de protecţie a chiriaşului. La cinci ani, guvernul trebuie să dea o ordonanţă, iar în baza ei se prelungesc contractele. Oamenii au hârtii de la primărie prin care contractul [care a expirat]se consideră prelungit automat până când va apărea ordonanţa şi se va putea face act adiţional sau alt contract de închiriere. Dacă judecătoria validează titlul proprietarului, atunci se înscrie în cartea funciară automat [iar oamenii pot fi evacuaţi]. Eu am făcut întâmpinare pe faptul că e neclar titlul proprietarului. Va fi destul de greu, dar eu cred că sunt şanse de câştig.
Veţi mai lua şi alte cazuri?
Nu pot lua foarte multe, pentru că dacă fiecare familie are câte trei acţiuni în instanță, e greu de dus. Dar ce pot, iau. Le fac dezinteresat. Unde e un titlu de proprietate necontestat şi nu mai există niciun drept de locuit acolo, nu am ce să fac. Încerc să privesc rece. Dacă cineva are un drept de proprietate incontestabil, n-ai ce să-i faci, nu ai nici o putere. Aici e o situaţie neclară. Nici un proprietar din România nu aşteaptă şase ani ca să pună în executare un imobil. Acolo unde riscă oamenii să fie evacuaţi fără nici un drept de către o persoană, chiar le fac, dezinteresat total. Eu le spun dinainte care sunt şansele. Şi aici le-am spus că sunt şanse mari să câştigăm.
Astfel de acţiuni pro bono pot fi importante pentru oamenii care riscă să fie evacuaţi. Unii dintre ei au venituri reduse, sunt bolnavi sau trăiesc într-un stres continuu din cauza situaţiei în care se află. Marilena Aksan, de exemplu, nu mai lucrează, din câte spune pentru FCDL, şi îşi dedică tot timpul luptei pentru locuinţă. În plus, spune că s-a îmbolnăvit pe fond nervos. „Numai când vorbesc de cuvântul casă încep să tremur, chiar astăzi am fost la doctor și mi-am făcut o injecție – pe sistem nervos, o erupție pe piele.” „Dacă vorbește de casă și-și vede unul dintre copii că plânge sau ceva, pe ea o apucă tremuratul, nici nu mai știe să vorbescă”, spune o vecină de-a ei, Sanda Tatu. „Să vorbești de 11 ani despre același lucru, s-a îmbolnăvit. Tatăl ei are două accidente vasculare, băiatul, la 19 ani, este bolnav, soțul la fel, are accident vascular. Cum să nu te afecteze?”
Astăzi se va judeca apelul reclamanţilor pe acţiunea specială de evacuare introdusă recent în codul de procedură civilă şi intentată în februarie împotriva oamenilor din Şerban Vodă.
Puteţi citi şi:
Se pregătește Revoluția Evacuaților
Parada femeilor evacuate. Când societatea civilă aruncă mănuşa politicienilor