Un altfel de Valentine’s Day

Unii înțeleg dragostea în sens mai extins, dincolo de eros edulcorat ca majoritatea mesajelor comerciale de Valentine’s Day, ca agape de tip nou prin solidarizare civică, în care creștinismul e înlocuit de activism, cu nuanțe anarhiste (aka socialist-libertare). În ciuda laicismului anarhiștilor, ei au fost într-un alt limbaj mult mai fideli mesajului inițial de dragoste și caritate al Sfântului Valentin și martirajului său social.

 

de Adi Dohotaru (Sursa: Slicker)

 

Au participat vreo 30 de oameni în fața consulatului maghiar la o manifestație care alerta opinia publică cu privire la legile guvernului ungar care restricționează accesul oamenilor străzii în spații publice. Au venit inclusiv oameni ai străzii, cu toții servind o masă vegană pregătită de grupul „Hrană, nu bombe”, despre care am mai scris. Chiar și jandarmii zâmbeau bonom, deși ușor condescendent la ce se întâmplă.

Participarea scăzută e legată de o oboseală legată de manifestări stradale după toamna anului 2013, dar se relaționează și cu faptul că oamenii se mobilizează atunci când cred într-un pericol iminent, când există o retorică a dezastrului anunțat care trebuie curmat, ori face parte dintr-un meta-discurs relativ popular, ca noile valuri de activism eco.

Discursul social pur și simplu nu e popular pentru că e cuplat cu sistemul comunist, iar asta ar trebui să ne dea de gândit celor care organizăm atât evenimente cu tentă eco, dar și cu miză socială. De ce ultimele sunt băgate în seamă mai puțin de autorități, de opinia publică, de media? De ce pasiunile stradale și fantasmele sociale ale unui segment social de clasă de mijloc se investesc preponderent în idealuri eco? A se vedea aici și implicațiile lui Mihai Goțiu din Afacerea Roșia Montană că singurul discurs de stânga cu implicații (fals) sociale în toată problematizarea Roșiei ar aparține companiei RMGC…

 

 

Latura simbolică  a fost prea accentuată, fiind necesare la astfel de evenimente și discuții legate de strategii cu privire la soarta oamenilor fără adăpost, o targetare pe termen mediu și lung a autorităților, o cuplare cu activitățile academice existente ori o concentrare pe câteva comunități lipsite de proprietate din Cluj pentru exemplificare și întrajutorare. Dar aspectele astea se vor dezvolta probabil în timp, după acumularea unei experiențe de viață, când participanții vor trece de 20+. Sau poate că aceste manifestații vor avea în continuare un caracter preponderent performativ și spectacular mediatic (nișă care trebuie acoperită), oboseala unei generații fiind înlocuită de prospețimea alteia contestatare și definindu-se în opoziție.

La eveniment, ar fi fost frumos ca din partea consulatului maghiar să vină să discute cu protestatarii. Cea mai tare replică din partea unui automobilist în trafic a fost când văzut un banner care era și în limba maghiară: „Mereți, mă, în țara voastră!”.

Fragmentul meu preferat din manifestul realizat de clujenii socialist-libertari, cu un pumn strâns și ridicat, e următorul:

„Pe lângă aceste reglementări unice în Europa, hărțuirea oamenilor străzii și a celor care trăiesc în condiții extrem de precare, devine o practică generală; din ce în ce mai multe reglementări ale autorităților locale restricționează atât spațiile în care acești oameni pot să trăiască cât și resursele din care se pot autosusține. Iar toate acestea se întâmplă pentru revigorarea iluziei civice (burgheze) și/sau în numele pieței imobiliare. Concepția care stă la baza interzicerii șederii în zonele desemnate de autorități este echivalentă cu ideea că spațiile publice sunt mai degrabă proprietatea indirectă sau privilegiul plătitorului de taxe (înstăritului burghez). Și în Cluj familiile care trăiesc „ilegal” în zona Pata Rât sau alte zone mărginașe în sau de lângă oraș, persoane care nu au posibilități pentru școlarizare sau de a se apăra în fața instanțelor sau autorităților, ci doar cu sprijinul intermediarilor sau al asistenților sociali, sunt și ele victimele acestei idei/concepții”.