Un altfel de om de birou. Cum invinge Gianina sedentarismul

24

La prima vedere, se incadreaza perfect in categoria generica a omului de birou: sta opt ore pe scaun, in fata computerului, fiind programatoare. Nu se prea omoara dupa meserie, caci se plictiseste repede. E tanara, energica, nu insa si foarte gospodina. Gianina Tanase se schimba insa cu totul cand ajunge pe munte.

Am aflat ca tu preferi sa fii “better lost on the map, than in the kitchen”. Nu crezi ca locul femeii e totusi la cratita?

(Rade). Locul fiecarei femei  este acolo unde se simte bine. Detest ideea ca femeia trebuie sa stea la cratita! In ziua de astazi femeia are serviciu, la fel ca si barbatul, unele castiga chiar mai bine. De ce nu ar fi atunci locul barbatului la cratita? Cu totii trebuie sa mancam, evident, este o necesitate! Eu cred ca fiecare trebuie sa gateasca cand vrea si daca vrea. Eu insa prefer mai mult sa fiu pierduta “pe harta”, decat “in bucatarie”.

Totusi unde se regaseste cel mai mult Gianina Tanase? In meserie, in familie sau in pasiunile pe care le ai? Ce te defineste, altfel spus?

Prietenii ar spune ca…gura. (Rade din nou) E adevarat ca vorbesc mult. Pe de alta parte, cu siguranta pasiunile ma definesc si, din pacate, nu meseria. Cred ca orice meserie as avea, pana la urma m-as plictisi de ea.

Pe de alta parte, cred ca ma caracterizeaza spiritul organizatoric! Ma implic in multe si imi place sa organizez tot felul de chestii, in limita timpului disponibil, desigur. Sunt membra a Clubului Sportiv Alternative Timisoara si, acolo, presedintele Andrei Simu, prieten bun, imi permite sa ma desfasor.

Am si multa energie. Adesea, prietenii ma intreaba: de unde ai atata energie?

Stiu ca, de vreo patru ani, iesi saptamanal la munte, unde alergi, schiezi, mergi cu bicicleta. Nu sunt prea multe femei in Romania care sa faca asta…

Nu am facut sport cand am fost mica, acesta fiind singurul lucru pe care l-am reprosat parintilor mei. La sfarsitul liceului, o revista de munte mi-a deschis apetitul pentru iesiri in natura, dar din pacate nu am avut atunci cu cine merge, iar fiind fata nu puteam pleca singura. Abia in facultate am facut prima tura pe munte, cu ceaunul in rucsac. Pe atunci aveam timp, dar nu si bani, asadar iesirile era putine.

In urma cu patru ani l-am cunoscut pe Alin, actualul meu sot. Cum amandoi ne doream sa facem acelasi lucru, de cand suntem impreuna,  la fiecare sfarsit de saptamana, suntem pe munte, fie iarna, fie vara.

Acum, o saptamana de-a mea arata cam asa: luni-joi, serviciu; joi seara fac cumparaturile pentru week-end, dar si bagajele, pentru ca vineri, dupa terminarea orelor de program, am plecat spre munte. Duminica seara revenim in oras, iar luni inapoi la cele opt ore pe scaun, in fata unui monitor.

Ce faci insa in timpul liber din timpul saptamanii?

Incerc sa fac ce imi place. Bineinteles, nu imi permit asta tot timpul, mai trebuie plimbat aspiratorul prin casa, mai trebuie sa pregatesc si de-ale gurii etc. Spre deosebire de cei mai multi oameni care dupa serviciu prefera sa se odihneasca stand in fata televizorului, mie imi place sa ma odihnesc activ, pentru ca am constatat ca sportul deconecteaza.

Asa ca, in timpul saptamanii, merg la alergat pe stadionul Politehnicii din Timisoara sau “urc scari” (antrenament specific) la stadionul municipal Dan Paltinisan. Iarna, alerg pe banda. Si, evident, la sfarsit de saptamana ies la munte. Acum sunt prinsa de febra competitiilor montane de alergare. Pana in urma cu 2-3 ani ma si cataram, dar acum nu prea mai am timp pentru asa ceva. De fapt, asta e o scuza, pentru ca de fapt eu sunt o fricoasa si mereu faceam “spectacol” din cauza fricii de a nu cadea in coarda.

Ce inseamna pentru tine alergarea montana?

Cred ca alergatul este cea mai buna odihna mintala. Te ajuta sa te deconctezi, sa te rupi de toate grijile.

Am inceput acum doi ani sa particip la competitii montate, sa vad cum este, si doar de anul trecut am luat treaba in serios. Am obtinul locul I, alaturi de sotul meu, la Maraton 7500 in Bucegi (la categoria echipe mixte), la egalitate cu prietenii nostri, familia Fodor. A fost o competitie unde am mers si alergat 26 de ore pe munte, parcurgand aproape 90 de km.

Apoi am participat la un concurs de aventura, Carpathian Adventure, unde a trebuit sa parcurgem aproape toata creasta Fagarasului, sa improvizam o pluta si sa mergem cu ea pe lac, sa mergem pe bicicleta peste 130 de km. Am obtinut in cele din urma locul 4 la echipe, alaturi de trei colegi de serviciu, printre care si sotul meu. Am fost o echipa de oameni de birou. Am vrut sa aratam colegilor ca si cei ce stau opt ore pe scaun pot sa faca sport.

Iar in octombrie anul trecut mi-am facut cel mai frumos cadou de ziua mea: am castigat maratonul Piatra Craiului, o cursa de alergare de 40 de km, care presupune sa urci peste 2000 metri in altitudine.

Stiu ca esti implicata si in organizarea unei curse de alergare montana, Hercules Maraton, a carei prima editie va avea loc in curand. Cat de greu este sa organizezi asa ceva in Romania?

Nu este deloc usor. La prima vedere pare simplu, dar sunt atatea amanunte de rezolvat: de vorbit cu autoritatile (Primarie, Salvamont, Parcul National, Salvare, Politie etc), de facut afise, tricouri, medalii, diplome, de cautat sponsori, de amenajat puncte de revitalizare si de control, de stabilit traseul de concurs, de marcat corespunzator.

Am avut de lucrat si la site-ul concursului. Este nevoie de multi voluntari care sa ajute si inainte si in ziua concursului, aproximativ 40 de oameni. E greu si din punct de vedere financiar! Sponsorii, in general, nu dau bani, ne ajuta doar cu premii, produse sau servicii. Este o adevarata nebunie! Dar daca o faci cu pasiune, satisfactiile sunt foarte mari.

Poate ca lucrurile ar sta altfel daca si romanii ar avea o cultura sportiva mai dezvoltata. La noi sportul de masa cam lipseste. Noi luam ca model concursurile din strainatate si incercam sa ne ridicam cat mai mult spre nivelul lor, cu putinul pe care il avem. Speram sa si reusim!

Pe de alta parte, as vrea sa vorbesc si despre un alt proiect in care doresc sa ma implic: prospectarea muntilor Cernei. Mi-as dori sa pot ajuta la realizarea unei harti a acestei zone, deoarece acesti munti sunt foarte putin documentati si prea frumosi ca sa nu aiba o harta bine pusa la punct.

Vad ca Gianina Tanase nu duce lipsa de activitate, nici de idei sau energie. Cum iti vezi viitorul sau, altfel zis, ce ai vrea sa se auda  despre tine, peste cinci ani?

Numai de bine, evident! (Rade din nou)

Mai multe informatii despre Gianina Tanase, gasiti si pe blogul familiei. (M.Ch.)

Tags:



24 de comentarii

  1. 26 de ore, 96 km? fooarte tare.Abia satpamana asta am aflat ca pot alerga mult, niciodata nu alergasem mai mult de cateva sute de metri. M-am oprit dupa 5 km ca ma dureau niste muschi din fata tibiei, jos
    In Belgia stiam de un brazilian care isi lua doua ore pauza la pranz. Se antrena pentru maratonuri. Mi s-a parut buna ideea dar ei au dusuri la birou…

    Oricum, bravo!

  2. Felicitari Gianinei. Si lui Hotnews pentru ca scrieti astfel despre oameni care fac sport. ( Si nu despre ce fel de masina si-a luat Mutu).

  3. foarte frumos. felicitari, Gianina
    si te intreb si eu: de unde ai atata energie?
    🙂
    bafta

    felicitari pentru articol, la mai multe de acest gen. ridica moralul

  4. Foarte frumos,
    Miscarea ar trebui promovata la nivel national, ca de cand mancarea nu mai este rationalizata (de 20 de ani) ne-am transformat intr-un popor de supra-ponderali inactivi. Sa nu ne mai miram ca batem toate recordurile la boli cardiovasculare si nu numai!
    Inclusiv in scoli ar trebui facuta mai multa miscare, pentru ca daca de mic te obisnuiesti fara miscare, sunt rare cazurile in care devii “sportiv” dupa o anumita varsta. In plus, corpul nu profita de beneficiile sportului in perioada de crestere…
    Sa auzim de bine!

  5. Felicitari Gianina! Te admir mult, va urmaresc cu interes si blogul.
    Esti un adevarat exemplu si sper sa te urmeze cat mai multe fete, caci nimic nu este mai frumos decat sa ai o viata activa in prietenie cu natura si sportul alaturi de persoana iubita.
    Abia astept sa va intalnesc la o tura, caci din pacate sunt cam lenes sa fac maratoane. Am fost atlet de performanta pe vremuri, dar acum ma multumesc cu cicloturismul de cursa lunga.

    cu respect si prietenie,
    Claudiu, un admirator infocat

  6. Minunat! Bravo Gianina multa sanatate, energie si succese in continuare!

    Am fost in aceeasi situatie ca a Geaninei. In timpul liceului parintii nu m-au sustinut pentru a face sport, iar in timpul studentiei fara bani, dar cu mult timp liber. Abia dupa ce am obtinut prima slujba, cu beneficiile materiale aferente, am descoperit placerea de a iesi in natura si de a face sport. De profesie sunt inginer electronist, asa ca stau 8-9 ore pe zi in fata calculatorului. In timpul saptamanii sunt dedicat slujbei, iar la sfarsitul de saptamana activitatilor in natura (indiferent de vreme): catarare, mers cu bicicleta, mers pe munte (din pacate nu imi place sa alerg). Ma simt extraordinar dupa un sfarsit de saptamana pe care l-am petrecut in aer liber, fara televizor, calculator sau celular. “Bateriile” sunt reincarcate pentru o noua saptamana de foc. Cred ca de la un punct devii dependent si iti doresti sa faci din ce in ce mai multe.

    Uitandu-ma inapoi consider ca as fi fost mult mai castigat daca as fi facut un sport in liceu sau in perioada studentiei. Cred ca in Romania nu se pune suficient accent pe sport, ceea ce e o gresala imensa. Imi aduc aminte de o inscriptie, pe un perete dintr-un strand, din orasul natal: “Mens sana in corpore sano “. Multa lume probabil o citeste, o intelege, o reproduce, dar nu aplica acest simplu principiu. Probabil acesta este un aspect pe care se poate lucra si promova miscarea (indiferent ca este plimbare sau alergare) in Romania.

    Spor si numai bine!
    Radu

  7. 🙂 Bravo Gianina, cand am vazut articolul eram sigura ca esti tu, apoi te-am identificat si in poza.
    Felicitari si tine-o tot asa!

  8. Bravo Gianina!!! Vorbesti tare frumos! E foarte bine ca promovezi miscarea si natura. E nevoie de oameni ca voi care sa se implice! Va admir si va invidiez!
    Cred ca poti face performanta si in mass- media – nu numai in sport!
    Astept sa va vad vorbind la TV despre munte, natura, sport si sanatate! Generatiile care vin au nevoie de modele de urmat!

  9. fain interviu!
    felicitari tuturor!
    gianina, mai putin si ne vedem face to face la maraton…
    voi renunta si la ultimul meci acasa al lui poli pentru asta!

  10. Urasc intrebarea – specifica romanilor – daca e locul femeii la cratita. La fel cum urasc si raspunsul dat atat de femei, cat si de barbati.

    Nu mi se pare corecta mentalitatea – femeia TREBUIE sa aiba serviciu 8 ore si TREBUIE sa fie egala barbatului – si nici mentalitatea femeia TREBUIE sa stea la cratita

    Nu mi se pare normal ca o femeie sa faca un copil si apoi sa stea 9 ore pe zi la serviciu, iar copilul sa creasca practic fara parinti. La fel cum femeia nu s-a nascut sclava unui barbat. Femeile si barbatii nu sunt superiori sau inferiori, CI DIFERITI, felicitari celui care poate intelege asta. Felicitari celui care poate intelege de ce niciodata o femeie nu o sa bata recordul mondial masculin la atletism sau inot, la fel cum un barbat nu o sa poata nasca/alapta niciodata. Asta nu il face pe nici unul superior, ci doar diferit.

    Ca sa concluzionez, in Elvetia, una din cele mai civilizate tari din 2010, sistemul este astfel construit incat femeile prefera sa stea cu copii lor pana la varsta de 6 ani. Taxele sunt mai mici, gradinita costa mai putin si muuuulte alte beneficii. Asta nu le impiedica sa ia rolele sau sa alerge pe malul lacului in timp ce imping caruciorul, sa se duca la schi cu copii prinsi in spate, sa iasa cu sotul la cina, la un pahar de vin, cu alte cuvinte sa traiasca frumos si decent.

    Revenind la subiect: felicitari Gianinei. Este impresionant ceea ce a reusit. Ar fi o onoare sa pot participa alaturi de asemenea oameni la editiile din 2010. Sper sa pot veni in tara macar la una din ele.

    Multa bafta pe viitor

    • Elvetia nu este de departe cel mai bun exemplu pentru emanciparea femeilor.
      Cand au primit femeile drept de vot? 1971
      Pana in 1982 femeile tinere, necasatorite care ramaneau insarcinate erau “reeducate” in inchisori iar copii luati si dati spre adoptie.

      Iar cresa si gradinita sunt procent din salariul celor 2 parinti, deci cu cat castigi mai mult cu atat procentul este mai mare.

      Ai uitat sa mentionezi cat este concediul de maternitate: 3 luni. Si cat costa o cresa: ~2500 de chf pe luna iti spune ceva? Daca ai 2 copii inseamna un salariu, normal ca preferi sa stai acasa.

      Da, sistemul este facut sa ingradeasca accesul femeii la piata muncii, dar asta nu-l face corect.

  11. interesant articol…dar cam exagerat cu “urban hero”..
    mi se pare ridicol ca noi oamenii care ne-am cufundat in urban si cotidian…. sa “redescoperim” alergatul, cataratul, etc…
    “sporturi” care pe vremuri insemnau hrana si ne ocupau 70% din timp sunt privite acum de unii ca o experienta unica si de altii ca snobism..

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger