Limbile evoluează, la fel ca societatea: sunetele se schimbă, cuvintele se transformă şi o nouă limbă se naşte din cea veche. Cu ajutorul unui algoritm, limbile vechi şi pierdute vor putea fi reconstruite, pe baza sunetelor folosite în comunicare de cei care vorbesc limba nouă, născută din cea veche.
Alexandre Bouchard-Côté de la Universitatea British Columbia, din Vancouver, Canada, alături de echipa sa de cercetători, a dezvoltat un algoritm bazat pe sonoritate (mai exact, pe regulile de variaţiune a sunetelor din cuvinte) pentru a deduce cele mai probabile schimbări fonetice din spatele divergenţei unei limbi. Spre exemplu: printr-o schimbare de dată recentă, numită „the Canadian Shift”, mulţi canadieni spun, acum, „aboot” în loc de „about”, iar schimbarea se observă şi în cazul unor cuvinte cu sonoritate similară lui „about”.
Algoritmul a fost deja folosit pentru a studia mii de perechi de cuvinte folosite în limbi precum cele vorbite în insulele Fiji, Hawaii etc. El a fost capabil să sugereze cum ar fi sunat limbile străvechi, „strămoşii” celor din prezent şi, totodată, să identifice care sunete erau cele mai predispuse la schimbare. Acurateţea algoritmului este ridicată: în peste 85% din cazurile analizate, sugestiile găsite de computer au diferit cel mult cu un caracter faţă de cuvintele din limba modernă.
Reconstrucţia limbilor străvechi poate releva noi detalii din istoria altor timpuri şi civilizaţii. Spre exemplu, a căuta parcursul cuvântului „roată” în familia limbilor europene ar putea ajuta la datarea stabilirii aşezărilor umane în diferite părţi ale continentului european. Algoritmul ar putea ajuta şi la prezervarea limbilor pe cale de dispariţie, spune Bouchard-Côté, care lucrează, în prezent, la dezvoltarea unei versiuni online a algoritmului, care să fie folosită de lingvişti.
Sursa şi foto: New Scientist