Un adevăr necomestibil pentru vegani: Pasiunea lor pentru quinoa sărăcește populațiile din Peru

4

Nu cu multă vreme în urmă, quinoa era doar o cereală din Peru aproape necunoscută. Nutriționiștii au lăudat-o pentru că nu conține grăsimi, iar veganii au “îmbrățișat-o” pentru că e un bun substitut pentru carne, având un procent ridicat de proteine, între 14% și 18%, pentru o cereală.

Vânzările au luat avânt, iar prețul s-a triplat din 2006. Dar, există un adevăr greu de mestecat pentru cei care au quinoa în debara. Oamenii săraci din Peru și Bolivia, pentru care quinoa reprezintă sursa principală de hrană sănătoasă, nu își mai permit acest aliment pentru că a devenit prea scump. Pentru ei, mâncarea junk importată este mai ieftină în acest moment.

În Lima, quinoa costă acum mai mult decât carnea de pasăre. În afara orașelor se pune presiune în sensul cultivării terenurilor agricole doar cu quinoa.

Quinoa este doar un alt exemplu de schimb comercial între nord și sud, prin care consumatorii motivați de dorința de a mânca sănătos cauzează sărăcie. Peru este, de asemenea, un exportator important de sparanghel, ceea ce a dus ca oamenii din regiunea aridă Ica, unde sunt concentrate culturile de sparanghel, să rămână fără sursa de apă de care depind întrucât sparanghelul este o legumă care necesită multă apă. ONG-urile arată cum crescătorii de sparanghel trăiesc în condiții foarte proaste și nu își pot hrăni copiii, iar exportatorii și supermarketurile încasează profiturile.

De asemenea, soia, un înlocuitor pentru produsele lactate, iubit de vegani, este un alt exemplu de import problematic. Producția de soia este a doua cea mai importană cauză a defrișărilor în America de Sud.

O cercetare prin coșurile de cumpărături ale veganilor și vegetarienilor ar arăta ce călătorii lungi fac alimentele pe care le cumpără, o consecință a dependenței de produse importate din locuri îndepărtate. În urmă cu trei ani, Fife Diet, cel mai mare proiect european care a pus accentul pe mâncarea locală, a realizat o cultură experimentală de quinoa. Experimentul a eșuat, dar a arătat necesitatea siguranței alimentare prin renunțarea la alimentele importate.

Sursa: Guardian

 


4 comentarii

  1. Locuiesc in Lima, Peru, de 4 ani. Conform statisticilor Camerei de Comert din Peru, exportarile de quinua au crescut cu 95% in anul 2011, iar Organizatia Natiunilor Unite pentru Agricultura si Alimentatie a declarat quinua alimentul anului 2013. Desi la quinua este “la moda”, in Peru nu se consuma prea mult aceasta (falsa) cereala. Datorita climei, Peru beneficiaza de fructe, legume, cereale, seminte etc. proaspete tot anul. E atat de mare diversitatea de alimente, incat nimeni se se “bate” pt quinoa.

  2. “De asemenea, soia, un înlocuitor pentru produsele lactate, iubit de vegani, este un alt exemplu de import problematic. Producția de soia este a doua cea mai importană cauză a defrișărilor în America de Sud.” – Productia de soia la nivel global in jur de 85 de procente este folosita ca furaj pentru animale si avand in vedere ca in America de Sud suprafata cultivata cu soia s-a dublat in ultimii 10 ani (global avand cea mai mare rata de crestere) denota dezinformare si/sau cel putin lipsa de profesionalism.
    In alta ordine de idei daca vorbim de alte cereale ca orzul, ovazul, chiar si orezul, taratele din ele, toate au o un raport mai mare decat al quinoa de proteine / carbohidrati [gr] , raport care probabil e mai relevant in cazul de fata. Efectul lobby-ului si PR-ului facut de actorii de pe nisa de piata a produselor Bio are mult mai multa greutate decat a veganilor/vegetarienilor consumatori de produse importate.

  3. Articol foarte lipsit de profesionalism, imi dati impresia ca aveti ceva impotriva vegetarienilor. Cand cea mai parte a productiei de soia si cereale este destinata furajelor animale.

Reply To V Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger