Un academician versus Pungești

0

În vacarmul evenimentelor ce răvăşesc viaţa de zi cu zi, m-am oprit într-o seară la o emisiune TV ce avea ca invitat un reprezentant al culturii. Părea să fie ocazia unei bine venite rupturi în frenezia mediatică pe care o generează sincopele politicii româneşti. La invitaţia moderatorului emisiunii, distinsul academician Răzvan Theodorescu şi-a început expozeul carierei făcând o scurtă retrospectivă a tinereţii sale. S-a oprit în acest sens şi asupra unui moment neplăcut din anii 60’, când a fost eliminat din facultate sub pretextul “subminării siguranţei naţionale”.

 

RazavanTheodorescu

 

Tânărul de atunci nu corespundea politicii oficiale datorită formaţiei sale intelectuale, ale unor atitudini şi poziţii exprimate cu diverse ocazii şi alte asemenea motive, specifice acelor timpuri. Ostracizarea la care a fost supus făcea parte dintr-un ansamblu de nedreptăţi, multe dintre ele de o mai mare violenţă care au marcat epocă.

De asemenea, domnul profesor a povestit şi despre norocul care l-a avut datorită a două personalităţi : ilustrul sau înaintaş, academicianul Emil Condurachi, care a văzut în tânărul student un talent şi o speranţă pentru istoriografia României şi care, spre cinstea lui, a reuşit să convingă autorităţile vremii că acesta nu reprezenta un pericol real. Cea de a doua personalitate a fost Ion Iliescu, care i-a oferit sprijinul necesar pe partea politică. Astfel, cariera lui Răzvan Theodorescu a primit undă verde, s-a dezvoltat şi s-a împlinit profesional, devenind una din figurile cele mai importante în istoria culturii.

Mulţi păstrează cu plăcere amintirea prelegerilor sale de la televiziune din anii 65’-70’, bogate în conţinut informativ şi educativ, ce se înscriau perfect în rândul emisiunilor girate de o pleiadă de intelectuali de marcă precum Dan Hăulică şi Andrei Pleşu.
După 89’, cum era de aşteptat, mulţi intelectuali de valoare au intrat în viaţa politică, încadrându-se sub o formă sau alta în noua democraţie instalată şi în unele sau altele din curentele politice emergente. În acest context, Răzvan Theodorescu a deţinut şi unele demnităţi publice importante. Prestaţia lui politică n-a fost însă lipsită de derapaje.

Dacă ne referim doar la momentul actual, marcat de frământările din societate pe fondul implementării proiectelor Roşia Montană şi a exploatării gazelor de şist, atitudinea domnului Răzvan Theodorescu pare cel puţin bizară. În condiţiile în care Academia Română şi-a prezentat şi susţinut în repetate rânduri opoziţia fermă faţă de aceste proiecte, domnul academician s-a decis să meargă pe sens opus.

Desigur, oricine are drept la opinie proprie; în calitate de membru al acestui important for ştiinţific şi cultural, îţi poţi expune şi argumenta poziţia în şedinţele consacrate subiectului. În acelaşi timp, ar fi normal ca poziţia publică asumată de Academie să nu fie subminată prin ieşiri publice televizate, unele din ele intempestive. Dacă o chemare extraordinară te împiedică să renunţi la poziţia proprie, întotdeauna există soluţia unei demisii de onoare din rândurile Academiei. Ne-am fi aşteptat ca un ilustru cercetător şi istoric să-şi dubleze imaginea publică printr-un caracter pe măsură, în care onoarea şi modestia să prevaleze. Din păcate nu s-a întâmplat aşa.

Întrebat fiind în legătură cu poziţia sa legată de Roşia Montană, domnul academician a ţinut să precizeze cu tărie că opinia şi aplecarea lui asupra acestui subiect s-au limitat strict la aria competenţei sale. După cum recunoastea cu seninătate chiar el, a oferit şi consultantă corporaţiei miniere RMGC, desigur nu pe gratis. Această consultanță are însă un clinci; şugubăţ, domnul Răzvan Theodorescu a “uitat” să menţioneze că domeniul său de specialitate este Istoria Medievală, în timp ce vestigiile de la Roşia Montană aparţin Antichităţii. În acest context, normal ar fi fost ca el să se fi consultat, de exemplu, cu domnul profesor Ioan Piso de la Cluj, specialist în epoca daco-romană, care de 15 ani cutreieră neobosit Munţii Apuseni şi, fără să fie plătit de nimeni, duce o luptă continuă pentru studierea şi conservarea acestor vestigii şi valori naţionale. Ar fi comic să credem că specializarea domnului Răzvan Theodorescu se poate extinde, hodoronc-tronc peste o epocă istorică pentru care el, ca specialist nu are competență.

Dar seria depăşirii competențelor nu s-a oprit aici; pe măsură ce emisiunea TV avansa, Răzvan Theodorescu îşi “descoperea” noi valenţe în cunoaştere. Noul domeniu vizat: economia, căci numai aşa se explică siguranţă cu care şi-a exprimat opinia în legătură cu salvarea economică a judeţului Vaslui. Ca un nou Mafalda, a anunţat şi soluţia miraculoasă: demararea cât mai grabnică a explorării şi exploatării gazelor de şist.

Cu un teatralism ieftin, a exclamat: “Desigur, ţăranii din Pungeşti sunt nişte oameni bogaţi, iar judeţul Vasluieste cel mai dezvoltat judeţ al României, aşa că n-au nevoie de investiţii.” Regret s-o spun, dar acesta exprimare ironică la adresa comunităţii locale din Pungeşti, extinsă apoi la tot judeţul este o nesimţire. Regretabil este şi faptul că Răzvan Theodorescu pare să nu fi înţeles nimic din traumele provocate de politicile abuzive din tinereţea sa. Altfel nu se explică cum de este atât de opac la suferinţele victimelor altor politici abuzive ce se desfăşoară chiar acum, în faţa sa.

În aceste condiţii, mă întreb dacă “consultanța plătită” nu e un eufemism pentru ceva mult mai puţin onorabil… Singurul lucru care i-a mai rămas de făcut domnului academician ar fi poate, ca specialist al Evului Mediu să plece în pelerinaj la Podul Înalt şi în faţa statuii lui Ştefan cel Mare să-şi ceară scuze de la vasluieni.

 

Puteți citi și:

SRI, țăranii de la Pungești și ”atentatul la siguranța națională”

Răscoala de la Pungești. 7 decembrie 2013

 

Părerea Voastră

Am deschis pe TOTB.ro o nouă rubrică, unde vom publica textele primite de la voi, cititorii vigilenți care, din când în când, puneți mâna pe tastatură și ne scrieți. Într-o lume unde e din ce în ce mai limpede că jurnalismul cetățenesc poate compensa pentru hibele unei prese centrale predominant corupte și animate de interese politice și presiuni comerciale, cu toții sutem datori să rupem, măcar din când în când, bariera dintre consumatorși producători. Adică să devenim prosumatori, să ne implicăm și să dăm mai departe mesajele noastre: Acțiunea e contagioasă. Cu alte cuvinte, așteptăm textele voastre pe Facebook sau pe adresa [email protected]


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger