Ultimii doi vorbitori ai unei limbi aflate pe cale de dispariție refuză să-și vorbească

3

Potrivit UNESCO, până la sfârșitul secolului jumătate dintre cele 6.000 de limbi vorbite în acest moment vor dispărea. Multe dintre ele mai sunt folosite doar în comunități minuscule, cum ar fi cazul unei așezări izolate din Indonezia, unde cercetătorii de la Oxford și-au trimis mai demult o echipă care să ajute la salvarea limbii folosite de doar trei vorbitori.

 

Manuel-Segovia-still-spea-007

Printre poveștile cu limbi aflate pe cale de dispariție, am aflat astăzi din The Guardian una puțin mai complicată: supraviețuirea unei asemenea limbi periclitate depinde de doar doi oameni, care refuză totodată să-și mai vorbească. Manuel Segovia (foto) și Isidor Velasquez, ultimii doi vorbitori de Ayapaneco din lume, locuiesc foarte aproape unul de celălalt, în Ayapa, Mexic. Potrivit presei străine, ”nu se știe dacă este vorba de un conflict care durează de multă vreme, însă cei care îi cunosc spun că cei doi nu s-au avut bine mai niciodată.”

Ayapaneco este una dintre nenumăratele limbi indigene care supraviețuiesc în Mexic, supraviețuind colonizării spaniole. Astăzi, se mai vorbesc 68 din aceste limbi, însă câteva dintre ele sunt cu un picior în groapa uitării. Cazul limbii Ayapaneco i-a pus în gardă pe cercetători care, în ciuda disensiunilor dintre cei doi mexicani (în vârstă de 75, respectiv 65 de ani), fac tot posibilul să conserve patrimoniul lingvistic rămas. Daniel Suslak, specialist în antropologie lingvistică la Universitatea din Indiana, încearcă să realizeze un dicționar al acestei limbi muribunde. ”Când eram copil, toată lumea vorbea Ayapanenco. Însă a dispărut treptat, iar acum s-ar părea că va muri odată cu mine,” a declarat Segovia, pentru ziarul britanic. Bătrânul spune că ultimul cu care a vorbit această limbă a fost fratele său, care a murit acum zece ani. De atunci, o mai folosește sporadic cu fiul și soția lui, care însu nu cunosc decât vreo câteva cuvinte în Ayapanenco. Astfel potrivit antropologului, Velazquez a devenit ”o insulă lingvistică.”

Chiar dacă toată lumea, în special cei din afara comunității, numesc această limbă Ayapanenco, ultimii ei voribitori o numesc  Nuumte Ooteadică ”Adevărata Voce,” iar fiecare dintre cei doi are versiuni diferite ale unor cuvinte. Astfel, dicționarul la care lucrează Suslak va conține ambele variante. De asemenea, Insitutul Național pentru Limbile Indigene intenționează să-i invite pe cei doi bătrâni taciturni să predea această limbă în cadrul unor cursuri speciale, după mai multe tentative similare, eșuate din cauza lipsei de fonduri și a entuziasmului scăzut.

Sursa: The Guardian

Foto: Jaime Avalos/EPA


3 comentarii

  1. Nu pot sa ma hotarasc ce parere am pe subiectul asta. Pe de o parte, exista o cultura sau o valoare poetica a fiecarei limbi, pe de alta parte, limba e doar un instrument care pune etichete (cuvinte) pe anumite notiuni, iar notiunile nu se pierd o data cu limba. Eu inclin totusi spre a avea o limba universala ca oricine, de oriunde sa poata sa comunice fara probleme

  2. Cred ca ceea ce este mai interesant si valoros intr-o limba este felul cum sunt puse/indicate acele “etichete” pentru fiecare notiune. Modul acesta de a pune etichetele este specific felului in care gandesc vorbitorii limbii respective.

  3. “Modul acesta de a pune etichetele este specific felului in care gandesc vorbitorii limbii respective.” sau limba influenteaza modul de a gandi? Interesant…

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger