tSuprafeţe extinse în ultimele regiuni sălbatice din nordul Europei sunt ameninţate de industria minieră, care pregăteşte proiecte de exploatare în Finlanda, Suedia şi Norvegia. Vizate sunt zăcămintele de uraniu, minereu de fier, nichel, fosfor, precum şi minerale rare. Activiştii pentru protecţia mediului spun însă că exploatările prevăzute pentru regiunea Lapland vor aduce pagube iremediabile râurilor, lacurilor şi munţilor unde îşi au habitatul cele mai mari mamifere din Europa. Mai mult, comunităţile de indigeni din zonă, care depind de creşterea renilor şi de pescuit, vor fi grav afectate, la fel ca şi turismul.
Conform unui amplu material din The Guardian, în 2014 au fost înregistrate 349 de cereri pentru autorizaţii de minerit, dintre care 243 pentru Finlanda. În prezent, o optime din suprafaţa acestei ţări a fost desemnată pentru începerea unor exploatări miniere, la care s-au înscris sute de companii. Numărul mare nu este surprinzător, din moment ce această regiune arctică adăposteşte peste o cincime din rezervele intacte ale lumii de petrol şi gaze, dar şi de cărbune, uraniu, aur, diamante, zinc, platină, nichel. Totodată, compania norvegiană Yara Internaional, producătoare de fertilizatori, intenţionează să deschidă în apropiere o mină de 40-60 de kilometri pătraţi, pentru exploatarea fosforului, ceea ce ar conduce la deversarea a miliarde de litri de deşeuri în apele din Lapland. Dacă Finlanda va investi peste 250 de milioane de euro în construirea unei căi ferate care să lege zona minieră de Norvegia şi de Marea Barents, se aşteaptă deschierea a zeci de mine gigantice într-una dintre cele mai curate şi mai sălbatice regiuni ale Europei.
“Lapland e caracterizată de un mediu natural arctic foarte vulnerabil. Mineritul va provoca daune cu efecte ce se vor întinde pe milenii,” arată biochimistul finlandez Jari Natunen. “Minele mici vor produce milioane şi zeci de milioane de tone de deşeuri, iar minele mari şi mai mult. Deşeurile cu metale grele se vor inflitra în pământ timp de sute de ani,” mai arată specialistul, precizând că, deşi legislaţia UE şi controlul guvernamental ar trebui să prevină aceste efecte, experienţele trecute contrazic aceste aşteptări. “Companiile miniere ştiu că autorităţile acordă licenţe de exploatare şi minerit foarte uşor. Autorităţile nu au personal destul şi nici fonduri suficiente, aşa că tind să ignore studiile de impact social şi de mediu,” confirmă şi Tero Mustonen, autor al unui studiu despre biodiversitatea din regiunea arctică.
Nici Suedia nu este scutită de planuri pentru exploatări de proporţii. În prezent, se lucrează la strămutarea localităţii Kiruna, cea mai nordică aşezare suedeză, pentru a face loc cele mai mari mine subterane de exploatare a minereului de fier, care îşi va începe activitatea anul viitor. Circa 23.000 de locuitori, 3.000 de clădiri, şcoli, biserici şi spitale vor fi relocate. Anul trecut, guvernul suedez a anunţat intenţia de triplare a numărului de mine din ţară, iar zona din jurul oraşului Kiruna este deja repartizată unor mega-proiecte de exploatare aparţinând unor companii australiene, americane şi britanice.
Nu doar activiştii de mediu protestează la adresa acestor dinamici, ci şi comunităţile locale din Lapland, printre care indigenii Sami, care depind de resursele din zonă. Cercetători, organizaţii de mediu, pescari şi crescători de reni au protestat deja public faţă de hotărârea Norvegiei de a permite unei companii miniere să deverseze anual tone de deşeuri ale unei mine de cupru în zona unor fiorduri arctice. “Norvegia este una din doar patru ţări din lume unde industria minieră mai permite degajarea deşeurilor în apele mării, cea mai ieftimă şi dăunătoare tehnologie de adminsitrare a deşeurilor din acest moment,” arată organizaţia norvegiană Friends of the Earth. “Celelalte sunt Papua Noua Guinee, Indonezia şi Turcia. Atât Papua, cât şi Indonezia iau acum în calcul renunţarea la această practică.”
Sursa: The Guardian
Puteţi citi şi:
Cine plăteşte pentru ruperea iazului de decantare din Canada?