Ultima fermă în mijlocul blocurilor gri

0

În mijlocul orașului Kiev, un cartier de blocuri gri de beton se ridică până la cer. Și se înmulțeşte. În mijlocul lor, rămâne o fermă cu găini, porci, capre, fântână, sobă. O ultimă rămășiță a cartierului de case peste care s-au ridicat blocurile impunătoare. O transformare pe care o cunoaștem prea bine, dar față de care Natasha și familia ei nu au vrut să se resemneze, luptând în continuare pentru a-și păstra ferma din mijlocul blocurilor.

Natasha e protagonista documentarului My Home, realizat de cehul Jiri Stejkal şi proiectat în acest an la Festivalul de Film de la Astra. Jiri a plecat cu un premiu de la Sibiu, unde publicul a îndrăgit-o pe Natasha de la primul hohot molipsitor de râs. Femeia are în jur de 50 de ani şi un optimism iremediabil, de care te prinzi imediat. Locuiește în Kiev, în casa în care s-a născut. Are patru copii, un fost soț și un actual soț. Toți trăiesc în aceeași casă (sau au crescut în ea) și împărtășesc perseverența Natashei de a-și păstra locuința cu tot cu animalele de pe lângă ea, în ciuda presiunii din partea companiilor care construiesc blocuri de jur împrejur.

Una din ele le-a oferit un apartament într-un bloc, unde să se mute cu toții. Oferta injustă și atașamentul față de locuința în care au crescut i-au făcut însă să lupte în continuare pentru dreptul de a-şi păstra casa și ferma. Au rezistat chiar și în fața buldozerelor şi a incendiilor. Familia Natashei nu e singura care a încercat să-şi păstreze ferma, şi alte familii au avut aceeași intenție, dar e singura care a și reușit, devenind o ciudățenie în Kiev. O ciudățenie de care s-a auzit până în Estonia, unde se afla regizorul My Home când a aflat de poveste.

A fost primit cu căldură de Natasha, care are o ospitalitate renumită. În casa ei și-au găsit loc mai mulți chiriași – un protestatar fără cauză, un avocat lefter și alți pasageri pe care i-a găzduit cu bani, dacă aveau, sau în schimbul unui umăr pus la treabă. Natasha e mereu zâmbitoare și pregătită pentru următoarea luptă, fie că e vorba de aderarea fiicei ei la “Martorii lui Iehova” și renunțarea la facultate, fie că e un post de televiziune care o cheamă în direct doar ca să-și bată joc de lupta ei, ori un incendiu care îi distruge mare parte din fermă.

Într-o pauză pe drumul Moscova-Kiev, Jiri ne-a răspuns la câteva întrebări despre film:

Cum ai aflat de Natasha?

Eram la studii în Tallinn și un coleg mi-a arătat câteva poze din orașul natal al Natashei, Kiev. Am văzut capre și o mică fermă în mijlocul unui cartier de blocuri de apartamente. Asta m-a făcut să merg în vizită.

Cât timp ai petrecut cu familia Natashei?

Adunat, am stat două săptămâni de-a lungul a cinci ani cu ei. Inclusiv vizitele fără camera de filmat.

În film, vedem că oamenii din jur au păreri și pro și contra despre ferma lor. Ce crede majoritatea?

Celor mai mulți oameni din jur nu le pasă. Pentru ei e același lucru dacă acolo ar fi un parc, un supermarket sau nimic.

Natasha a avut de-a face și cu reacții violente ale celorlalți?

Nu a întâmpinat violență, dar bineînțeles că unii detestă să se uite pe geam și să vadă porci și toată istoria lor rurală, practic. Dar le e frică să meargă acolo și să o spună cu voce tare. Totul rămâne la nivel de bârfă.

Crezi că Natasha ar renunța la fermă dacă ar primi o ofertă mai bună din partea companiei (apartamente mai mari, pentru fiecare membru al familiei)?

Cu siguranță. Nu e plăcut să locuiești acolo. Apa din fântână a fost poluată când companiile au construit noi case. Ea nu luptă pentru bani. Deci cred că dacă ar fi cineva să-i vorbească față în față, Natasha s-ar muta împreună cu familia. Ea se luptă împotriva sistemului corupt, sistem în care drepturile oamenilor obișnuiți sunt încălcate în fiecare zi.

De ce crezi că ea e singura care nu a renunțat la ferma din mijlocul cartierului?

Natasha nu e singura care nu a vrut să plece, ci singura care a reușit să-și păstreze ferma. Alții au fost forțați și în final incendiați. Familia Natashei a fost atacată cu buldozerul, dar membrii familiei și-au apărat ferma cu corpurile lor. Slava, soțul Natashei, era complet acoperit de noroi din cauza buldozerului, iar operatorul mașinăriei nu a vrut să-l omoare, așa că s-a oprit într-un final când nu se mai vedea Slava deloc și a plecat. Nu toată lumea poate rezista unei presiuni de acest fel, de asta ei sunt ultimii.

Fenomenul de trecere de la locuirea în case la locuirea la bloc prin demolarea caselor s-a întâmplat și în alte țări. Cum crezi că se schimbă relațiile dintre oameni în acest context?

Suntem în continuare o comunitate și trebuie să găsim o modalitate prin care să conviețuim pe această planetă. Mereu e greu pentru oameni să experimenteze schimbarea. Au amintiri din copilărie, dacă tai copacul sub care s-au sărutat prima dată, e dureros. Dar oamenii se obișnuiesc cu schimbarea până la urmă, e doar o chestiune de timp. Cel mai important e să vezi dacă schimbarea cartierului e un pas înainte sau înapoi.

Ce face Natasha acum? Dar familia ei? Au văzut filmul?

Natasha face foarte bine. Este incredibil de optimistă, cu greu găsești așa o persoană în zilele noastre. Au reconstriut întreaga fermă. Am organizat o proiecție a filmului în mijlocul fermei și am invitat vecinii la discuții. Am fost fericit că au existat oameni care au înțeles că acest loc e unic și tot cartierul poate beneficia de pe urma lui. Este ultima oază de verde în mijlocul blocurilor imense și gri de beton.


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger