Uite camera, nu e camera (de cămin)

Sînt din provincie; din Iași, după cum ați observat din acel “sînt” de la început. Anul trecut am terminat facultatea și am venit să îmi găsesc de muncă la kilometrul zero al presei românești. Greu, se dau oameni afară de la multe publicații.

 

Student România Curată

 

Cumva, mi-am găsit de muncă. Scriu pe bani puțini, dar curați. Îi spăl bine înainte să îi bag în buzunar. Cum cîștig ca un paznic bugetar m-am gîndit să nu îmi iau o garsonieră pe care s-o împart cu trei prieteni, ci să mă mut într-un cămin studențesc. Am mers în Regie.

Cu o săptămînă înainte de a începe facultatea dau o raită pe la administrațiile căminelor. Prima oară ajung în P5-P6. Agitație. Fiecare își căra boarfele curate aduse de-acasă, caserolele cu pîrjoale. Îl întreb pe portar cu cine aș putea vorbi pentru un loc „la negru” dacă nu sînt student la Politehnică. „Mergi la administrator. Să nu îi spui că te-am trimis eu.”

Șeful de cămin, mai șef decît administratorul

Vine administratorul. Are coadă după el. Unul vrea să schimbe camera, altul vrea să vorbească între patru ochi cu el. După ce termină cu studenții mă cheamă autoritar în birou. „Intră! Tu ce vrei?” Îi zic poezia, că nu sînt student și că vreau să stau în căminul „lui.” „Îmi pare rău, nu te pot ajuta. Nu mă ocup cu așa ceva. Mergi la șeful de cămin că la el rezolvi”, și merg la el.

Vlad e student combinator. Face rost de locuri în cămin. „A, greu la tine dacă nu ești student la nimic. Dar, uite, hai să facem așa. Dă-mi numărul tău de telefon și te sun imediat cum îți fac rost de ceva.” Îi dau numărul și schimb căminul. El rămîne cu alți potențiali clienți.

 

 

La următorul cămin îl întîlnesc pe Mihai. E stresat că nu are unde sta, iar ai lui nu au bani să îi dea să stea în chirie. Cum are multe restanțe a ajuns și el la mila șefului de cămin. Stă la coadă. E ca la maternitate aici. Toți sînt transpirați, își freacă palmele și așteaptă o veste bună.

Îi zic și lui poezia mea și mă ia de o parte să îmi dea niște sfaturi.

1. Ai grijă că dacă îi zici că nu ești de pe-aici o să umfle prețul. Locul e 500 de euro.

2. O să îți zică că e 600 de euro, dar dacă îl ajuți în campanie electorală cu un vot și doi prieteni lasă la 500.

3. Nu îi spune că nu ești student că o să îi fie mai greu să îți facă rost de ceva.

Ajung în fața instanței care decide dacă am unde sta sau nu.

– Deci tu nu ești de-aici din cămin, dar vrei loc.

– Da, cît m-ar costa?

– Te-aș ajuta cu mare drag, dar lasă-mi un număr de telefon și te sun eu. Întîi trebuie să îmi onorez datoria față de colegii mei de facultate. Dacă rămîne ceva te sun eu.

Plec, dar îmi rămîne gîndul la Mihai. Prețul îl știam, dar treaba cu politica mă bulversează. Aflu mai tîrziu, de la membri ai asociațiilor studențești că șefii de cămin sînt în ONG-uri care au proiecte care au nevoie de sprijinul decanatelor. Cum decanatele din Politehnică au un iz social-democrat, sprijină mai mult ONG-urile care aduc și niscaiva alegători.

 

 

Mihai bănuiește că șefii de cămin care lucrează astfel sunt membri ai organizațiilor de tineret ale partidelor. Nu am putut verifica. Cercul e foarte închis.

Am lăsat numărul de telefon mai multor șefi de cămine. „Te sun cînd am ceva, dar cam greu dacă nu ești student. În fine, vedem…”

Umblînd din cămin în cămin am găsit anunțul din imagine

L-am sunat pe agentul imobiliar studențesc:

– Am găsit un anunț care…

– Da, e valabil. 500 de euro face.

– Și aș putea să văd camera?

– E în regulă. E proaspăt văruită, în modul, P9. E ok. Cu vedere spre Dâmbovița…

– Cînd aș putea să o văd.

– E bine în două ore?

– Sigur.

L-am sunat pe noul meu prieten din fața căminului și m-a amînat. A doua zi nu mai era valabil. A găsit pe cineva care dădea mai mult.

Piața camerelor de cămin este foarte dinamică. Dacă nu stai după șeful de cămin să îi promiți servicii electorale ai șanse să nu prinzi nimic, iar dacă nu ai banii jos afacerea cade.

Acest articol a fost preluat de pe site-ul Student România Curată.