Turmele de la Colţea

Violenţa adevărată nu e deloc ca-n filme, cu dansuri marţiale şi protocol, cu eleganţă şi eroism – vine dintr-odată, e extrem de brutală şi schimbă tot. Cu o clipă înainte să-ţi atingă un pietroi ţeasta eşti inocent, cînd începi să-ţi aduni dinţii de pe jos cu mîinile rupte s-a terminat şmecheria.

de Dan Sociu

Pe la 9, înainte să trec prin pasajul de la Universitate ca să ajung la Colţea, am întîlnit o tînără doctor în ştiinţe politice  încîntată că sacrificase o lentilă de contact pe baricade. Era băută şi excitată de emoţia colectivă. Pe la ora 9 cam din ce în ce mai multă lume era pe emoţia asta. La 6 încă erau ironici şi conştienţi de sine, în majoritatea grupurilor din zona Universitate se făceau glume, se compuneau sloganuri postmoderne – Să vină Li-i-cea-nu, să vină Li-i-cea-nu! -, pe care le prindeau din aer prostituatele de pe Magheru sau homeleşii de la Fîntîni şi le fredonau.  Frigul era singurul element mai sobru din peisaj şi singurul motiv de îngrijorare. Cu jandarmii încă n-aveam nimic, în afara unei pancarte care le bătea obrazul că apără un stat corupt. Nu am văzut indignare sau furie mocnită, lumea părea să n-aibă nici un chef de violenţă.

Cînd s-a dat drumul la violenţă, a venit şi pofta. Pe la 9, în zona Colţea se mişcau înainte şi înapoi, într-o dinamică stupidă,  grupuri de indignaţi, dintre care majoritatea erau, cum zice Vlad Ursulean, genul cărora îţi venea să le ceri  meditaţii la matematică. Aruncau cu pietre în jandarmii care ne protejau de sociopaţii de la Unirii. Se aplecau, luau un pietroi, îl aruncau, se întorceau şi o luau la fugă înspre gura de metrou, băgînd pe toată lumea din spatele lor în panică.  Erau turbaţi de furie pe statul totalitar, erau secaţi la inimă, ajunseseră la capătul răbdării. Nu mai suportau umilinţa. Erau mîncaţi de conştiinţă politică, fix ce le lipseşte vecinilor mei din Ferentari care, fiind o zi de duminică însorită, au rămas în faţa blocului, la un şpriţ şi un macrou. Apoi îi vedeai la telefon, plini de importanţa momentului…da, mama, am luat gaz în faţă, nu, mama, stai liniştită, nu mă mai duc acolo. Dar se duceau!

Aseară s-a trezit bunicuţa îngrijorată din mine. Îmi venea să-i întreb, ce-i cu voi, maică? Aveţi nişte vieţi atît de plictisitoare?

Foto Proteste la persoana întâi: Every Once in a While

FOTO Proteste la persoana întâi: Lacrimogenele în alb-negru

FOTO Proteste la persoana întâi: Piața Universității

Proteste la persoana întâi: Tinerii adormiți aruncă cu pietre. “We are fucking angry!”

Proteste la persoana întâi: Scrisoare din București

Noi, cetățenii simpli, ne asumăm răspunderea

Jandarmeria înşală România (Vă incit!, partea a doua)

Vă incit! (România, stat jandarmeresc)