“Trebuie să renunţăm la prejudecăţi şi să recunoaştem că prohibiţia drogurilor nu e soluţia potrivită”

1

Astăzi se încheie la Viena cea de-a cincizeci şi şaptea întrunire a Comisiei pentru Narcotice şi Droguri (CND), din cadrul Naţiunilor Unite, ai cărei reprezentanţi au expus timp de o săptămână cele mai grave probleme legate de consumul şi traficul de droguri, dar şi propuneri pentru revizuirea convenţiei ONU, ce va avea loc în 2016.

 

131209175438-uruguay-legalize-marijuana-story-top

 

Mai mult ca niciodată în istoria CND, a crescut distanţa dintre ţările care susţin prohibiţia şi incriminarea consumului, ajungându-se la cazuri extreme precum pedeapsa cu moartea pentru consumatori, şi ţările care pledează pentru dezincriminarea consumului şi tratarea dependenţei de droguri în termeni de sănătate publică, nu de judecată morală şi sentinţă juridică.Dintre ţările care susţin reforma, statele membre UE şi statele Americii Latine au avut cele mai vocale poziţii pentru revenirea la cauze care ar trebui să primeze: sănătatea cetăţenilor şi respectarea drepturilor omului. În timp ce ţări ca Iran sau China continuă să aplice pedeapsa capitală consumatorilor, în ciuda opoziţiei majorităţii Naţiunilor Unite, Uruguayul, de pildă, a reglementat producţia de cannabis, trecând-o sub controlul statului. Am fost la Viena, la o întâlnire cu Diego Canepa, secretarul preşedintelui uruguayan José Mujica.

Dintre toate statele reprezentate la CND, ţările latino-americane au luat o poziţie foarte clar delimitată, marcând o mişcare fără precedent în dezbaterile internaţionale legate de legislaţia în domeniul drogurilor. „Costurile războiului împotriva drogurilor nu sunt doar economice, ci şi umane, pentru că foate mulţi oameni au fost sacrificaţi în acţiunile noastre legate de combatere a problemei drogurilor. Cu toate autoritatea morală pe care o avem după ce am implementat ani la rândul recomandările comunităţii internaţionale, solicităm găsirea unor moduri mai eficiente de a atinge obiectivele înţelegerilor internaţionale,” a declarat Gómez Mendez, Ministrul Justiţiei din Columbia. Declaraţia lui a fost susţinută şi de către delegaţia mexicană, potrivit căreia noile direcţii ar trebui să încurajeze politicile de sănătate publică, nu perpetuarea incriminării consumului de droguri. Reprezentanţii Guatemalei, la rândul lor, au susţinut reforma politicilor internaţionale, iar Ecuadorul a arătat că „eşecul actualelor politici au generat mari probleme pentru guverne, intelectuali şi organizaţii ale societăţii civile (…). Multe voci cer azi o schimbarea paradigmei pentru înţelegerea şi abordarea fenomenului drogurilor.”

Una dintre cele mai ferme poziţii în cadrul întrunirii de la Viena i-a aparţinut Uruguayului care, începând de anul trecut, a adoptat o legislaţie singulară în lume, trecând producţia şi comerţul de marijuana sub controlul statului. Această decizie a apărut după 40 de ani de când Uruguayul a renunţat să mai incrimineze consumul de droguri de orice fel, în tradiţia monopolurilor de stat şi pe fondul unor reforme în sfere controversate: căsătoria între persoane de acelaşi sex este legală în Uruguay, unde homosexualii au şi dreptul legal să adopte copii, iar în prezent se discută posibilitatea legalizării eutanasiei umane. Am participat la întrunirea Comisiei pentru Narcotice şi Droguri de la Viena, unde Diego Canepa a explicat într-o conferinţă de presă de ce ţara pe care o reprezintă a decis să facă această schimbare radicală, reglementând producţia de canabis, şi de ce prohibiţia nu e o soluţie pentru amploarea pe care a luat-o fenomenul drogurilor. Diego Canepa (foto) este secretarul preşedintelui uruguayan José Mujica, supranumit “cel mai sărac preşedinte din lume” şi nominalizat anul acesta la Premiul Nobel pentru Pace.

 

1518214_10151923425241316_877469077_n

Foto: Drugreporter

 

Cum a ajuns Uruguayul să ia în considerare o schimbare atât de drastică în ceea ce priveşte producţia şi comerţul de marijuana?

Diego Canepa: Politica înseamnă, înainte de toate, să-i convingi pe oameni. Problema noastră, a politicienilor din Uruguay, e că ne îndrăgostim mereu de propriile greşeli şi, dacă implementăm anumite strategii, chiar dacă ele se dovedesc că nu funcţionează, de multe ori insistăm cu ele. Ce trebuie să înţelegem însă este că, atunci când aceste politici şi strategii eşuează, trebuie să ne schimbăm.

În urmă cu doi ani, preşedintele José Mujica a decis că e timpul să ne concentrăm asupra problemelor legate de droguri, siguranţă naţională şi sănătate. Atunci, preşedintele Mujica a pus o întrebare importantă: De ce nu ne schimbăm? Nimeni din consiliul de miniştri al Uruguayului nu a ştiut să spună de ce nu ne schimbăm. Cea mai mare problema a Uruguayului în materie de droguri este alcoolul. Al doilea cel mai frecvent folosit drog în Uruguay este tutunul. Cu toate acestea, nu am interzis nici alcoolul, nici tutunul, însă am schimbat de-a lungul timpului legile şi politicile de producţie şi comercializare, iar Uruguay este unul dintre liderii mişcării anti-tutun din lume. Decizia referitoare la marijuana urmează acelaşi principiu: dat fiind că prohibiţia nu funcţionează, am decis să creăm o piaţă strict controlată de stat, urmând o tradiţie puternică pe care Uruguayul o are în materie de monopoluri. Aşa se face că am început să discutăm o nouă politică legată de droguri, pe care am trimis-o Parlamentului, unde a fost supusă discuţiilor şi votului anul trecut. La finalul lui 2013, a fost adoptată o nouă lege privitoare la piaţa strict reglementată a marijuanei. E o poveste simplă şi adevărată.

De ce monopol de stat?

D.C.: În secolul 21, Uruguay deţine, de pildă, monopol pentru electricitate, apă, petrol. Suntem o ţară mică (3,5 milioane de locuitori), între două ţări gigante, Argentina şi Brazilia, pe care noi o numim „China noastră”. Aşa se face că, deşi ne aflăm pe continentul cu cea mai mare inegalitate din lume, Uruguay este ţara cu cea mai mare egalitate şi cu cel mai mare venit pe cap de locuitor. Majoritatea populaţiei preferă ca statul să deţină monopol asupra unor resurse importante şi să controleze anumite sectoare ale economiei. În urmă cu 100 de ani, în ţara noastră a existat o discuţie foarte aprinsă legată de jocurile de noroc care, deşi erau ilegale, erau extrem de răspândite. Astfel, preşedintele a decis să legalizeze jocurile de noroc, dar să le treacă sub controlul statului. O altă discuţie a fost legată de alcool, la jumătatea  secolului 20, când a fost creat un alt monopol de stat asupra alcoolului. Aşa că Uruguay are o cultură şi o tradiţie atât a monopolurilor, cât şi a schimbării politicilor în diferite sectoare controversate. În ceea ce priveşte marijuana, nu diferă decât reacţia şocată a oamenilor.

Cum rămâne cu prohibiţia?

Legea pe care am adoptat-o noi e dificil de implementat, din moment ce nu există precedente. Nu vrem să spunem că Uruguayul este noul paradis şi că politica aplicată de noi este soluţia pentru această problemă. Tot ce spunem este că e cea mai bună opţiune pentru ţara noastră şi pentru cetăţeni, în contextul actual. Nu suntem fundamentalişti însă: dacă situaţia din teren ne va arăta că ne-am înşelat, suntem pregătiţi să ne mai schimbăm o dată, pentru că la mijloc nu e o chestiune de ideologie, ci de a găsi cea mai bună variantă pentru societate. Iar pentru moment ştim că prohibiţia nu este soluţia potrivită. La fel ca reprezentanţii multor ţări latino-americane, ştim că experienţa ultimilor 40 de ani a dat rezultate dezastruoase: a crescut incredibil amploarea traficului de narcotice, au apărut provocări neaşteptate pentru instituţiile din ţările democratice, a avut loc o explozie a unor probleme de sănătate asociate consumului de droguri.

Trebuie să avem o discuţie foarte deschisă la nivel internaţional şi instituţional, pentru că lumea are o necesitatea, la care noi trebuie să răspundem fără prejudecăţi. Trebuie să alegem dovezile în faţa prejudecăţilor, să fim flexibili şi să le permitem oamenilor să experimenteze diferite soluţii, iar apoi să împărtăşim propriile experienţe cu alte ţări, unde problemele legate de droguri sunt cu totul diferite. Cu toate acestea, există un minim consens că trebuie să reconstruim abordarea cu privire la politicile pentru droguri. Pentru aceste politici, trebuie să implicăm în discuţie societatea civilă şi organizaţiile neguvernamentale din lume, care cunosc îndeaproape problemele legate de consum.

Cum veţi şti dacă aţi eşuat?

D.C.: Politicia actuală a Uruguayului pentru marijuana nu înseamnă liberalizarea cannabisului, ci un control foarte strict exercitat de stat, care presupune fiscalizare, monitorizare, reglementare ş.a.m.d. Avem însă instituţiile, credibilitatea din partea societăţii şi posibilitatea să implementăm un nou model. După cum spuneam, dacă în câţiva ani vom constata că nu funcţionează această lege, suntem gata să ne schimbăm.

International Narcotics Control Board (INCB – organul de control independent pentru implementarea convenţiilor Naţiunilor Unite cu privire la droguri) a criticat Uruguayul pentru noua lege referitoare la cannabis, acuzată că ar fi o ameninţare la adresa sănătăţii publice. Cum comentaţi această critică?

D.C.: Cum vor arăta politicile viitorului depinde de guverne. Deciziile Naţiunilor Unite sunt luate de state, nu de personalul instituţiilor birocratice. După părerea noastră, nu încălcăm convenţiile, ci mai degrabă ne apropiem de spiritul lor originar; iar spiritul lor originar spune că un aspect central este sănătatea cetăţenilor, nu siguranţa statelor. Din acest punct de vedere, credem că avem o altă interpretare a convenţiilor: e mult mai uşor şi mai eifcient să controlezi o piaţă vizibilă decât una invizibilă. Noi credem că acesta e o adaptare la convenţii şi că, după cum a spus şi Yuri Fedotov azi (director executiv al UNODC – United Nations Office on Drugs and Crime, n.r.), prohibiţia nu este singurul răspuns al convenţiilor.

Aţi luat în considerare să puneţi bazele, împreună cu alte state mai mici, cum ar fi Maroc sau Jamaica, unui sistem de comerţ echitabil (fair trade) cu cannabis sau haşiş, care ar ajuta mult la reglementarea pieţei?

D.C.: Cred că trebuie s-o luăm pas cu pas. Cred că trebuie să avem mare grijă şi să urmărim foarte atent ce se va întâmpla şi dacă acest nou tip de politică va da rezultate mai bune. Testăm un nou drum, vom evalua ce se întâmpla în următorii cinci-şase ani şi abia apoi vom putea decide ce să facem pe viitor.

Regina Silvia a Suediei a spus ieri la întâlnirea înalţilor oficiali că întreaga problemă a drogurilor se învârte în jurul copiilor şi adolescenţilor. Ce politici adoptă Uruguayul pentru consumul de narcotice în rândul minorilor?

În Uruguay, e interzisă vânzarea marijuanei către persoanele sub 18 ani, însă acelaşi lucru se aplică şi în cazul alcoolului şi al tutunului. Cu toate acestea, sunt mulţi minori care fumează tutun şi consumă alcool. După părerea noastră, trebuie insistat asupra percepţiei riscurilor. După cum vă spuneam, problema numărul unu în materie de consum de droguri în rândul tinerilor este alcoolul – schimbă comportamentul indivizilor, dinamicile din comunităţi, generează violenţă şi multe alte probleme. Cu toate acestea, percepţia riscurilor asociate alcoolului este extrem de slabă, iar noi lucrăm din greu pentru a schimba acest lucru. Aceleaşi lucruri sunt valabile şi în cazul marijuanei. Cel mai bun mod de a contracara acest lucru este să influenţăm percepţia asupra riscurilor: cum putem educa mai bine populaţia în acest sens şi cum putem schimba în bine sistemul de sănătate, pentru a trata adicţiile?

De ce nu restricţionaţi consumul de alcool, dacă el constituie o problemă aşa de mare?

În prezent, am trimis Parlamentului o propunere legislativă pentru a impune condiţii mai stricte vânzării de alcool, însă, dacă avem impresia că, interzicând un drog, oamenii nu vor mai avea acces la el şi nu-l vor mai consuma, ne înşelăm amarnic. Dacă ne gândim la prohibiţia americană şi la felul în care a luat sfârşit, vom vedea că decizia unui grup minoritar a ajuns să determine decizia majorităţii.

Deplasarea la întrunirea Comisiei pentru Narcotice şi Droguri de la Viena a fost susţinută de Hungarian Civil Liberties Union

 

Puteţi citi şi:

Uruguay a devenit, oficial, primul stat din lume care legalizează comerţul cu marijuana

 Ethan Nadelmann, vocea numărul unu pentru reforma drogurilor: “Marijuana nu se va legaliza singură”

Steve Rolles, analist al politicii drogurilor: “Problemele legate de droguri sunt rezultatul prohibiţiei”

Cine luptă cu războiul împotriva drogurilor


Un comentariu

  1. Eu personal nu am consumat niciodata astfel de substante, insa mi se pare exagerat ca nu se legalizeaza halucinogenele usoare, care nu provoaca nici un fel de depentenda!
    Eu sunt pentru!

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger