Trandafirii sunt pentru cei curajoşi

0

Cu ani în urmă, rula pe micile ecrane un mini-serial intitulat “Trandafirii sunt pentru cei bogaţi”. Poate pentru că suna interesant, poate pentru că apăruse într-o vreme în care încă puteai urmări un film fără puzderie de efecte speciale, dar titlul mi-a rămas în minte şi, cumva, l-am asociat mereu cu aceste flori. Aceeaşi asociere am făcut-o şi când am aflat că Ionuţ Sâmpetrean, un tânăr pe care l-am cunoscut ca om de comunicare şi PR, în Cluj, s-a mutat la ţară şi a pus pe picioare o fermă de trandafiri. “Ce ţi-a venit? Cum de te-ai apucat să cultivi trandafiri?” – a fost, probabil, întrebarea pe care a auzit-o de nenumărate ori. Iar povestea ambiţioasă a grădinii lui Ionuţ demonstrează că, într-adevăr, trandafirii sunt pentru cei bogaţi: pentru cei bogaţi sufleteşte, bogaţi în calităţi, în idei şi curaj.

 

 

de Camelia Jula

 

Istoria grădinii lui Ionuţ porneşte în anul 2007, când el a avut de făcut o alegere: cu banii luaţi printr-un credit putea fie să îşi cumpere o garsonieră mică în Cluj („şi să stau între patru pereţi”), fie să renoveze casa bunicilor săi, din satul Sâncraiu Almaşului, judeţul Sălaj şi să se mute acolo. „Adevărul este că cochetam de o vreme cu ideea de a mă muta la ţară – pentru casă, grădină, trai în aer liber şi, nu în ultimul rând, pentru că îmi doream ca în momentul în care ajung acasă să fie linişte şi pace şi să pot să mă deconectez de toată nebunia oraşului. Aşa că am renovat casa, m-am mutat, dar la început nu mi-am pus şi problema de a avea şi a întreţine o grădină cu legume pe lângă casă. Eu, de la grădină, îmi doream să aibă iarbă, nişte pomi, să pot sta să mă relaxez în ea, nu îmi doream mai mult de lucru decât aveam”, rememorează Ionuţ. După un an, însă, a acceptat ideea că ar putea produce legume pentru consum propriu („am o grădină destul de mare lângă casă, cam jumătate de hectar”). În 2009, a ajuns în situaţia de a-şi căuta un job, pentru că nu mai avea loc de muncă (dar avea, în continuare, multe cheltuieli, credit de plătit): „Atunci mi-am zis că dacă tot nu găsesc ceva potrivit pentru mine, raportat la experienţa profesională de până atunci, mai bine mă apuc de agricultură. Aşa am început plantaţia de trandafiri. Îmi amintesc şi acum cum stăteam cu oamenii care mă ajutau în grădină şi eu eram cu cartea în mână, spuneam „numai puţin, să citesc capitolul plantarea”. Toată lumea se distra, îţi dai seama”, râde, acum, tânărul de 29 de ani, care la 25 de ani punea bazele unei afaceri de familie, în curs de dezvoltare – Ferma Grădinile Primstar.

 

 

De ce trandafiri? „Mi-am pus de la bun început problema accesării unor fonduri europene pe agricultură şi, la acel moment, măsura 112 era cel mai uşor segment de accesat, pe „instalarea tinerilor fermieri”, ceea ce mi se potrivea de minune. Una dintre condiţii era să ai o anumită dimensiune economică a fermei şi cea mai bună dimensiune economică era dată de flori. Plus că m-am gândit care ar fi florile care mi se potriveau mie sau cu care mi-ar fi plăcut să lucrez. Şi, totodată, am gândit investiţia pe termen lung. De aceea am început cu trandafirii”, explică Ionuţ. Nici el, nici soţia lui nu au pregătire în domeniul agricol, doar tatăl său este inginer agronom şi i-a ajutat şi cu sfaturi. Însă, practic, au luat-o de la zero, sprijiniţi de familie şi, din când în când, când era (şi este) nevoie, de localnici din sat. „Munca este minuţioasă, la trandafiri, sunt multe operaţiuni delicate, cum ar fi tăierea (care trebuie făcută într-un anume mod în aşa fel încât să mai ai flori de la planta respectivă). Ca un trandafir să ajungă la tine, noi punem mâna pe el de minim nouă ori înainte, cu toate lucrările pe care le facem. Am avut norocul să cunosc un expert în trandafiri, Ştefan Wagner, de la care am învăţat multe lucruri, el a scris şi cărţi de specialitate în domeniu şi a descoperit mai multe soiuri de trandafiri. Când a fost cazul, am mai cerut şi sfaturi prietenilor mei de la Agronomie, dar, într-adevăr, cel mai mult am mers pe test, pe experienţă”, spune Ionuţ. După ce şi-a ales clasa de trandafiri cu care să lucreze (teahibrizi, potriviţi pentru buchete sau aranjamente florale), a căutat soiuri aclimatizate, româneşti, ajungând la producători renumiţi din zona Ciumbrud (Alba), apoi a ales culorile (pentru că avea nevoie să ofere diversitate de culoare clienţilor).

 

 

 

 

În anul următor înfiinţării plantaţiei de trandafiri, Ionuţ s-a gândit să diversifice lucrurile: „În agricultură există mereu posibilitatea ca o anumită cultură să fie compromisă, din motive variate, aşa că, pe lângă trandafiri, am pornit şi producţia de legume. În prezent, suntem cu ele în curs de certificare ecologică, adică suntem în anul doi de conversie, ceea ce înseamnă că, de anul viitor, putem pune etichetele ecologice pe ele, conform legislaţiei. Pentru ca o fermă să poată eticheta legumele ca fiind ecologie trebuie să treacă de o perioadă de conversie de 3 ani, în care se supune verificărilor certificatorilor din domeniu şi respectă toate standardele internaţionale. Totodată, am pornit şi producţia de fructe din livada proprie, aşa că pe lângă salată verde, ceapă verde, spanac, ridichi, roşii, fasole verde, mazăre, pătrunjel, vinete şi altele avem şi mere, pere, struguri, prune. În cazul legumelor, am pornit cu seminţe locale, româneşti, dar deja avem seminţe produse de noi, nu le mai cumpărăm. Practic, în momentul de faţă funcţionăm pe trei categorii de produse: fructe, legume şi trandafirii”, explică Ionuţ. Cea mai mare problemă de care s-a lovit, însă, după ce a dat cu capul de specificul muncilor agricole, a fost intrarea pe piaţă. Desfacerea produselor. „Când am înfiinţat ferma, îmi făcusem eu nişte calcule şi un plan de afaceri care s-au dovedit cel puţin nerealiste. Eu speram ca investiţia să o recuperez după primul an, ceea ce nu se poate, în primul rând pentru că, în primul an de cultivat trandafiri, nu ai producţie. Trebuie să elimini florile ca să crească planta, lucru pe care eu îl omisesem puţin la început”, rememorează tânărul fermier. Apoi, „dificultăţile de intrare şi menţinere pe piaţa de desfacere. Chiar în primii ani, am avut colaborări cu persoane juridice (restaurante, florării). În timp, însă, mi-am dat seama că mulţi dintre partenerii noştri nu erau viabili (reduceau volumul de achiziţii, închideau afacerile) şi nu era sustenabil să avem 2 – 3 colaboratori persoane juridice, astfel că am decis să ne adresăm mai mult persoanelor fizice. Ne-am creat un site unde toate produsele disponibile în fermă sunt vizibile, unde oricine poate plasa o comandă online, iar noi livrăm gratuit a doua zi produsele în zona Clujului”, aceasta este oferta actuală a fermei Primstar. Odată ce se primeşte o comandă, a doua zi dimineaţa sunt recoltate legumele, fructele sau florile proaspete şi, în interval foarte scurt de timp, maxim câteva ore, ele ajung la clientul care le-a solicitat.

 

Grădina de legume

Trandafiri

 

Sistemul de comandă de produse agricole online este destul de nou pentru România (doi – trei ani) şi consumatorul român abia se obişnuieşte cu el. Totuşi, Ferma Grădinile Primstar se poate lăuda cu o bază de clienţi care au început să comande în mod regulat produse de la ei. „Este în interesul tuturor: omul primeşte produsul acasă, gratuit, are garanţia producătorului, preţ mai mic decât dacă ar exista intermediari, poate veni la noi în fermă dacă doreşte sau poate chiar să îşi culeagă singur produsele, dacă vine până aici. Preţurile noastre sunt mereu afişate pe site. Conţin TVA şi putem elibera factură pentru orice produs şi certificat de conformitate. Spre exemplu, un buchet de trandafiri de 9 trandafiri la noi costă 32 de lei. Ce încercăm noi să facem nu este să câştigăm prin preţuri mari, ci prin a atrage cât mai mulţi clienţi. Cel mai important lucru este să ne dezvoltăm această bază de clienţi, oamenii să încerce produsele, de asta noi vom avea mereu preţurile mai accesibile decât în magazine, pentru că noi ne comparăm, de fapt, cu magazinele eco”, explică Ionuţ. Recunoaşte că magazinele au un avantaj, faţă de online: produsul poate fi văzut şi selectat direct de client. Recunoaşte că oamenii care comandă online încă sunt reticenţi, comandă puţin, în valoare mică. „Dar asta până văd şi gustă produsele. Pentru că noi asta avem în plus, diferenţa de gust a unui produs natural faţă de unul crescut cu substanţe chimice. Noi creştem totul natural. Nu avem voie să folosim substanţe chimice în producţia legumelor şi fructelor, nu vom folosi niciodată. Aşa că noi propunem garanţia calităţii şi prospeţimea, în competiţia cu alte produse”.

 

 

În afacerea de familie dezvoltată lucrează Ionuţ cu soţia lui, ajutaţi de familie şi de localnici din sat, care vin atunci când e nevoie. Ionuţ şi soţia lui lucrează şi în Cluj, având, amândoi, slujbe „full time” – Ionuţ ocupă o poziţie de management într-un important ONG clujean. Deocamdată, nu pot trăi numai din veniturile aduse de fermă. „Vrem să dezvoltăm afacerea în aşa fel încât să ajungem la un echilibru între ce se investeşte şi ce se întoarce. Eu am învăţat un lucru în ultimii ani: întoarcerea investiţiei nu se face în timp scurt. Afacerile mari se construiesc în generaţii. Dacă vrei să creezi ceva sustenabil şi pe baze corecte, investeşti şi lucrezi foarte mult, dacă vrei să ajungi la profit, mai ales în agricultură, care este o ramură cu rată de profitabilitate destul de mică faţă de alte afaceri”, explică tânărul fermier. Mai sunt paşi de făcut până când afacerea pornită de el să fie baza susţinerii familiei. Modelul pe care vrea să îl urmeze este cel al fermelor ecologice de familie din Austria: „Am fost acolo în vizită acum câţiva ani şi am văzut cum doar familia ţinea ferma şi nu numai că trăia din activitatea respectivă, ci avea şi profit. Interesant este că ei nu produceau doar materie primă, ci se duceau la clienţi cu produsul finit şi cam asta am încercat şi noi să facem de anul acesta: dincolo de faptul că putem livra flori pentru organizatori de evenimente, putem merge cu aranjamente florale şi am făcut asta pentru mai multe nunţi, deja, cap – coadă”, spune Ionuţ. Atât el, cât şi soţia lui, fac zilnic naveta, 40 de kilometri, între satul în care locuiesc şi Cluj. Însă, susţine el, acest fapt este un avantaj pentru clienţii fermei: în acest fel pot primi gratuit produsele acasă.

 

Livrare rapidă şi directă 

Buchet de mireasă realizat de şi cu florile fermei Grădinile Primstar

 

Pe piaţa florilor, mica lui afacere s-a lovit de importurile din Olanda. „Cea mai mare parte a trandafirilor din judeţul Cluj (şi cred că din ţară) vine din Olanda. Cu tot respectul pentru producătorii olandezi, dar câte terenuri au ei faţă de România? Ştii că de la momentul recoltării trandafirului în Olanda şi până la cel al ajungerii lui la un client în România trec şi trei săptămâni? Cum rezistă trandafirul acela? Sunt trandafiri produşi în sistem intensiv, chimizaţi puternic. Un indiciu: nu se mai deschid, îi pui în vază şi mor acolo boboci. Alt indiciu: nu mai au miros sau au miros foarte slab. Nu este normal. De multe ori, din dorinţa de cosmetizare sau standardizare a florii, se pierd multe caracteristici naturale şi e păcat, floarea ar trebui să îşi păstreze caracteristicile naturale. Noi am încercat să ne educăm clienţii: un trandafir poate fi livrat în toate stadiile de deschidere. Am avut clienţi care chiar ne-au cerut să livrăm trandafiri deschişi. Au o altă ţinută”, spune Ionuţ. Însă recunoaşte că industria florilor are o logică a ei, impusă de piaţă şi că un mic producător nu poate întruni mereu cerinţele: „Florăriile s-au obişnuit să comande mereu flori cu standard verificat, în cantitate mare, fixă, nu le interesează cum sunt transportate sau obţinute. Astfel că, după experienţa cu florăriile, am realizat că nici noi nu suntem potriviţi pentru ele, nici ele pentru noi. A trebuit să ne găsim nişa noastră, clienţii care se potrivesc cu noi, cei care vor flori naturale, frumoase, aranjate cu bun-gust şi pentru care este mai puţin important câţi trandafiri de o culoare avem în acest moment. Acest lucru ne dă şi nouă o altă libertate de creaţie, de mişcare”.

 

 

 

Cum au învăţat să se descurce într-un domeniu nou pentru ei? S-au documentat. „Avem o întreagă bibliotecă de specialitate, dar am avut şi noroc să găsim şi oamenii potriviţi, specialiştii potriviţi, care ne-au dat sfaturi, chiar şi când nu ne aşteptam. Am făcut şi greşeli, am compromis câteva culturi, culturi de legume puse aiurea, nu am făcut la timp lucrări la trandafiri, am avut boli pe plantaţie… în primul an, am trecut prin toate bolile posibile şi imposibile ale trandafirului şi prin toate stările de rigoare, de la euforie la stres şi panică. A trebuit să gestionăm fiecare situaţie, am găsit soluţiile şi am mers mai departe. Imaginează-ţi toată gama de probleme, de la faptul că ne-au îngheţat mulţi trandafiri într-o iarnă la faptul că, de doi ani, avem o căprioară care doarme pe plantaţia noastră de trandafiri şi mănâncă numai boboci. Pentru orice trebuie să găsim soluţia potrivită. Ne dorim să avem o afacere cinstită, cu produse certificate şi excelente calitativ, cu proces de producţie confirmat de organisme independente şi să arătăm, până la urmă, că este important de unde cumperi ceva”, este dorinţa tânărului fermier. Îl supără că vede cum se aprovizionează supermarketurile din România „cu roşii din Turcia care sunt atât de chimizate încât poţi să joci ping-pong cu ele… şi nu numai cu roşiile. O salată care este cât un televizor nu este normală, sigur este cultivată cu mult azotat, cu multe substanţe chimice, care ajung în corpul celui care o mănâncă. Ceapa nu trebuie să fie nici ea mare ca să fie bună şi naturală. Dar văd că nu mai suntem obişnuiţi cu produsele naturale, ci cu cele care arată bine, dar e o mare diferenţă între a arăta bine şi a fi sănătos. Şi eu am descoperit gusturile naturale odată cu ferma, nu pot fi ipocrit să spun că mereu am mâncat aşa. Dar am văzut ce înseamnă să mănânci un măr din grădină, o roşie sănătoasă, cu gust… şi totul a pornit de la faptul că noi voiam produse sănătoase, pentru noi. Tot ce producem testăm pe propria piele, de la spanacul pus crud în salată la mere sau prune”.

 

 

 

Dorinţa lui Ionuţ, dincolo de a-şi vedea afacerea devenită sustenabilă, este ca şi consumatorul român să înţeleagă importanţa achiziţiei locale, a sprijinirii producătorilor locali (sistemul locavor, despre care scriam anul trecut). „Una este să mergi într-un supermarket, să nu ştii de unde vin produsele şi unde ţi se duc banii pe care îi dai pe ele şi alta este să colaborezi cu o fermă de familie, în cazul căreia ştii de unde vin produsele, ce garanţie au şi unde ţi se duc banii. De ce cartofi dulci din SUA sau trandafiri din Olanda, când şi noi avem, aici, acasă?”, este întrebarea lui. Dacă ar fi să o ia acum de la capăt, tot în agricultură, ştiind ceea ce ştie şi prin ce a trecut, ar face acelaşi lucru. „Cred că valoarea experienţei mele este că am învăţat pe pielea mea. Dacă aş da timpul înapoi, nu cred că aş schimba ceva, pentru că aş pierde lecţiile pe care le-am învăţat pe parcurs”, consideră Ionuţ. Optimist, speră ca lucrurile să evolueze, şi în România, într-o direcţie pozitivă, înspre încurajarea micilor producători, a fermelor de familie, înspre reîntoarcerea la gusturile naturale ale produselor pe care le punem pe masă. „Am avut surpriza să avem cerere de legume de la o clientă din Bucureşti – noi livrăm numai în zona Clujului, aşa că a fost destul de complicat să facem să ajungă produsele la ea – o doamnă care lucra pentru o companie din domenul agriculturii industrializate, modificate genetic. Ea ştia, aşadar, diferenţa dintre produsele naturale şi cele cultivate în sistem intensiv. Pentru noi, faptul că o persoană care lucrează de cealalată parte a baricadei a vrut legume de la noi a fost o confirmare a faptului că… facem ceva bine”.

 

 

Fotografii: Ferma Grădinile Primstar

 


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger