Începând cu 1 ianuarie 2017, toți francezii sunt considerați donatori de organe, în afara cazului în care aleg să nu fie. O nouă lege îi obligă pe cei care nu vor să-și doneze organele să se înscrie în Registrul Național al Refuzului sau să-și lase dorința în scris.
De asemenea, cei care nu sunt de acord să devină donatori pot să-și exprime dorința celor din familie. Rudele trebuie să explice circumstanțele conversației doctorilor care vor transcrie discuția, iar rudele trebuie să semneze transcriptul.
Înainte de votarea legii, doctorii aveau nevoie de acordul rudelor pentru a preleva organe de la un pacient care nu și-a exprimat dorința anterior. Statisticile arată că familiile refuzau să doneze organele într-o treime din cazuri.
Spania, Belgia și Țara Galilor sunt țări care au deja în vigoare diferite feluri de consens implicit. Spania și Belgia au unele dintre cele mai ridicate niveluri de donare de organe din lume. Germania și Statele Unite au sisteme prin care oamenii pot opta să-și doneze organele. În SUA, oamenii se pot înscrie în registrul donatorilor când își ridică permisul de conducere sau alt document oficial.