TOTB nu este un loc de muncă. TOTB este o stare

7

Azi e ziua noastră; nu, asta nu e o metaforă încăpătoare pentru multele milioane de români care se bucură de joia națională – Think Outside the Box chiar împlinește doi ani. Dacă în fiecare zi vă vorbim prin știri, dezbateri, sinteze, reportaje, interviuri sau poezii, astăzi ne-am gândit să vă scriem ca de la prieten la prieten. Pentru că, din fericire, astfel stau lucrurile cu TOTB: din fața tastaturii ne comentăm, Ne corectăm, Ne criticăm și ne felicităm unii pe alții, cititorii devin scriitori și viceversa. Vrem să vă povestim cum ne-am cunoscut, ce ne ține împreună, cum lucrăm și ce căutăm în afara cutiei. Și, desigur, să vă mulțumim că stați cu ochii pe noi, cu prezență de spirit și deschidere; altfel, n-am fi decât another brick in the wall.



Ne-am cunoscut la trei beri nefiltrate. Trei zile mai târziu îi cunoşteam deja părinţii şi împărţeam aceeaşi cameră. Din fericire, nu şi aceleaşi pijamale. El rupea o relaţie cu politica, după o pauză în Tailanda, eu ieşeam cu sechele dintr-un mariaj cu un ziar acum defunct. Un jurnalist care se iubea cu alergatul ni s-a alăturat într-un menage à trois. Un început timid, în gustul merelor cu viermi, din care se prefigura însă un angajament entuziast: vrem o relaţie deschisă, cu păsuri exprimate liber şi simplu de oameni liberi şi simpli, fără joculeţe narcisice sau agende ascunse. O relaţie de love and hate: ura pentru cei 1% şi iubirea pentru cei 99%. Menajul în trei s-a transformat rapid într-o mică orgie, în care au pătruns o jurnalistă care nu consumă carne procesată, apoi una care caută sate unde internetul să meargă mână-n mână cu agricultura, o alta care a ars-o pe la BBC şi care face prăjituri fără cuptor şi un scriitor care ar trebui să fie în topul Forbes al poeţilor. A urmat o orgie sustenabilă cu mii de cititori. Suntem de doi ani împreună şi e ca şi cum am fi la început. Un altfel de patetism de 1 decembrie. – Ionuţ Dulămiţă, “veteran” TOTB

 

În afară de cutia cu ciocolată, nu prea îmi plac cutiile, dimpotrivă. De asta rezonez cu Think Outside the Box. Și pentru că nu îngrașă.

Eu am ieșit din cutie în urmă cu ceva mai mult de un an și am ajuns la Think Outside the Box, un proiect jurnalistic original și curajos pe care îl apreciam ca cititoare. Probabil Magor m-a angajat la presiunile Consiliului Național de Combatere a Discriminării care s-a autosesizat că redacția TOTB este exclusiv masculină, dar sper că nu regretă.

Adaptarea la TOTB a fost foarte grea – ședințe interminabile, câteodată chiar de câteva minute, la o cafea îngrozitor de bună prin centrul vechi, lucrat de acasă, care mă priva de dreptul meu de a sta 3 ore în trafic zilnic, program flexibil, care îmi permitea să prind chiar și teleshopping-ul de la prânz.

Redacția TOTB nu e ca toate redacțiile, în primul rând pentru că, nefiind nicăieri, este peste tot, dar mai ales pentru că nu caută în groapa de gunoi a societății după subiecte, ci se încăpățânează să facă trafic cu oameni merituoși, realizări, proiecte lăudabile. Iar dacă am scormonit în groapa de gunoi,  a fost numai să găsim ceva de reciclat.

Think Outside the Box are deja doi ani. Mie mi se pare că parcă ne știm dintodeauna. La mulți ani! – Roxana Bucată, conștiința verde a TOTB


Uneori, mă prinde miezul nopții căutând știri potrivite stilului TOTB, gândindu-mă la subiecte originale ori scriind. Alteori, dau bună-dimineața TOTB-ului numai după ce mi-am savurat ceaiul matinal (ok, nu chiar atât de matinal) și am răsfoit, virtual, ce s-a mai întâmplat în lume. În timp ce găsesc materiale pentru fluxul zilnic, mă gândesc la oamenii care stau în spatele descoperirilor și invențiilor despre care scriu, în spatele studiilor și rapoartelor care ne vorbesc despre starea planetei. Curiozitatea din mine ar vrea să îi cunoască pe toți.

Când vine vorba de articolele de autor, nu am o matematică a scrierii, o disciplină planificată – dacă m-ar privi cineva din afară, ar vedea haos în ”programul de muncă”, dar tocmai aici e farmecul: haosul are linia lui creatoare, chiar dacă asta înseamnă să dea cu tifla timpului și uzanțelor. Și pot să fiu așa pentru că TOTB nu este matematică, nu este rutină, nu este un calcul sec comercial. Este creativitate, respirație proaspătă, libertatea spiritului și a scrisului. Pentru mine, asta echivalează cu ”the dream job” – locul de muncă ideal. Fără constrângeri. Doar inspirație.

Într-un fel, TOTB m-a dus înapoi în timpul lucrurilor frumoase realizabile, adică perioada studenției, când mai mulți noi, o gașcă de oameni ”nebuni”, ne pierdeam nopțile ca să scoatem o revistă independentă, să reinventăm jurnalismul pornind de la esența lui, să spunem adevăruri și să fim curajoși. TOTB este același vis frumos, realizat la un alt nivel. Suntem în liga oamenilor mari și putem, în continuare, să fim sinceri și curajoși când scriem. În ultimele opt luni, de când m-am alăturat echipei, am cunoscut oameni care știu despre stilul TOTB, care citesc TOTB pentru că le place. Oameni care fac diferența, exact așa cum și-a propus și acest proiect – dar simplu, firesc, fără clișee de grandoare în spate, fără asumări de roluri.

Am lucrat pentru diverse instituții de presă și companii (mai mult sau mai puțin corporatiste). Locul de muncă este o carte de vizită, foarte importantă – nu doar în lumea media, a comunicării, a publicității, ci, de fapt, cam peste tot. Dar TOTB nu este un loc de muncă. TOTB este o stare, pe care o iei cu tine în fiecare zi și încerci să o dai tuturor – celor care te citesc, celor pe care îi intervievezi, celor pe care îi întâlnești. Și când mă prezint ”de la TOTB”, acel ”de la” se pierde în alunecarea cuvintelor și ce rămâne este doar ”eu, TOTB”. Este parte din identitatea mea regăsită, așa cum eu, noi, voi, cei care ne citiți, suntem identitatea TOTB. Să ne bucurăm de această stare mulți ani de acum încolo 🙂 – Camelia Jula – 8 luni TOTB full time, 24 de luni cititor și fan

 

Am aterizat ca ”pilot” pe nava-mamă din afara cutiei pe 1 aprilie 2011. N-a fost o păcăleală, deși lucrurile au părut de la bun început prea mișto ca să fie adevărate. După mulți ani de presă prin trusturi, de procesat realitatea prin redacții de ziare ”în toată firea”, cu impoziții și tabuuri dictate ierarhic, prin hale de birouri, Think Outside the Box era contextul pe care orice jurnalist l-ar fi găsit oarecum utopic, mai ales în plină criză (nu doar) economică. Subiecte ”pe bune”, care să-și câștige bine meritatul loc pe prima pagină fără să bifeze criteriile circulate de media tradiționale: potențial lacrimogen, speculații panicarde, senzațional de carton ș.a.m.d. Schimburi de idei cât se poate de organice, libertate cât cuprinde, un anume fel de responsabilitate a informării pe care doar pe propria piele îl poți deprinde, respect pentru cel care te citește îndeaproape. Renunțarea la munca prin ”pontaj”, la ritmul în care ai, n-ai ce face, trebuie să faci act de prezență în sânul instituției. În sfârșit, înțelegerea unui lucru elementar: fiecare avem ritmuri proprii, drepturi și datorii pe care le putem exercita pentru că le pricepem importanța și nu în virtutea unui impreativ dictat. Acestea n-au fost doar primele impresii provocate de ambalajul cutiei, ba chiar de când cronicarii au notat în microistoria online-ului românesc celebrul ”scandal Coca Cola”, Think Outside the Box s-a apropiat și mai mult de valorile care l-au ajutat să rămână în picioare, vertical, în atâtea și atâtea împrejurări. După mai puțin de un an de coordonat TOTB.ro, pot spune că nu degeaba pseudonimul nostru generic este Captain Planet. Dincolo de faptele bune în numele unui stil de viață mai sănătos din toate punctele de vedere, mai liber de prejudecăți și de tare moștenite, colegii alături de care punem zilnic țara la cale, virtual sau real, ar putea face parte oricând dintr-un ”comando” al gândirii în afara cutiei. Fiecare cu abilitățile lui/ei speciale, cu un rol bine asumat, cu un umor salvator care dublează responsabilitatea și încrederea că lumea chiar poate fi mai bună dacă facem ce și cum ne taie capul mai bine. Fără campanii de PR și indicatori de marketing, fără artificii retorice, în spiritul Do It Yourself pe care învățăm să-l cultivăm la TOTB, La mulți ani! – Andra Matzal

 

Sunt mîndru că lucrez la totb – ar fi putut fi mult mai rău:). Mi-a luat ceva timp să mă împac cu ideea că fac activism, cu cîțiva ani în urmă făceam un mișto sîngeros de ăștia ca mine. Mi se părea foarte uncool să salvezi pădurile. Eram atît de eco-ignorant, cînd a început povestea cu Roșia Montană credeam, jur, că miza e o specie de roșie care crește prin părțile alea și pe care idioții de ecologiști se zbat să o salveze. Nici acum nu sînt foarte încîntat de unele cauze eco, de alea care amenință nevoia de bunăstare a oamenilor, libertățile lor fundamentale lor sau progresul tehnologic. Între timp însă mi-am însușit lecția lui Marx – ca să faci o masă să se miște dintr-o parte în alta a camerei, trebuie să o împingă cineva. Altfel stă pe loc. Pare banal, dar nu e. Suntem o societate care suferă de derealizare, ne vine greu să facem legătura între acțiunile noastre și realitate, ni se pare că lucrurile ne sunt numai date, că nu avem nici o putere și nici o influență. Tinerii români nu prea au conștiință politică, gîndire socială, nu au ceea ce se cheamă empowerment. De aia și rîdeam eu acu cîțiva ani de activismul de orice fel, mi se părea inutil, mi se părea că oricum nu se poate schimba nimic. De aia îi bîrfim pe cei puternici și avem prea puțin curaj să-i înfruntăm direct. Nici nu e vorba de curaj, avem curaj pentru atîtea, dar n-avem schema mentală necesară. A fost un sfînt catolic, Bernardino, care, în cuvîntările sale publice, li se adresa direct mai-marilor cetăților, față în față, privindu-i în ochi:“Ştiţi ce vă zic? Voi sunteţi excelenţe zero. Puteţi să vă faceţi temuţi pentru un anumit timp, dar niciodată nu veţi fi respectaţi, ba chiar va veni ziua în care poporul vă va dispreţui şi va arunca urină peste capetele voastre”. Era atît de necomplexat de puterea lor și atît de clar și de rațional în critici, că nu numai că nu și-o lua pe cocoașă, dar sugestiile lui erau aplicate.

Cînd ne-am luat de Coca Cola și, în aceeași săptămînă, în ciuda amenințărilor și ofertelor de îndulcire, am insistat pe dreptul jurnalistului de a avea opinii independente de ale sponsorului, am urmat metoda lui Bernardino. Și cu toate că ne puneam cu o ditamai companie și un ditamai ziarul, ni s-a dat dreptate și am stabilit un precedent important pentru jurnalismul românesc. Nu facem noi mare gaura în cer, sunt ziariști care, prin munca lor, au o importanță mult mai mare în menținerea echilibrului în societate – dar pentru cît am făcut atunci și pentru cît ne-am străduit și după, sunt pe bune mîndru că lucrez la Cutie. Dan Sociu

 

 

 

 

 


7 comentarii

    • Captain Planet on

      Va multumim pentru urari si pentru feedback! 🙂 Speram sa gasiti in continuare lucruri interesante pe site-ul nostru. O duminica frumoasa!

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger