La rubrica de literatură a acestei săptămîni vi-l propunem pe Kingsley Amis, unul dintre cei mai buni romancieri și poeți englezi (tatăl scriitorului Martin Amis), cu un poem extrem de dur, un rechizitoriu brutal al unei Divinități brutale și îngîmfate, un Dumnezeu care pedepsește oamenii din start, fără nici o vină, și se așteaptă să fie și prețuit pentru asta.
Către un copil născut fără membre
Asta e doar ca să-ți arăt cine e șeful pe aici.
Să pășești cu dreptul în viață, ca să zic așa.
Să-ți intri în mînă, ca să zic așa.
Poți s-o înduri ca un bărbat
sau să plîngi ca un copil mic.
E alegerea ta. N-are nimic de-a face cu Mine.
Dacă ai atitudinea potrivită
poți să trăiești al dracului de interesant,
cu toate recompensele pe care ți le aduc curajul
și frumusețea acceptării condiției tale.
Și gîndește-te cît bine le-ai face alor tăi,
mamei și tatălui tău, bunicilor și bunicelor
dacă n-o să te plîngi toată ziua.
Să nu uiți să fii botezat, totuși,
În caz că vreo minte criminală hotărăște să te scape
și să te trimită direct în Limb-o*, ha ha hah.
Pleacă deci urechea, dacă ai una, la sfatul meu.
Încearcă SĂ AI atitudinea care trebuie
și numai gînduri politicoase despre Mine.
Pentru că dacă NU,
pot să-ți fac și alte surprize,
precum leucemia, poliomelita
(de fapt pe astea ți le pot oferi oricînd
indiferent de cum te comporți sau ce gîndești).
Ți-am dat deja un semn de dragoste.
Nu cred că mai vrei unul.
Ai grijă, Jack.
* Limb-o – joc de cuvinte intraductibil; limb înseamnă membru, iar Limbo e locul, nici rai, nici iad, în care ajung copiii nebotezați în tradiția catolică;
traducere de Dan Sociu