Toaleta pentru bărbaţi din Cracker Barrel

0

Sam Shepard este un dramaturg, actor şi regizor de film şi televiziune american, autor al câtorva cărţi de povestiri scurte, eseuri şi memorii şi câştigător al premiului Pulitzer pentru Dramă. Mai jos vă prezentăm o poveste de-ale lui, extrasă dintr-o serie de mici reportaje literare de pe drum. O poveste cu aură de legendă urbană şi cu o legendă vie: Shania Twain.

 

Flickr/BillP

 

Am auzit că un tip a rămas blocat în toaleta pentru bărbaţi dintr-un restaurant Cracker Barrel. (Am auzit povestea asta de trei sau patru ori, prin magazinele şi benzinăriile de pe lângă localitatea Butte, aşa că trebuie să aibă un sâmbure de adevăr). Se căca în linişte într-o cabină din aia mare pentru handicapaţi (deşi el nu era). Îi plăcea să se lăfăie în spaţiul generos din jurul lui, îi plăceau rampa de aluminiu, agăţătoarele pentru pălărie şi haină. Trebuie să se fi întâmplat după ora închiderii, pentru că administratorul de noapte îl încuiase acolo şi lăsase şi sistemul de sunet pornit şi, evident, cântecele lui Shania Twain curgeau în neştire. Ca o moară stricată, nu o auzea decât pe Shania Twain. Cânta despre răzbunare şi despre adio şi n-am cuvinte, despre toate tipurile de infidelităţi, despre comportamentul gregar al cowboyilor beţi; balade plângăreţe despre tinereţea furată, despre impotenţa bărbaţilor de a-i desluşi secretul şarmului. Cântece în care refuza să mai fie sclava bărbaţilor, se săturase să mai prăjească pâine la toaster, să spele vase, să apreteze haine, să facă ochiuri sau cumpărături de la băcănie. Nu punea botul la din astea. Apoi mai erau piese pline de laudă la adresa maică-sii, de rugăciuni pentru surioara ei, pentru o mătuşă de-a doua, pentru cumnată-sa, pentru cumnata cumnată-sii. Îl slăvea pe Domnul că a făcut-o femeie. Îl slăvea pe Iisus că i-a dat un corp spectaculos şi o chică roşcată de vis care i se revărsa pe curul de vis. Individul voia cu disperare să scape din toaleta pentru bărbaţi din Cracker Barrel. Încercă să scoată uşa din ţâţâni cu briceagul lui elveţian de nădejde. Izbi în pereţi. Urlă din rărunchii pieptului, dar nu era nimeni să-l audă. Nici un spălător de vase, nici un chelner, nici un casier, nici un om de serviciu, nici un administrator de noapte, nimeni în afară de Shania Twain, iar şi iar, iar şi iar. Nu se putea salva nicicum de la măcel.

Se prăbuşi pe gresie resemnat şi încercă să adoarmă, dar somnul îl ocolea. Vocea Shaniei îl necăjea şi tortura. Se agăţase de urechile lui cu ghearele ei lungi de argint. Bărbatul se ridică de pe podea şi deschise toate robinetele la maxim. Lovi în toate uscătoarele de mâini. Trase apa la toate toaletele, dar nimic nu îneca vocea aia perforantă. Răsuna în continuare, undeva pe fundal, scâncind într-o suferinţă fadă. Se căţără în vârful cabinei şi încercă să demonteze boxa, dar deformă toate şuruburile cu briceagul lui elveţian de nădejde şi căzu înapoi pe podea, înţepându-se cu lama cuţitului. Se zvârcoli în agonie şi reuşi să-şi scoată briceagul din coapsa stângă, dar sângele îi ţâşni şi se amestecă cu apa care se scurgea din chiuvete, aşa că aburii începură să se ridice ca de deasupra unei supe primordiale. Se târî înapoi spre uşă prin maglavaisul roşu-întunecat, scâncind ca un animal sacrificat. O lovi cu piciorul sănătos, îşi biciui palmele şi mai urlă o dată, dar nu-i răspunse nimeni; nimeni în afară de Shania Twain şi refrenul ei nesfârşit. Capitulă complet şi făcu ceva ce nu mai făcuse vreodată. Se rugă. Se rugă la Iisus să-i oprească sângerarea. Se rugă la Dumnezeu pentru puţină linişte şi pace. Se rugă să fie găsit înainte să se înece în propriile-i lichide. Apoi se întâmplă un miracol (verificat de cel puţin doi martori – spălători de geamuri aflaţi la faţa locului): uşa toaletei pentru bărbaţi se deschise uşor, şi iat-o – însăşi Shania, arborându-şi trupul falnic în faţa lui, părul roşcat specataculos, buzele spectaculoase, ţâţele de vis. Cânta de stătea să-i explodeze capul. Nu părea să-l observe pe bărbatul de pe podea, care sângera de moarte. Stătea chiar pe pieptul lui, pe tocurile ei din satin verde, şi cânta neobosită. Părea să se concentreze pe ceva aflat la mare depărtare, ceva de nedesluşit din cauza aburilor.

 

traducere de Ionuţ Dulămiţă


Leave A Reply