Tineri care nu se uită la televizor. Nici televizorul n-a vrut să se uite la ei

6

Am fost la protest aseară. Mi-a plăcut. Să revăd prieteni din ianuarie, trecut, profii cool de la universitate, foarte multe tipe drăguţe, tovarăşi de peluză etc. Am râs mult. Am povestit.  Am dansat cu jandarmeria, și-am terminat onorabil: 1 la 1. Ne-am distrat.

1237094_10151673849709958_1079221097_nFoto: Stelian Pavalache (Photodesign.ro)

de Dinu Guțu

 

Pancarte chiar inspirate, şi cel mai degrabă anti-sistem: ACAB, Uniţi Salvăm Roşia Montană, Stop Sclaviei. O poveste.

Ce simt că se-ntâmplă-i naşterea unei noi generaţii, pentrtru care protestul devine cool, şi aduce doar geografic cu golanii din anii 90. Tineri hip, ahtiați odată de formă și mai puțin de substanță, reușesc să privească corect și să umple un gol de plictiseală antirevoluționară, orientându-se spre un civism firesc.

Anul trecut au învățat de la ultrași să-și ridice brațele și să scandeze ritmat, la unison, azi sunt și mai mulți. Stau jos, ca la un picnic imens împotriva sistemului. Bat cu peturi în asfalt și cântă la tobe africane. Au primit o lecție de la Bârlad, și-au fost cu inima mai apoi la Taksim. Astăzi au ”șaișoptul nostru”, cum exclama fericită o prietenă, când nu-i venea să creadă că-i în mijlocul stăzii, în Piața Universității. Împăratul muștelor, Gummo ori Dreamers? Toate trei, probabil.

Noul tătic simbolic, cu care-și rezolvă freudian problema, nu mai e Statul, ci corporația cu tot cu perversitatea ei. Partea mai urâtă pentru guvernul român e ca băieții ăștia creează o comunitate care în câțiva ani se va putea numi Societate Civilă.
Partea urâtă pentru jandarmi e că vor trebui să asiste multe nopți de-acum încolo la inși care vor rezista prin carnavalesc:
Vuvuzele, tobe, clowni, roșii în portrete de politicieni încuiați. Se dansează și se scandează concomitent. Tobele mențin transa.

Miroase tare a subversiv. Apatridic, dezinteresat, dar al naibii de antisistem prin întoarcerea pe dos a liniștii pieței, a orașului.
Imaginația prinde putere, căci 2.000 de tineri marginali pentru stat și mainstream răstoarnă ordinea simbolică a talk-showurilor, care rămân în silenzio stampa pentru o noapte. Ei nu se uită la televizor, nici televizorul n-a vrut să se uite la ei.

Alaltăieri seară, grupuri de tineri care, din ce văzusem, nu se cunoșteau, dezbăteau aprins. Despre cianură, nedreptate socială, protest public. Sunt deștepți și nu au frică. Nu cred prea tare-n partide (PDL și USL, aceeași mizerie !/ Toate partidele sunt compromise!), nici la vot n-au fost. Miroase a criză profundă de legitimitate a democrației reprezntative și-a cursuri prăfuite despre Weber, de anu întâi la Științe Politice. E cam ce se numește de la New York la Cairo, “Occupy”.

Tineri din zona știintelor umaniste, a activismului civic, care visează că sub asfalt e plaja, iar Piața publică se mai cheamă si ”Agora”. Au ieșit pentru o cauză și s-au trezit o comunitate. Asta-i seara când o generație își sărbătorește majoratul.


6 comentarii

  1. Marti seara a fost si mai frumos. Am vazut ce nu credeam ca o sa vad in Romania. Absolut toata lumea coopera, strigam intr-un glas, ne deplasam organizat si cream diversiuni pentru jandarmi.

    I-am luat prin surprindere. Am ocupat piata revolutiei si am facut-o sa rasune: “Uniti salvam Rosia Montana”

    Fortele de ordine au incercat sa ne sperie, au inaintat cu dube, au pornit sirenele si ne-au spus sa plecam. Au incercat timp de 15 minute, toata lumea s-a asezat, am strigat “fara violenta”, nimeni n-a dat un singur pas inapoi si poata a ramas a noastra.

    La ora 00:00 fix absolut toti ne-am asezat din nou si timp de un minut intreg am facut liniste. Totala. Am tinut un moment de reculegere pentru cei cazuti acolo la revolutie. Un minut intreg de liniste totala, peste 1000 de oameni taceau simultan.

    Cred ca asta i-a speriat cel mai tare pe parlamentarii nostri. O mie de oameni care tac simultan. Organizati fara o organizare centrala. Fara frica si fara vreo intentie de a renunta.

  2. Parlamentarii se împart in doua.

    1. Cei care sunt alături de voi si nu au de ce se speria; chiar s-ar bucura sa fie o mișcare civica adevarata; nu stiu câți sunt; cred ca sunt minoritari.
    2. Cei care nu iau in seama existența voastra; deci nu se sperie…

    Cam așa se vad lucrurile din interior…

    • Sunt oameni simplii parlamentarii. Destul de limitati in gandire (o mare parte din ei). Te-ai astepta sa aiba o perspectiva de ansamblu, dar nu au.

      Cand se uita la proteste nu dispun de mult mai multa informatie decat tine si practic, cam tot ca tine (sau ca mine) le analizeaza si ei. Doar ca ei sunt cei vizati. Pune-te in situatia lor. Imagineaza-ti ca ai interese financiare, datorii de platit si vezi niste oameni cum tipa catre tine de trei zile fara vreun semn ca s-ar opri.

      Iti zic eu, am cunoscut cativa in decursul timpului, se sperie.

  3. Hello, interesant cum ai scris articolul.

    Am o intrebare: de unde stii tu ca oamenii astia nu au fost la vot. Si vorbesc pentru mine si pentru inca 3 persoane care erau acolo si sunt toti oameni care voteaza, care au implicare civica, dar si in business.

    • Implicarea civica nu are absolut nici o legatura cu votatul. Asta e rezolvata de mult. Pe ei ii sperie mai mult cand nu voteaza procentul minim nu rezultatul care e irelevant. Poate ar fi contat cand a candidat Ratiu dar acum e prea tarziu ca sa mai aflam.

  4. Pingback: Adevărul are multe fețe și niciun obraz – Roșia Montană și ” preșul ” pe care zboară ! | Sfinxul

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger