Tim Flannery, în România: Dacă înmulțim eforturile noastre mici facem o diferență pentru planetă

0

Tim Flannery, unul dintre cei mai reputați ecologiști din lume, autor și activist de peste 20 de ani în domeniul schimbărilor climatice, a venit din Australia la București la invitația Editurii Seneca, cea care i-a publicat în România cea mai recentă carte: Speranță în aer.

În dialog cu publicul român, Tim Flannery, fost președinte al Copenhagen Climate Council și profesor la universitatea din Melbourne, a mărturisit că a scris “Speranță în aer” după o lungă perioadă de deznădejde. Toate pregătirile și speranțele pentru summitul climatic de la Copenhaga din 2009 au fost distruse, iar munca pe care o făcuse în vederea ajungerii la un acord climatic global ambițios a fost în zadar. Lupta împotriva schimbărilor climatice nu a făcut progrese în acel an și e în continuare pe muchie de cuțit, spune Tim Flannery.

În 2013 s-a decis să se scuture de deznădejde și să scrie “Speranță în aer” pentru a arăta că avem motive de speranță: “Am vrut să arăt că trebuie să renunțăm la depedența de combustibili cât mai rapid și să găsim modalități de a extrage dioxidul de carbon din atmosferă. Astea două trebuie să meargă mână în mână, altfel nu putem să ne încadrăm în limita de creștere a temperaturii medii globale cu 2 grade Celsius”.

Ultimele date arată că am început să reducem emisiile, în timp ce creșterea economiei continuă, ceea ce înseamnă că am decuplat emisiile de economie în ultimii trei ani. În același timp, însă, consecințele schimărilor climatice au devenit șocant de grave și vor continua să se manifeste, explică Tim Flannery care ne invită să dăm două căutări pe google și să vedem cum calota glaciară se degradează constant și în final va dispărea chiar dacă există pe planetă de milioane de ani, iar marea barieră de corali din Australia, care e cât jumătate din Germania ca suprafață, e deja în fază terminală.

Într-o zi frumoasă de primăvară în București totul poate părea îndepărtat și fără consecințe. Nu ne privesc calota glaciară și bariera de corali, dar vă asigur că totul e global, toate sunt legate între ele. Dacă bariera va dispărea ne va afecta pe toți. Sunt consecințe la orice facem. Am avut atâtea avertismente și atâta șanse, era ușor să evităm criza climatică, chiar și în 2009 în Copenhaga era bine dacă renunțam la dependența de combustibili fosili. Dar la momentul Paris e deja târziu doar prin reducerea emisiilor, ne trebuie tehnologii, mă tem că problema va deveni atât de gravă că nu vom mai avea soluții.

Nu e totul lipsit de speranță, spune autorul: “Această generație are atuuri nemaipomenite, reușim să producem energie curată la un preț accesibil, avem tehnologii curate disponibile care absorb emisiile, avem dovezi clare că schimbările climatice sunt o realitate. Putem face o schimbare toți împreună, suntem împreună în asta. Dacă auziți că Australia face o nouă centrală de cărbune ar trebui și voi în România să fiți indignați. În România zilele astea m-a deranjat apatia oamenilor pe care i-am întâlnit care spun că e greu să schimbăm lucrurile, dar trebuie să facem ceva, NOI. Trebuie să dăm dovadă de leadership fiecare în cercul nostru, nu trebuie să candidăm la președinție, dar dacă ești în mediul de afaceri sau într-un grup social, fă ceva în cercul tău să creezi un curent de sustenabilitate. Dacă înmulțim eforturile noastre mici facem o diferență.”

17854859_1449462065123726_3549761445304986553_o

Editura Seneca a scos “Speranță în aer” în limba română pe hârtie reciclată, evitând astfel un impact major al cărții asupra mediului.

Tim Flannery în dialog cu publicul:

Copii de azi așteaptă doar noul model de iPhone, dar sunt cei care o să se confrunte cu mari dezastre. Putem să evităm la timp efectele încât să-i salvăm?

Educația a fost partea cea mai mare din viața mea. Programele cele mai bune pe care le-am văzut sunt cele cu copiii foarte mici prin care copiii sunt implicați în natură, sunt învățați să asculte ciripitul păsărilor, să se plimbe într-o zonă verde, să cultive niște straturi. Ideea e să le insufli dragostea față de natură, să știe ce au de pierdut. Când cresc și află că părinții sunt și ei oameni, poți să le arăți: uite factura de energie, crezi că putem economisi, cum? Decât să le spui: se va întâmpla un dezastru, mai bine le cultivi puterea de a provoca o schimbare. Mai departe, cei care se gândesc la o carieră trebuie să știe care sunt provocările în orice domeniu, cum pot contribui la o viață mai bună pe planetă. O mână de oameni buni poate schimba lumea, asta putem face cu copiii noștri.

Președintele SUA, Donald Trump, e o amenințare la adresa planetei. Credeți că va scoate America din Acordul de la Paris?

Pare că președintele SA face ce vrea, dar realitatea e că tehnologiile curate sunt mai ieftine decât combustibilii fosili în SUA și sunt industrii care se bazează pe tehnologii curate. Trump insistă să țină în viață industria cărbunelui și să nu respecte acordurile de mediu ceea ce aduce un dezavantaj Americii, dar asta nu poate funcționa decât pe termen scurt. Nimeni nu vrea strategia lui Trump pe termen lung și istoria e de partea noastră, rezistența va veni. Trebuie să ne mișcăm repede. Nu trebuie să cădem în deznădejde, trebuie să ne mobilizăm. (…) Încă e neclar dacă va scoate SUA din Acordul de la Paris sau nu, nu știu ce va face, dar să presupunem că va ieși. Va mobiliza restul lumii să rămână unită împotriva schimbărilor climatice. Țările dezvoltate vor ca acordul să funcționeze, e în interesul nostru să se facă tranziția.

Care e principala amenințare la adresa planetei?

Schimbările climatice sunt cea mai importantă amenințare în acest moment pentru planetă. Ele vor afecta fiecare aspect al vieții noastre pe viitor. În momentul în care noi afectăm metabolismul planetei, e clar că mor pădurile, coralii, vin valuri de căldură – valurile de căldură sunt principala cauză de decese naturale în Australia – crește nivelul oceanelor, stabilitatea civilizației noastre scade. Unii zic că avem probleme mai mari: corupția, războiul, foametea, neglijarea drepturilor femeii, dar eu cred că problema sistemică o reprezintă schimbările climatice.

Care e cea mai bună abordare în lupta împotriva schimbărilor climatice?

Până acum am văzut mai multe programe și inițiative. Dintre cele mai bune: fond pentru inovare tehnologică,  adică un fond de stimulare a tehnologiile care produc energie curată și creșterea eficienței în industrii. Guvernele trebuie să fixeze ținte pe care să le respecte, să pună taxă pe carbon compensată cu o reducere a impozitului pe venit, să inițieze schemă de comercializare a certificatelor de carbon, să includă un tarif special pentru emiterea carbonului. Pentru mine cea mai importantă e finanțarea inovării, la scară de miliarde de dolari. Limitarea consumusului nu cred că funcționează, nu cred că funcționează să impui oamenilor o limitare, mai bine îi încurajăm să facă o schimbare și să arătăm noi primii cum se face. Trebuie să îi tratăm pe oameni ca pe adulți, nu ca pe copii.

Putem să ne bazăm pe politicieni?

Un băiețel a insistat la una din întâlnirile din București să pună o întrebare și i-am zis ok. M-a întrebat ce înseamnă un politician și mă tot gândesc la asta. Cred că politicienii pot juca un rol foarte important, dar depinde la ce ne referim. Dacă ne limităm la modelul Rusiei unde politicianul e o figură de tip tătucul care știe ce e bine, ce trebuie făcut, oamenii se comportă ca copiii, nu trebuie să ia decizii, ajungi într-un sistem paralizat. Dar într-un sistem ca Elveția unde oamenii sunt implicați în decision making se comportă ca adulții. Ce sper eu e că toți putem deveni politiceni, toți ne putem implica, să luăm un pic de putere înapoi și să luăm decizii. Cele mai bune societăți sunt cele în care cetățenii conduc și sunt conduși. Cu toții trebuie să găsim politicianul din noi.


Leave A Reply