Țigara electronică: Dăm fumul de tutun pe un cartuș de nicotină?

9

Când am coordonat antologia ”Primul meu fum”, am strâns povești despre țigări din ziare, chiștoace, țigări fără filtru sau ”Kent de doctor”. Văzându-l însă zilele trecute pe un prieten care pufăia relaxat dintr-o țigară legată cu un cablu USB la calculator, m-am gândit că poate așa va arăta fumatul viitorului, anticipat deja prin țigările electronice. “Ți se poate virusa țigara?”, îl întreabă cineva în glumă pe amicul care scotea aburi după ce trăgea din tubul metalic până se aprindea ledul.

 

de Andra Matzal

 

Chiar dacă deocamdată nu riscăm să tragem în piept nicotină cu troieni, țigara electronică e încă un substitut experimental, iar balanța argumentelor despre beneficii și efecte adverse mai are mult până să se echilibreze.

Întâmpinată cu plămânii deschiși de fumători care căutau demult o soluție pentru a renunța la obiceiul / viciul / plăcerea țigărilor clasice, alternativa electronică e frecvent recomandată drept o cale simplă spre abstinență. Am înțeles foarte ușor de ce doar văzând oameni pufăind impasibili în tramvai sau în spații unde fumatul – în sensul lui clasic – e interzis. Dacă mai adăugăm că elimină problemele de sănătate pe care le provoacă inhalarea fumului, bătălia pare aproape câștigată. Însă, la scurtă vreme după ce e-țigara a ieșit pe piață, au început să apară și îndoieli, dacă nu chiar infirmări ale potențialului ei benign. Unele studii arată nu doar că doza de nicotină dintr-o inhalare este variabilă, uneori depășind cu mult cantitatea recomandată, ci și că o parte dintre substanțele folosite pentru transformarea nicotinei în vapori, cum ar fi glycol dietilena, sunt toxice. Desigur, nu la fel de nocive ca și țigările obișnuite, însă efectul lor nu trebuie neglijat.  Fiind un produs cu istorie foarte scurtă, țigara electronică poate însemna o soluție eficientă pentru cei care vor să se lase de fumat, dar totodată poate aduce riscuri greu de prevăzut. Le-am invitat la dezbatere pe poeta Ana Dragu, fumătoare de țigări electronice și pe artista Miruna Amza, care a revenit de la abur la fum, după o e-experiență mai puțin plăcută.

[coloana]

No cigarettes, no glory


de Ana Dragu, poetă

Fumez de la 15 ani, chiar dinainte. Vin dintr-o familie de mari fumători, mai ales de pe linia tatălui care a murit la 62, în floarea vârstei, pe când era mai liber şi mai îndrăgostit de viaţă, eliberat cu greu de alcool pe la 55, nu însă şi de tutun, eliberat şi de viaţă de către o tumoră la gât care i-a adus dureri inimaginabile. Ştia şi fuma. Ştia şi nu credea. Trebuie să fi ştiut cu atât mai mult cu cât şi sora lui, mătuşa mea, a murit de cancer la plămâni la vreo 50. Suda şi ea ţigările. Practic, una din cele mai pregnante amintiri din copilăria mea constă în comanda: „Marş şi cumpără-mi un kilometru de ţigări!”, pe care tata mi-e dădea dacă nu zilnic – pentru că se aproviziona singur în zilele lucrătoare – sigur în weekend. O casă cu fum, fum sufocant de Carpaţi apoi de Snagov apoi de Cămiloi care nici măcar nu alunga ţânţarii nici alte rele, dar nu despre ele e vorba aici.

Aşa că n-a fost nici o surpriză când înainte de admiterea la liceu mi-am aprins ţigara direct în casă, în timp ce învăţam, să nu mai pierd vremea pe-afară. Şi de la zece la 40 de ţigări pe zi n-a fost nici măcar un pas. Doar un balans, o fandare, mult stres şi credinţa întărită mereu că e şi parte din mine, dar mă şi linişteşte. A fost o dependenţă de 20 de ani, mai lungă decât multe mariaje. Aproape plăcută dacă n-aş fi horcăit dimineaţa şi dacă mi-aş mai fi recunoscut vocea după vreo 15 ani de fumat. Am fumat şi la cafea, am fumat şi sănătoasă şi în spital de bolnavă, bucuroasă şi  tristă, nervoasă şi sedată, am fumat şi-am fumat de mi-a ieşit prin toţi porii. Am fumat enorm şi mi-a plăcut. N-am încercat niciodată să mă las de fumat. Nici pe cel mai năpraznic ger când trebuie să ieşi ca să fumezi, nici când aveam pneumonie, aş fi fumat şi-n timp ce dormeam, dar într-o zi n-am mai fumat. Pur şi simplu n-am mai suportat să fumez. M-am săturat de fum, de miros, mai ales de gustul fumului pe limbă, m-am săturat să nu mai simt gustul îngheţatei, să caut noaptea prin scrumiere după chiştoace, să deschid geamul la maşină pe ger cu copiii pe bancheta din spate. De răceli repetate şi mai ales de oboseală. Să gâfâi doar ca să ajungi la etajul trei??? Tutunul oboseşte. M-am săturat şi gata.

Cam pe-atunci un amic avea o ţigară electronică şi am încercat. Era tare. Norocul meu a fost că amicul era expert, pentru că altfel, te pot demoraliza neajunsurile ţigării electronice prost alese. Mi s-a părut în regulă şi, pentru că investiţia iniţială nu era neglijabilă, am cerut una de ziua mea. Normal, de la mama. Am citit cam tot ce-am găsit despre ţigările electronice. Şi bune şi rele şi am ajuns la concluzia că avantajele merită răbdarea celor câteva zile de adaptare. Şi chiar merită dacă găseşti un comerciant onest care să nu-ţi bage pe gât baterii moarte din fabrică şi lichide cu gust de gunoi. Merită inclusiv mişto-ul iniţial făcut de prieteni. Merită când copiii se apropie de tine şi-ţi spun că miroase a covrigei. Adică aproape a pâine, nu?

A trecut de-atunci un an şi să fumez nu mi se mai pare o mare scofală. Pot fuma o ţigară odată la trei luni, însă găsesc gustul infect şi tot ce vreau să fac apoi e să scap de el. E, până la urmă, o chestiune de gust. Din țigara mea electronică trag când și când. Oricând și oriunde. În lift, în avion, în spital. Chiar și în magazine. Mă și amuz când văd vânzătoare speriate încercând să detecteze sursa posibilului incendiu.Uneori avid, alteori uit de ea ore în şir. Mă distrez schimbând lichide şi clearatomizoare. Scoate aburi şi nu mă oboseşte deloc. Nu pute, nu te răguşeşte şi nu te face să tuşeşti de-ţi sar ochii din cap.

N-o să ţin acum o teorie despre efectele nocive ale tutunului asupra fumătorului şi a celor din jur şi nici o pledoarie despre poezia fumului de ţigară, ambele perfect valabile. Nici despre cum înlocuieşti un rău mai mare cu unul mai mic. Nici despre faptul că n-am rămas credincioasă unei ţigări. N-o să vă spun nici despre ten, nici despre gusturile uitate şi redescoperite, deşi mi-ar plăcea. O să spun doar că după vreo două luni, urcam iar scările până la etajul trei fără să gâfâi. Acolo, la etajul trei locuieşte un imens fumător. Îmi place să stau în fumul lui de ţigară. Şi să îl aburesc.

[coloana]

Oricând îți poți trage un cartuș de nicotină


de Miruna Amza, artistă

Se presupune că ţigările obișnuite te-ar putea ucide în câţiva ani buni. Ei bine, în doza potrivită, unei ţigări electronice îi sunt suficiente maxim 10 minute. Sau, mai bine spus o combinaţie între cele două, un strop de neşansă şi nişte nervi. Întâmplarea face să primesc cadou un minunat pachet ce conţinea ţigara electronică şi cartuşe cu nicotină de tărie diferită. Încă nu se marketa pe piaţa din România, aşadar el venea de peste mări şi tari. Pachetul încă îl mai păstrez în bibliotecă, arată bine şi conţine emoţii puternice. Povestea este în felul următor. M-am pus la birou, am deşurubat ţigara, am încercat să plasez cartuşul. Locul lui este la filtru. O singură mişcare a fost suficientă ca acesta să-mi picure ceva uleios pe mână. Mă spăl rapid, revin la încercare. Fixez al doilea cartuş, trag pofticioasă din ţigară. Un puf… nu prea se simte nimic. Trag mai puternic şi iată, cartuşul se desprinde şi îmi rămâne adânc între buze. Pe limbă se scurge lichidul uleios. Îmi zic, la naiba cu invenţia asta! Mă duc, mă clătesc bine şi îmi aprind nervoasă o ţigară cu tutun. Câteva secunde mai târziu, mi se taie genunchii, cad pe jos, încep să tremur puternic, fac spume şi… tot meniul unui otrăvit. Singură în casă, mă târăsc în baie, ca apoi, în cadă, să las duşul să curgă pe mine în timp ce tremuram puternic. După 40 de minute de zăcut semi-inconştientă în cadă, am reuşit să dau telefonul necesar şi să ajung la spital.

Doză letală de nicotină este de 40 mg, iar cartuşul meu avea 35 mg. Cert este că orice contact cu acel ulei devine otrăvitor. Prin piele şi apoi prin ingerare, el şi-a croit drumul în sistem. Fumul inhalat a orchestrat finalul.

Nu aş vrea să mă pronunţ nici pro, nici contra. Presupun că ţigările electronice existente acum pe piaţă au un sistem perfecţionat. Deşi am vrut să reclam producătorul, el nu era inscripţionat pe pachetul meu perfect. Experienţa însă m-a făcut să privesc ţigara electronică asemenea unei arme, oricând îţi poţi trage un cartuş în gură pentru un adio furtunos.

Fumez în continuare ţigări cu tutun, nevrotic în momentele de socializare, dar reușind să reduc la foarte rar când sunt în solitudine. Urăsc / iubesc ţigara, trăiesc cu lupta constantă, cum poate ceva atât de delicat şi savuros să fie întruchiparea unei monstruozităţi ce deformează oameni, le pune etichete la picioare şi îi lasă de tineri – bătrâni şi sterili.

[coloana]

Foro: freedomcigarettes.com


9 comentarii

  1. Pentru cei care doresc sa se lase de fumat fara a apela la tigara electronica, recomand cartea lui Allen Carr-In Sfarsit Nefumator. In cazul meu a functionat. Am vre-o 6 luni de cand nu mai fumez. Nici macar nu ma mai gandesc la tigari. Mi-a fost foarte usor sa ma las.O carte exceptionala! Merita citita.

  2. Lichidul uleios se numeşte propilen-glicol sau 1,2-propan-diol.

    Gustul şi mirosul de rahat al fumului m-a făcut să stau departe de ţigări. Deşi am comis-o temporar şi foarte ocazional cu pipa sau ţigări de foi puturoase, atunci când nu aveam la mine pipă ţi mă intoxicau alţi fumători cu fum de ţigară de rahat. Pipa şi ţigările de foi fac mult fum. Dacă şi puţea oribil şi nu parfumat, fumătorii comentau că-i deranjează fumul. Nu zău.

    Fumatul e de rahat. Urăsc ţigările şi fumătorii. M-am despărţit de mai multe fete fumau, de câteva ori doar din cauză că fumau.

  3. Pingback: E ok tigara electronica? « Gramo

  4. Pingback: Marile companii de tutun vor să ”vă ajute” să renunțați la fumat | TOTB.ro - Think Outside the Box

  5. pentru femeia care s-a lasat de tigari electronice pentru ca nu a stiut cum sa le foloseasca:

    Daca erai mai desteapta (nu ma intereseaza cine esti), poate trebuia sa citesti pe internet cum se folosesc inainte sa te apuci sa folosesti un sistem care administreaza otrava. Nu e vina tigarii ca nu stii sa o folosesti.

    Daca vrei sa sudezi o teava si nu porti masca de protectie nu e vina autogenului ca produce lumina intensa.

    Problema oamenilor de genu e ca nu inteleg ca e o piesa de tehnologie, cred ca e ca o tigara analogica, de hartie care arde. Este un sistem de administrare a unei substante otravitoare. De fapt sunt foarte multe sisteme, fiecare cu avantajele si dezavantajele lor. Unde mai punem ca daca nu incarci bateria cum trebuie poate exploda? Producatorii incearca din rasputeri sa isi perfectioneze produsul, dar sincer asta e valabil pentru absolut produs din lume: greseala producatorului este infinit mai mica decat greseala utilizatorului.

  6. Draga Miruna,

    Trebuie sa fii un pic cam tampita si sinucigasa ca sa te ucizi cu nicotina din tigara electronica. De ce spun asta? Este adevarat tu poti sa inhalezi cat vrei din tigara electronica, dar pentru ca esti o fiinta inteligenta si ai un organism inteligent acesta iti va spune stop atunci cand va considera ca ai inhalat suficient. Daca tu vei insista, iti va da o senzatie de greata sau mai grav dureri de cap. Daca vei insista in continuare este clar ca ai ganduri sinucigase…

Reply To Lorin Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger