In drumul spre tarile din rasaritul Europei e bine sa ai nervi de otel. Procedurile sunt incremenite in “epoca de aur”, amabilitatea autoritatilor tinde spre zero si te simti vinovat la orice contact cu acestea, chiar daca n-ai facut nimic. Cam asta e experienta reporterilor TOTB, in primele zile ale “The Borat Project”, calatoria lor spre Kazahstan unde vor sa documenteze dezastrul ecologic din zona lacului Aral.
text de Magor Csibi. Foto: Mircea Struteanu
La coada
La 21 de ani de la revolutie am uitat deja cum este sa stai la coada. Cum e sa astepti tremurand primirea unei vize sau a unui acord din partea “puterii” pentru a pleca, sa raportezi unde te duci, cu ce te duci, cat stai acolo si ce activitati vei intreprinde. M-am obisnuit in anii democratiei, fie ea una estica ca a noastra, sa pot pleca unde vreau, cand vreau, atata vreme cat imi permit. M-am obisnuit sa nu cer voie nimanui sa plec, sa ma razgandesc sau sa plec la intamplare, lasand calatoria in voia sortii.
Dar asta nu merge cand te hotarasti sa calatoresti spre est. Mai ales daca vrei sa pleci ignorand modalitatea moderna si convenabila a deplasarii cu avionul si alegi “the full experience”: cu trenul. Asa am facut si eu cu Mircea. Ne-am hotarat sa plecam si am zis ca intr-o saptamana rezolvam cu toate formalitatile. Insa viata nu e intodeuna cum vrem noi.
La kazahi formalitatile au fost relativ simple si, din fericire, deoarece suntem membri UE, nu ne-a mai trebuit o invitatie speciala ca sa putem sa intram in tara. Ambasada elibereaza viza in maximum trei zile lucratoare si nu se grabesc deloc. Consulul ne-a inteles totusi cand am spus ca ne cam grabim si i-a eliberat viza lui Mircea in doar doua zile, fara sa pretinda un “cadou” cum se intampla adeseori in astfel de cazuri. Ce nu am priceput inca este de ce a trebuit sa platim 35 de euro la banca, atata vreme cat pe site si pe viza scrie ca pretul e de 30 de euro. Dar asta va ramane un mister, fara sa ne suparam.
La rusi am avut ocazia sa ne aducem aminte de vremurile apuse. In fata portii consulatului sunt niste poze cu bravii soldati si muncitori sovietici, pe care am avut ocazia sa-i admiram indelung, stand la coada ore in sir ca, pe vremuri, la hartie igienica. Asta dupa ce miercuri a trebuit sa ne ducem acasa pentru ca in aceasta zi nu se lucreaza la ambasada. “Pai nu e asa in toate institutiile?”, ne-a intrebat contemplativ politistul de la poarta.
Ne-a linistit putin faptul ca un fost fotbalist binecunoscut, “nascut speranta” a stat la fel de mult in fata ambasadei ca si noi, degeaba dand telefoane, la fiecare minut, catre diverse persoane. O alta caracteristica “buna” a acestor formalitati este ca, oricat de dificile par regulile, cu bani orice procedura se simplifica. Noi, neavand timp, am cerut una de urgenta. Asa s-a intamplat ca, in cele din urma, sa primim viza de plecare dupa patru ore de stat la rand, lasand insa acolo 360 de dolari, pretul pentru cate doua vize de fiecare: una de iesire si una de intrare. Dar important e ca am pornit la drum.
In tren
In stilul clasic al CFR, trenul a pornit din Bucuresti cu o intarziere de 120 de minute. Inainte, cand intrebam la informatii, doamna de la ghiseu se holba la panou sa vada ce e afisat acolo. Se pare ca, la noi, si informatiile se informeaza de pe panou.
Pana la granita cu Moldova am mai acumulat o intarziere de 100 de minute. Aici am mai stat cateva ore bune ca sa se schimbe rotile la tren, asa ca eram convinsi ca “lejereanu” o sa avem peste trei ore intarziere la sosirea la Kiev.
La trecerea granitelor autoritatile au fost de treaba, neavand probleme si netrebuind sa apelam la “cadouri”. Dimineata, cand ne-am trezit, am avut o mare surpriza placuta, trenul intrand in gara din Kiev cu doua minute inainte de timpul planificat.
Gara din capitala Ucrainei e iarasi e o surpriza placuta, la prima vedere, depasind in complexitate nu numai Gara de Nord, dar poate si aeroportul de la Otopeni. Insa, oricat de frumos e construit ceva in est, oricat de reformata e societatea de aici, niciodata nu-i lipseste o “caciula estica”. In cazul nostru, de departe cel mai deranjant lucru a fost sa constatam ca daca nu vorbesti rusa/ucraineana nu poti sa-ti cumperi absolut nimica.
In Kiev
La ghiseul de informatii, persoanele de acolo nu numai ca nu m-au ajutat, dar auzind ca incerc sa vorbesc in engleza au zis din start “no”. Cand am intrebat “ce no”, a repetat de trei ori, iar vazand ca sunt insistent s-a rastit la mine, zicand – din cate am inteles – ca sunt in Ucraina si sa vorbesc ucraineana. Parca m-a lovit un sentiment de “déjà vu”.
Din fericire, dupa cateva minute bune si dupa alte cateva ghisee colindate, am reusit sa gasim pe cineva care intelegea vag engleza, asa ca am reusit sa intelegem cam cat costa biletul. Ne-am luat bilet pana la Orenburg (propunerea asta venind de la un cititor TOTB) dar numai dus, avand in vedere ca femeia de la ghiseu a refuzat (cel putin asta cred) sa ne dea bilet dus-intors.
Concluzia mea: Kievul e un “fusion” intre Asia si Europa de Est. Si spun asta bazandu-ma pe mai multe experiente interesante. De exemplu, din magazinele mixte din salile de bilete poti cumpara mai tot ce ai nevoie intr-o calatorie: carnati sau pulpe prajite, salam, salate, unt, iaurt, bauturi si evident, mereu populara vodca la pahar. E drept ca niciun frigider nu functiona, asa ca carnatii si mai ales slana, pe care o puteai achizitiona la felie, transpirau puternic la cele 45 de grade Celsius din august.
In plus, in cele opt ore de hoinareala prin Kiev, am gasit doar doi vorbitori de limba engleza, desi am incercat sa stam de vorba cu cel putin 30 de oameni. Nici macar la McDonalds – de unde Mircea a vrut neaparat inghetata – n-a vorbit nimeni, macar aproximativ, engleza sau orice alta limba. In cele din urma, o persoana care ne-a abordat intr-o engleza destul de buna, ne-a intrebat daca ne plac Ucraina si femeile din Ucraina. Despre prima am o impresie amestecata, iar in ce priveste femeile cred ca totusi multa legenda la mijloc. Desigur, impresiile mele sunt bazate doar pe o experienta de opt ore.
Tot in drumul nostru prin Kiev am gasit si un restaurant tipic “estic”, unde meniul cel mai simplu incepea de la 25 de euro. Probabil era pentru turistii proaspat sositi, care inca nu erau familiarizati cu preturile de acolo. La o alta cafenea cola era trecuta la “gramaj”, trebuind sa platim de doua ori 250 de ml, chiar daca noi am cerut doar una. Trecand peste toate aceste “maruntisuri” orasul ne-a facut o impresie buna, ajungand la concluzia ca merita vizitat, insa nu cand afara sunt peste 40 de grade.
In fine, am luat trenul spre Astana, care este o varianta mai slaba a celui romanesc. Daca cel din urma arata ca si cum e facut prin anii ’60, cel kazah pare din perioada interbelica. Si aici, urmand regulile lasate de “superorganizarea” comunista, ne-au inghesuit intr-o cabina plina, desi urmatoarea era goala. Evident aerul conditionat nu merge, asa ca stam la 45 de grade in conserva noastra de cabina. Drept consolare, avem rock rusesc, care merge la radio continuu, vrem-nu vrem. Insa, in cazul nostru optimismul e la putere (acum doar al meu, caci Mircea doarme) si in continuare ne bucuram de aceasta experienta inedita. Vom reveni cu detalii.
22 de comentarii
Mai treceti prin Kiev la intoarcere? Daca da, pana atunci pregatesc un rezumat cu ce merita vizitat in Kiev, unde se poate manca decent ca pret, cum e cu metroul, unde gasiti bere ieftina, cum se pronunta, etc. Am fost luna trecuta intr-un week-end la Odessa si la Kiev si sper sa ajung si anul viitor pe acolo.
nu prea inteleg legatura dintre titlu si text. adica n-am vazut unde a trebuit sa dati spaga.
Esti sigur ca trenul ala cu care ai ajuns la Kiev e romanesc? Ca eu sunt cam sigur ca e rusesc si ca vine de la sofia si merge la moscova. Niste indicii ar fi inscriptiile de prin vagoane, care sunt in rusa.
Probabil ca n-ati vazut birocratia de la Consultatul Frantei din Toronto… Fiul meu in Canada, cu cetatenie canadiana, a avut nevoie de o viza de studii in Franta acum cativa ani. Ca sa obtii o audienta/programare la consulat trebuie sa o faci numai pe internet. Nu poti sa te duci la consulat fara programare sau sa incerci sa vorbesti la telefon cu cineva. Ca sa obtin o programare dureaza 3 (trei) luni. Ca sa contactezi pe cineva de la consulat se poate numai trimitind un email. Nu mai vorbesc de cate acte mi-au trebuit si de faptul ca s-a legat de amanunte (au zis ca locul la liceul din provincie unde vroia sa se duca trebuie sa fie “garantat” – nu se specifica asta in invitatie). Eu eram deja obisnuit cu lipsa de birocratie din Canada unde sa chemi pe cineva iti trebuie o invitatie (nu trebuie autorizata) si copie dupa hartiile care-ti atesta statusul in Canada. Cu astea te duci la ambasada canadiana din Romania si primesti raspunsul… In final idea e se poate si mai rau…
propaganda antruseasca,ma baieti chiar credeti ca mai merg prostiile astea,si care e problema daca aia nu stiu engleza,credeti ca toata lumea pupa in fund obezii de la vest ca noi,credeti ca in vest e rai si est iad,sunteti subiectivi si prosti,nu e obligat nimeni sa stie engleza atata timp cat traieste in tara lui,cat despre femei,fata de obezele,drogatele,tatuatele si proastele din vest si sua,ucrainencele si rusoaicele nici nu se uita la 2 parliti ca voi
De ce nu se uita, ca n-au parai destui? Sau, dupa caz barabuli
Da, chiar merg “prostiile” astea. Cine a avut cat de cat de-a face cu (…) Rusie, stie foarte bine ca baietii au dreptate. (…) stiu doar rusa. Dar lasand asta la o parte Rusia + tat CCCP-ul (exceptie tarile baltice bineinteles) are functionarii, vanzatorii si in general PR-ul de toata cacaoa… ca sa nu ma exprim mai plastic.
Intr-adevar, ma indoiesc ca cfr mai are vagoane in trenurile de kiev/moskva/minsk
si cel mai probabil ati plecat cu intirziere pentru ca intr-adevar, vagoanele veneau de la sofia, eventual sofia +varna.
Sunteti jalnici si foarte subiectivi.Kestia cu lipsa cunostintelor de limba engleza pe care a-ti insistat ffoarte apasat mi s-a parut clar o ofensa adusa libertaii de alegere.Kiar credeti ca-s lingai ca noi?Nu frate!Bravo lor!Daca te duci in Franta,Italia,Spania,doar sa ai noroc sa vorbeasca un politist cu tine in limba engleza(cu toate ca o stiu cei mai multi) pe cand la noi politistul tre sa fie si ninja,si poliglot si procuror si agentul 007 fara nimic din partea statului.
Ia zi nene bobitza, ai mai mult de 21 de anisori? AI citit ceva literatura in viata matale? In orice tara vestica se vorbeste limba engleza de catre politisti, intr-un procent destul de mare. Am fost surprins la nemti cand am auzit politistul vorbind o engleza impecabila.
E o chestie (nu kestie, ca nu suntem pe haifaiv sau messenger intre pustani) de educatie.
A sti limba engleza nu inseamna a fi lingau, ci a-ti creea o serie de oportunitati in viata. De altfel orice limba invatata iti aduce un plus de valoare tie ca si individ.
In vest o parte foarte mica vorbesc engleza, inclusiv politistii insa se straduie sa comunice cu tine prin alte mijloace. Nu tot ce scrie in carti si vezi in filme e adevarat.
Am fost,am si mai mult de 21 ani si dak mai citesti prin zona ai sa NU fi surprins ca mi se da dreptate.Dar dak faci un efort sa nu vorbesti engleza la tine in tara cand ti se cere poate o invata cel de vrea sa se plimbe pe la noi ROMANA .Tu nu ai de cat sa i-ti cresti valoarea si oportunitatile.Si cu privire la K-ul meu deranjant ptr tine …nu ai de cat sa te obisnuiesti cu el sau vrei sa …invat sa scriu corect ca sa-mi cresc sansele si valoarea?
Ce Est nenica? Am locuit cativa ani in Budapesta si dadeai cu tunu’ sa gasesti vorbitori de engleza sau orice altceva. Pe la restaurantele din centru, hoteluri, da..aveau interesul maxim sa-ti ia banu’. Dar in magazinele obisnuite, bilete, posta, gara..se uitau lung la tine.
Ha, nu ma mira Ucraina….stai sa vezi ce-o fi in Kazahstan..
Vad ca pe nimeni nu intereseaza locurile vizitate, ci mai degraba se leaga de cei doi.
Pe mine unul chiar ma intereseaza respectivele destinatii, poate nu toti se grabesc sa-si faca vacantele pe plaja la Albena sau Paralia Katerini, ori la shopping la Parndorf, ci cauta si altceva mai exotic.
Kiev-ul e un oras foarte frumos, pe care il poti vizita pe indelete in cateva zile, mult mai frumos, mai curat si mai civilizat decat Bucurestiul, unde, daca stii sa te descurci, toate sunt foarte ieftine. Eu am mancat la “impinge tava” la http://www.puzatahata.com.ua/eng/, au mai multe restaurante prin oras, unul cred ca e la 15 minute de gara, cam 20-25 de lei mananci pe saturate, iar de baut iti cumperi bere (piva se pronunta, nefiltrova daca vreti nefiltrata), de la chioscurile de pe strada cu 4-6 grivne, echivalentul a 2 lei romanesti, si o poti bea tot pe strada, cum face toata lumea. Mai recomand CVAS (CBAC se scrie daca imi aduc bine aminte), o bautura traditionala de la ei, foarte buna la gust si ieftina, eu cat am umblat prin Kiev am baut dintr-asta si tot nu m-am saturat, tot cam 4 grivne, metroul e cam 0.8 ron si e ok, seamana putin cu metroul bucurestean, in statii vezi pe telefonul mobil numele statiei ca sa te poti orienta mai bine, din pacate insa indicatoarele sunt in kirilica, dar daca inveti alfabetul lor nu-i problema.
Politie e peste tot, nu m-am simtit niciodata in nesiguranta in Kiev, mai degraba mi-ar fi frica la mine acasa, din acest motiv si lumea e foarte civilizata, nu vezi taranoi sa scuipe seminte ca la noi sau sa te intrebe daca n-ai o tigara, la fel, nici cersetori.
…mai exotic sigur nu inseamna CCCP.
Mai exotic inseamna Africa daca vrei. Rusia inseamna doar comunism si tot ce-i legat de el: spaga, vanzatori si functionari care se cred dumnezei, politisti-hiene care vaneaza spaga si la 4 dimineata, si mai ales – UN PEISAJ DEZOLANT in zonele locuite de oameni.
Voi chiar nu intelegeti importanta cunoasterii limbii engleze, sau ma rog … a altei limbi straine de circulatie internationala? Oamenii astia s-au dus ca turisti acolo … nu ca munceasca si sa locuiasca acolo, deci trebuie sa fie bine primiti si sa poata comunica ca sa se simta bina si sa ma vina si alta data. Din acelasi motiv suntem si noi cu turismul in groapa, din cauza celor cu mentalitatea asta de rahat. Orice limba straina in plus, e un mare atu pentru orice persoana … pentru ca devine mai putin limitata. Nu a ofensat nimeni nici o libertate de alegere aici.
Pentru cei care nu stiu, BORAT vine dela “Tzigan borat” folosit de mai toti romanii. Regizorul american, cand s-a hotarat sa faca filmul BORAT, s-a inspirat pentru titlul filmului dela expresia “Tzigan Borat”.
daca te referi la sacha baron cohen -tipul e evreu englez.
Am fost si eu in Ucraina, dar la ski, la Bukovel. Acolo e un pic mai altfel, lucrurile se mai schimba daca e interes. E firesc ca lumea sa nu stie limbi straine, pentru ca de ex sistemul acolo e ca toate programele TV sa fie dublate. Am gasit un singur program de muzica care nu era dublat. Cum ar fi ca o voce ca a lui Paunescu sa-ti dubleze fiecare vorba de la TV? Cred ca fiecare traducator de acolo are atestat si pt voce de opera. Daca majoritatea ucrainenilor nu merg in tari straine, cum sa invete o limba straina? Orice lucru invatat pe care nu-l exersezi il uiti, ramai doar cu impresia ca-l stii. La unguri se practica de asemenea dublarea filmelor, dar nu sunt asa exagerati, plus ca nu-s asa izolati. Ce sa-i faci, una din metodele de indobitocire a poporului.
Mi se pare “ciudat” totusi sa ii criticam pentru lipsa cunoasterii a limbii engleze. Au venit cativa prieteni din Germania in Bucuresti si au avut mari probleme cu persoane care nu stiu engleza inca de la aeroport, continuand cu Gara de Nord si McDonalds. Nu stiu cat de informat esti dar si pe la noi e cam la fel. Daca nu ma crezi dute la McDonalds si incearca sa vorbesti in engleza… Sunt sigur ca maxim 2 persoane de acolo stiu (si alea bineinteles lucreaza in aceeasi tura). La Gara de Nord e si mai rau…
Daca vreti amanunte despre Kazakhstan, va dau, eu am stat 8 ani acolo
Tinta voastra este teribila, cred ca nu stiti la ce va-ti angajat, dar legendele
despre Marea Aral sunt interesante, evident atunci cand ea era in totalitate plina cu apa. Sa fiti sanatosi, voi citi cu interes impresiile voastre din KZ, nu va luati dupa ce ati intalnit la ambasada, este complet diferit.
Teribila in ce sens? Bine, rau? M-ar tenta si pe mine estul, la anul planuiesc o excursie la Moskova si Sankt Petersburg, cu masina, cu o oprire la Kiev si vizitat Cernobal-ul.