Probabil că există țări pe acest glob în care, dacă te înhami la un proiect ca cel urmărit de mine, vei fi respectat, vei primi aprecieri și zâmbete și mult ajutor de la cei din jur pentru a-ți duce obiectivul la bun sfârșit. Însă țara noastră nu se încadrează la această categorie. La noi, toate regulile descrise la începutul experimentului, în loc să te facă mai simpatic, mai plăcut sau mai acceptat în ochii celorlalți, nu fac decât să te includă într-o categorie aparte a societății noastre, gașca fraierilor.
de Magor Csibi
Ce e și mai bine este că nici măcar nu trebuie să te chinui să devii fraier. Nu trebuie să depui efort, să te gândești la strategii sau să fii consecvent. Trebuie doar să te duci afară, pe stradă și să faci ceva ce nu se conformează regulilor „junglei” și primești instant această distincție de la primul trecător.
Bănuiam mai de demult că lucrurile stau așa, dar niciodată nu aș fi crezut că fenomenul este chiar așa de răspândit. În politică, personajele echilibrate, care au programe, idei sau consecvență sunt catalogate plictisitoare, elitiste, arogante și prea greu de înțeles, în business, șeful care încearcă să delege, să interacționeze și să arate o urmă de înțelegere față de angajați este rapid considerat un lider slab și nu e nimic mai normal decât să profiți de această „slăbiciune”, iar în viața de zi cu zi trebuie să ne comportăm la fel de incisiv ca să nu ajungem de „râsul lumii”.
Nu mi-a trebuit foarte mult ca să experimentez pe pielea mea partea plăcută a acestor reguli.
Venind cu tramvaiul de la sală, într-o dimineață, pe la ora 8, am primit prima lecție. Îi știm cu toții pe oamenii care, cu câteva minute bune înainte să ajungem în stație, încep să se împingă din dorința de a fi primii în fața ușii, la coborâre, și care, indiferent dacă tu cobori sau nu, fac to posibilul să ajungă în fața ta. Un astfel de om s-a nimerit în acea dimineață în spatele meu, în tramvaiul aglomerat. Deși eram primul în fața ușii, a început să mă împingă și să încerce să mă facă să-i cedez locul. Văzând că nu merge, mi-a urlat în ureche dacă cobor.
În mod normal, i-aș fi răspuns că n-am cum să cobor din moment ce tramvaiul e în mișcare sau aș fi găsit un alt răspuns de acest gen, însă de data eram sub presiunea regulamentului care nu mă lăsa să îmi apăr petecul meu de cuvânt. Așa că mi-am coborât privirea și, fără să zic nimic, i-am cedat locul. Nu au trecut decât câteva secunde până când situația s-a repetat, așa ca m-am trezit oarecum dat la o parte din fața ușii când mijlocul de transport s-a oprit în stație. Trei oameni erau deja în fața mea și le-am mai făcut loc și altor două doamne în vârstă, însă când am încercat să cobor, într-un final, doi puști mi-au tăiat calea hotărât și destul de agresiv, spunând: „dacă ai fost fraier până acum, rămâi fraier în continuare” și au coborât și ei în fața mea.
Nu trebuie să vă spun că, deși n-am dat nici o replică și n-am făcut nimic, mi-a fost extrem de greu să-mi respect propriul regulament, care îmi dictează că trebuie să-mi iubesc toți semenii fără să fac diferență între ei. Mi-am mascat repede nervii cu un zâmbet extrem de forțat și fals și mi-am văzut de treabă, deși câteva minute bine m-au lăsat nervii. Mai mult, între timp citisem și știrea care spunea că zâmbetele false ne fac mai nesănătoși și mai deprimați, așa că data viitoare o să mă abțin și de la această metodă :))
Al doilea eveniment care m-a plasat în categoria fraierilor a avut loc în parc, locul meu de interacțiune cu cei mai mulți oameni. Câinele meu se juca cu un alt cățeluș și, aparent, se distrau de minune, până când partenerul de joacă al lui Ishmael s-a oprit pentru un moment să își facă nevoile. După ce a eliminat „dovezi solide” care îmi arătau că este bine hrănit, joaca a fost reluată și s-a creat o situație extrem de incomodă. După câteva secunde bune, mi-am dat seama că stăpânul, preocupat cu prietena lui, nu avea nici cel mai mic gând de a rezolva situația murdară, așa că am început să mă simt inconfortabil.
Conform regulamentului, trebuia să ridic pachețelul livrat de cățeluș, care emana voios vapori nu prea plăcut mirositori, dar pe de altă parte situația era ușor jenantă. Cum să ridic excremente în locul altcuiva, mai ales în fața lui? Cea mai la îndemână soluție ar fi fost să aștept ca oamenii să plece și abia apoi să ridic mizeria – în acest fel urmam regulamentul și evitam situația incomodă.
Până la urmă, m-am decis să nu fiu comod. Curățenia simboliza ideile în care cred, mă și umilea puțin, dar și avea un scop educativ. Însă nu a ieșit cum mă așteptam. De îndată ce am scos servețelele umede cu care curăț de obicei după câinele meu și m-am apucat să ridic ce era pe jos, băiatul care trebuia să facă asta s-a luat de mine. Că ce treabă am eu cu el, că încerc să mă dau „mai șmecher”, că mă bag unde nu-mi fierbe oala. Așa că a trebuit să fiu umil în continuare, să mă întorc și să dau să plec. Evident că nici retragerea nu mi-a oferit șansa de a-mi păstra o fărâmă de mândrie, acultând cum mi se spune: „așa fraiere, dispari până când mă enervez”…
A treia situație nu e drama mea personală, ci a unei persoane foarte apropiate mie. Conducând prin traficul infernal din București, ea are obiceiul de a da prioritate mașinilor pentru că știe cât de bine ii pică și ei când cineva o ajută în trafic. Însă într-o zi, după ce a lăsat două mașini în față, nu răbdarea ei, ci răbdarea femeii din spate s-a terminat, care a ales să o lovească cu mașina. După ce a coborât, a început să urle: „cum poți să fii atât de freieră să lași atâtea mașini în față?”, în loc să se gândească să-și ceară scuze.
Așa că da, sunt fraier. Nu sunt singurul fraier, probabil mulți alți fraieri se gândesc dacă merită să fii fraier în țara smecherilor.
Însă ori de câte ori mă gândesc la situațiile descrise mai sus nu văd soluții mai bune sau mai eficiente. Ce câștigam dacă eram agresiv în tramvai și mi-aș fi arătat latura de „bărbat-alfa”? Sau dacă m-aș fi decis să nu fiu laș în parc? Confort sufletesc nu primeam cu siguranță, nu deveneam nici măcar mai „șmecher” și cu siguranță nu aș fi avut nici o șansă de a schimba ceva în mai bine.
Poate atitudinea asta nu schimbă nimic. Dar există o șansă ca cineva să vadă și să înțeleagă adevăratul sens al acestor gesturi. Și nu cred că avem voie să ratăm nici cea mai mică undă de speranță într-o lume din ce în ce mai puțin umană și mai agresivă.
Dar vă întreb pe voi. Merită să fii fraier în România șmecherilor?
Citiți și:
The Bible Project: Scuzele ce ne țin în cutie
The Bible Project: Prima săptămână
The Bible Project: Cele 14 porunci. Plus un bonus
The Bible Project: Viața după Biblie
Foto: Flickr – Marco Gomes
26 de comentarii
Dupa multe intamplari traite, de genul celor descrise mai sus de tine, am ajuns la concluzia ca oamenii cu bun simt ma vor aprecia, in schimb ceilalti ma vor lua de fraiera. Pe ceilalti nu dau doi bani si sincer, de multe ori, ma tot intreb de ce exista asemenea oameni de fac “umbra pamantului”, dupa cunoscuta sintagma…Raspunsul nu l-am gasit. Daca de multe ori tac din gura cand vad faze din astea penibile, cu oameni crizati si care injura, folosind expresii pe care in viata mea nu le-am auzit, incerc totusi sa pastrez o atitudine demna si sa ripostez daca sunt direct acuzata de ceva. Cred ca traim intr-o tara de oameni crizati si bolnvi cu nervii, asa ca de multe ori ii privesc cu mila si ma gandesc ca oricum niciodata nu ma vor intelege…
Deci, un camarad in suferinta te saluta si iti spune ca e mai bine cum esti tu cu adevarat, decat cum vor ceilalti sa fii.
Mersi mult pentru încurajare. Sunt de acord cu tine în mare, însă dacă facem abstracție de cei care ne fac să ne simțim așa, tot noi o să avem de suferit și pe termen lung…
nu am zis sa faci abstractie, doar sa nu le cedezi puterea. de fiecare data cand cineva te enerveaza la maxim, iti strica dispozitia si te face, implicit, sa-i frustrezi pe cei care nu ti-au gresit cu nimic, prin diverse povestioare si replici taioase. culmea, in loc sa dam replici celor care merita, ajungem sa ne varsam amarul pe cei din jurul nostru, care ne asculta.
http://www.gotquestions.org/Romana/index.html
Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul. Evrei 12:14
Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii. Romani 12:18
Luaţi seama ca nimeni să nu întoarcă altuia rău pentru rău; ci căutaţi totdeauna să faceţi ce este bine atât între voi, cât şi faţă de toţi.
1 Tesaloniceni 5:15
Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine, înaintea tuturor oamenilor. Romani 12:17
Iată, noi numim fericiţi pe cei ce au răbdat. Aţi auzit vorbindu-se despre răbdarea lui Iov, şi aţi văzut ce sfârşit i-a dat Domnul, şi cum Domnul este plin de milă şi de îndurare. Iacov 5:11
Suntem o tara de needucati.
Nu este chiar așa. Doar că deseori uităm că nu suntem singuri pe glob.
se merita sa fii ”fraier” ….nu se merita sa fii fraier in tara smecherilor insa.Emigreaza cum facem pana la urma toti ”fraierii”.Asa o sa ramana salbaticii si ”smecherii ” sa se manance intre ei.
Să emigrez unde? Și de ce? Dacă asta aș fi vrut aș fi plecat de demult. Însă din anumite privințte tot acasă e cel mai bine…
Subscriu Raul. In tara cocalarilor ,a tarfelor si a hotilor nu mai ai niciun motiv sa traiesti ,deci singura solutie este emigrarea.Eu am facut-o si nu regret.Nu am ce.Fraier sunt doar ca la 2-3 ani imi mananc concediul vizitand nemurile ramase “shmekr” =)
Nu e țara lor, doar așa pare. Noi încercăm să facem mici schimbări. Pentru asta e și TOTB și pentru asta nu plecăm și noi.
Tara de shmecheri, cocalari, shemenari si biznitzasi.
Doar pentru că ei se văd.
Nu chiar. Ci pentru ca doar pe aceia ii vede Titi (si altii ca el).
Intr-o gramada de balegar de pe pajiste, musca vede intotdeauna rahatul iar albina florile.
Din cite inteleg, regulamentul nu te impiedica sa vorbesti. Cred ca tocmai lipsa exprimarii te face sa pari cel mai mare fraier. Ce te-a impiedicat ca, in tramvai, in loc sa te dai la o parte fara nicio vorba, sa spui “Cobor dar, daca va grabiti, va pot oferi locul meu”, si abia atunci sa te dai la o parte.
In ceea ce priveste condusul, si eu am tendinta sa las 1-2 masini sa intre in fata mea pentru ca, altfel, cel care trebuie sa dea prioritate nu o sa mai intre niciodata pe drumul principal. Dar nu ii las chiar pe toti sa intre pentru ca, atunci, inseamna ca am blocat circulatia celor care se afla in spatele meu.
Cred ca masura in toate este secretul. Sa nu exageram nici intr-un sens dar nici celalalt.
Pe tramvai puteam să procedez cum mi-ai sugerat. Însă deseori când ne enervăm nu acționăm după cele mai sănătoase principii. 🙂
De fapt, nu-i nimic anormal in a te enerva pe moment.
Si oricum ai reactiona pe moment, diferenta o da ceea ce faci dupa: pastrezi mania in tine sau o convertesti in rugaciune pentru aproapele dumitale care ti-a gresit?
Bine ai venit in Bucuresti :))))
Sunt aici deja de ceva vreme. Și nu încetez să fiu uimit…:))))
Subscriu la ce scrie Elena.
Cind cineva nu ia o actiune desi situatia o impune este acelasi lucru cu luarea unei actiuni nepotrivite.
Nu stiu ce sa zic… cred ca tu stii mai bine… insa ai observat ca toti cei care au raspuns mai sus cu exceptia Elenei (imi cer scuze pentru pozitia de ‘judecator’) s-au grabit sa-ti raspunda …ce ‘bine’ e in Romania?
Ar fi bine sa aflam de la tine cum ai reusit intr-adevar sa actionezi ca un om matur si nu plingacios ca un copil. Mai mult curaj data viitoare.
Oameni buni, voi nu stiti ce va doriti. Am fost plecat cu parintii in Canada de la 12 ani si am avut “privilegiul” sa crec intr-o tara civilizata. Mereu mi s-a parut ceva ciudat cu oamenii acestia si abia pana cand m-am intors in Romania pentru cativa ani buni, de la 21 la 25 de ani – mi-am dat eu seama ce este.
Canadienii, si toti ceilalti civilizati ( ie. popoare germanice ) nu au nici un gust, nici o savoare. Traiesti o viata “buna” dar anosta in care nu faci decat sa te grabesti spre moarte in cel mai mare confort posibil. In Romania pe de alta parte ( sau Italia, etc ) simti cu adevarat ca traiesti. Exista interactiune sociala maxima, si negativa precum descrie autorul dar si pozitiva.
Cred ca punctul meu de vedere va fi destul de nepopular pentru toti cei care viseaza la mai mult civilizatie dar sa stiti ca o data cu aceasta civilizare se pierd multe alte lucruri car nu mai pot fi aduse innapoi.
Omule ,”fraier” nu esti tu ,fraieri sint “jmecherii”care nu stiu ca raul pe care-l fac acuma, se va intoarce impotriva lor exponential,asta fiind o lege a naturii de necalcat si atunci se vor mira de le este asa de rau ,pentu ca ei nu au facut nimic sa merita asta .
Daca toti acesti smecheri ar sti ca intr-o zi se va gasi unul mai smecher ca ei sa le scoata pe nas toata smecheria, poate ar incerca si ei sa se poarte altfel.Cuvintul fraier provine din germana si inseamna petitor. La noi a capatat actuala conotatie datorita unui cinism al gindirii care ne impiedica sa ne integram intr-o societate in care oamenii se respecta unii pe altii si respecta si niste reguli.Totus cei ce inteleg sa se comporte dupa reguli sunt cei ce nu traiesc fara rost si ajung la mal. O zi buna !
Din pacate in romania sunt doua categorii de oameni, fraieri si smecheri… Aceste cuvinte din cate stiu nu exista in alte limbi. Poate looser din engleza corespunde fraierului dar cuvantul e mult mai complex, la noi fraier fiind cel care nu da din coate si e “fraierit” de smecheri… Dupa mine simtul civic inexistent a romanilor a contribuit la raspandirea smecherilor. Singura calitate necesara astazi in Romania ca sa te evidentieizi este sa fii smecher.
La fel fac si eu. Ridic pachetul de tigari al celor care il arunca in statia de autobuz. Doar cosul e la doi pasi, iar pe deasupra nici nu am altceva de facut.
Impreuna cu sotul, ii lasam pe cei care “se grabesc” sa intre din strazile laturalnice, fara sa fie nevoiti sa astepte 1-2 semafoare sau “sa forteze”, luandu-si injuraturile de rigoare.
Ii salutam si pe tinerii de la bloc, cand intram in scara si ii gasim “stand de vorba” la cald, nu doar pe batrani. Desi uneori primim doar niste chicote…
Curatam in spatele blocului, desi nu suntem cei care arunca mizerie… Dar stii ce, nu suntem fraieri, iar intr-un an, au venit si doi adolescenti sa ne ajute. 🙂
Da, sunt nevoita sa plec capul pentru ca am nevoie de “unpicmaibine”.
Cateodata, cand vad cate un domn “bine” care arunca tigara pe jos inainte de a urca in tramvai, merg langa el si ii spun ca altadata sa fie mai atent. La fel celor care scuipa seminte, le spun ca este dreptul meu sa astept autobuzul intr-o statie de autobuz civilizata. Bineinteles, aceste explicatii vin daca “mi se raspunde smechereste”.
Cred ca putem schimba lumea prin atitudine.
Frumos ca ati publicat acest articol! Mult curaj in continuare, cu bucurie!
Trebuie sa inteleg ca varianta de pe ”Adevarul” a acestui proiect s-a incheiat ? De ce ? Am vazut ca n-ai raspuns comentariilor decat 10 zile, ca o administrare a subiectului dar nu credeam ca se renunta atat de usor pentru subiecte de tipul: ”acel Columbeanu ii reda identitatea Monicai dupa ce-a facut-o de balci doar ca sa arate ca exista si el in peisaj”..
Pari infrant si esti cam tinerel pentru asta. Pentru patania ta din mijlocul de transport, exista comunicarea. Pur si simplu, la intrebarea ”coborati” raspundeai cu un puternic ”da” si te tineai bine pe picioare. Sunt mare fan al mersului cu mijloacele de transport in comun. Vezi acolo oameni de toate calitatile. Nicidecum nu astepti sa intalnesti oameni din ”lumea ta” ci doar sa te inspiri pentru articole. Daca iei subiectele personal, pentru accese filosofice, e bine sa notezi ca nu voi veni la spital sa vad cat de elegant esti legat. Arunca o privire pe strada.. Ti se pare ca sunteti din aceeasi lume ?! Nu avem posibilitatea sa construim o orbita pe care sa circulam dupa standardele noastre. Fie ne adaptam aici, fie ne retragem la manastiri sau in pustie, fie cautam o destinatie superioara (zicem noi).
Pentru intamplarea din parc trebuie sa spun ca nu iubesc cainii defel pentru ca pun stapanire pe mintile oamenilor. Nu-i iubesc special pentru ca nu sunt o specie pe cale de disparitie. Nu-i iubesc pentru ca eu sunt consumatoare de carne si mi-e mila si ar trebui sa spun ca iubesc animalele care sunt sacrificate pentru hrana. Dar cand vine vorba de impartit spatiul pentru care eu platesc taxe, nu-i iubesc din nou pentru ca pentru ei nu se platesc taxe. Eu platesc taxe ca sa stau in oras, platesc taxe ca sa circul pe asfalt, platesc taxe ca sa stau intr-un bloc curat. Peste toate acestea, stapanii de caini nu-si invata animalele (desi o pot face) sa-si faca nevoile acasa la ei, in apartamentul lor si apoi sa curete si se ascund mizerabil totdeauna pe strada altora, la blocul altora.. Orasele au devenit mai rau decat maidanele. Asfaltul reflecta in nasul nostru tot ce i se incredinteaza. Nu e ca la sate unde, desi vaca tocmai a trecut si a lasat-o mare si lata, nu miroase. Pamantul saracul, absoarbe, recicleaza, curata. Am vazut ca stapanii de caini nu iubesc decat cainele propriu; de fapt nu iubesc cainii si abia-i suporta pe ceilalti stapani de caini. Am vazut lucruri urate si foarte urate cu si despre viata alaturi de caini. De ce te mai miri ? Ai idee ca si tu mirosi a caine ? Nu, sigur nu. Pentru ca dragostea de caine si faptul ca stai in casa cu el ti-a creat obisnuinta. Mie mi-e scarba. Mi-e foarte scarba. Ce vina am ca mi-e scarba de oamenii care miros a caini ? Ce vina am ca mi-e foarte scarba de maidanezii jegosi, bolnavi si scarbosi de pe strada ? Ma straduiesc sa nu provoc inconveniente si scarba celor din jur. Atunci, de ce trebuie sa suport ?
Ai renunta la caine ca sa adopti un copil orfan ? Nu, cred ca nu. Cred ca ti-e teama de responsabilitate. E mai simplu cu un caine. Ti se pare un gest destept , de persoana importanta, sa detii sau sa plimbi un caine ? Ti se pare normal ca un caine sa latre din cinci in cinci minute deranjand o strada intreaga doar ca sa ai tu un caine (pentru ca nu te mai poti intelege cu oamenii) ? Mie-mi pare jalnic, subuman.
Imi pare prima treapta in decaderea de la civilizatie, igiena, umanitate.
A ! Cand esti dresor, cand cresti caini de rasa pentru salvarea speciei, cand castigi enorm din serviciile pentru caini, cand cresti caini politisti sau pentru salvarea oamenilor.. cand cresti caini in curtea ta si nimeni nu are de suferit de pe urma activitatii tale, e ok.
Stii cate activitati poti desfasura in slujba oamenilor, a orfanilor, a batranilor, a pamantului, apelor,..in slujba civilizatiei aducatoare de prosperitate ?
…………….. cred ca nu-ti pasa, de fapt……………………….
Oamenii aleg optiunile in viata dupa cum stiu ei mai bine sa se descurce intr-o situatie.
Spre exemplu. Imagineazati ca doamna care a tamponat-o pe prietena dumneavoastra, de fapt, era intr-o situatie la limita. Si din cauza aceasta se grabea foarte tare.
Oamenii nu sunt rai de fapt, doar ca ei raspund cu rau din cauza ca si alti oameni le-au raspuns lor cu rau.
Spre exemplu: imagineazati ca vinzi produse, iar clientii tai sunt de fapt hoti, care incearca sa te fure. Dupa vreo 10 clienti dintr-astia mai poti vedea clientii cinstiti ?
Vreau sa zic, in tot acest comentariu, urmatorul lucru: oamenii se silesc unul pe altul (voit dar de cele mai multe ori nevoit) sa faca rau. Probabil ca ai observat urmatorul lucru, exista in societate un “cerc vicios” in care sunt toti oamenii, iar deciziile luate de un om ii influenteaza pe cei care sunt langa el si tot asa. Bineinteles, fiind un cerc, decizia ta te poate influenta pe tine insuti, dupa un anumit timp in care s-a propagat de la om la om, intr-un mod indirect.
In acest cerc sunt mult mai multe fapte rele decat fapte bune, si din cauza aceasta observi ca, daca faci un lucru bun cuiva, alte persoane iti vor face un lucru rau. Un alt motiv este acela ca unui om ii este mult mai usor sa faca rau decat bine.
Singura solutie pentru a castiga aceasta batalie este EDUCATIA si TELUL.
Fiecare om sa aiba un tel ales dupa ce acel om a primit o educatie buna.