Ţestoasele de baltă din judeţul Cluj sunt în pericol

Atunci când auzim de ţestoase, ne gândim la ţestoasele uriaşe care trăiesc mai multe sute de ani, la broaştele ţestoase din acvariul vecinului sau poate chiar la Ţestoasele Ninja. Cea mai veche grupă a reptilelor din prezent cuprinde în jur de 270 de specii. Mulţi nu ştiu că în România trăieşte o specie autohtonă de ţestoasă de apă dulce, care poate fi întâlnită nu doar în Delta Dunării ci, printre altele, şi în judeţul Cluj.

 Foto: Benkő Zoltán

de Asociaţia „Apáthy István Egyesület”

Broasca ţestoasă de baltă (Emys orbicularis) preferă zonele umede cu vegetaţie deasă şi bogată, aflate de-a lungul braţelor de apă secate. Poate fi întâlnită şi în păduri, în jurul apelor temporare. În acest an, în cadrul unui proiect cu finanţare europeană, specialiştii în protecţia mediului au cercetat populaţiile de broască ţestoasă de baltă observate anterior în două zone protejate Natura 2000. Vestea bună este că specia se regăseşte încă în situl Someşul Mic, în special în braţele moarte, dar, din păcate, în Făgetul Clujului şi Valea Morii nu i-au mai dat de urmă.

Cercetarea a urmărit inventarierea speciei protejate, aceste informaţii fiind necesare pentru realizarea planurilor de management ale siturilor. În cadrul unui proiect european cu titlul „Elaborarea planurilor de management integrat pentru siturile de importanţă comunitară ROSCI0074 – Făgetul Clujului – Valea Morii, ROSCI0356 – Poienile de la Șard și ROSCI0394 – Someșul Mic”, Asociaţia „Apáthy István Egyesület”, o instituţie conexă Institutului Maghiar de Biologie şi Ecologie a Universităţii Babeş-Bolyai, pregăteşte planul de management pentru cele trei situri Natura 2000 din judeţul Cluj.

Ariile protejate au fost delimitate în Uniunea Europeană cu scopul de a proteja mediul de viaţă, de răspândire şi de hrănire din ce în ce mai restrâns al speciilor rare. Aceasta nu înseamnă că în ariile Natura 2000 sunt interzise activităţile umane, ci pur şi simplu că este nevoie de o atenţie sporită la speciile care trăiesc aici şi la prezervarea habitatelor acestora.

Broasca ţestoasă de baltă se întâlneşte peste tot în România, acolo unde se păstrează habitatele umede necesare, dar efectivele de populaţie sunt mult reduse. Din acest motiv este important ca, în special în acele localităţi în care mai pot fi întâlnite broaştele ţestoase de baltă, locuitorii să ştie de existenţa lor şi să contribuie la conservarea acestor populaţii fragile.

In zona Făgetul Clujului – Valea Morii, un sit de 1.667 hectare identificat cu codul ROSCI0074, specia s-a restrâns cu mare probabilitate din cauza faptului că au dispărut condiţiile de viaţă ce i-au fost prielnice, zonele umede fiind desecate. În plus, activităţile umane precum turismul sau arderile care, deşi ilegale, sunt tot mai răspândite, au afectat la rândul lor existenţa speciei.

Situl Natura 2000 Someşul Mic, având codul ROSCI0394, se întinde pe o suprafaţă de 117 hectare în zona localităţilor Dej, Mintiu Gherlii (satele Buneşti, Mintiu Gherlii, Nima, Petreşti şi Salatiu), Mica (satul Mănăstirea) şi Gherla. Aceasta este singura arie protejată desemnată pe cel mai mare râu al judeţului Cluj, iar sistemul netulburat de braţe moarte oferă un habitat umed deosebit între Petreşti şi Mănăstirea. Cu toate acestea, chiar şi în aceste locuri cercetătorii au observat şi fotografiat un singur exemplar de broască ţestoasă de baltă. În acelaşi timp au stabilit că specia poate fi răspândită aproape oriunde în aria protejată de-a lungul râului şi au fost marcate aproximativ 40 de puncte unde broasca ţestoasă de baltă poate să trăiască.

Foto: Gabos Ede

În Someşul Mic efectivele speciei au scăzut în special datorită pescuitului sportiv, în timp ce activităţile agricole desfăşurate în apropierea aşezărilor umane şi arderile au reprezentat un alt factor perturbator. Ierbicidele şi pesticidele care ajung în ape sunt de asemenea dăunătoare broaştei ţestoase de baltă, la fel ca şi pentru alte specii: ea găseşte mai puţină hrană sau această hrană este deja contaminată cu substanţe otrăvitoare. Posibila desecare a zonelor umede rămase încă neatinse periclitează de asemenea conservarea speciei.

Din acest motiv este vital să acordăm atenţie modului în care ne desfăşurăm activitatea în habitatele unde trăiesc ţestoasele sau în apropierea acestora. În plus este foarte important să păstrăm curat mediul înconjurător, adică să fim atenţi să strângem gunoaiele, pentru că broaştele ţestoase, la fel ca păsările, pot să creadă că deşeurile plastice reprezintă o sursă de hrană, şi pot să se sufoce. Dacă se agaţă într-o reţea de plastic uitată acolo, broaștele teștoase rămân captive, se rănesc grav iar carapacea lor se poate deforma.

Broasca ţestoasă de baltă nu este nici pe departe o specie „dăunătoare”, nu prezintă pericol pentru bălţile cu peşte: ea se hrăneşte în principal cu peşti mai mici, bolnavi, răniţi sau slăbiţi, cu reptile, raci, melci, insecte, dar şi cu plante. Specia este activă în perioada martie – iunie. După perioada de reproducere ce ţine până în luna mai, în cursul lunilor mai – iunie femela depune 9-10 ouă în apropierea apei, care eclozează după 57-90 de zile, toamna sau numai în primăvara următoare.

Carapacea unui exemplar adult este de numai 20 de cm lungime. Pielea îi este verzuie, maronie sau neagră, împodobită cu pete sau dungi galbene sau albe. Pot fi întâlnite şi exemplare complet închise la culoare, dar şi exemplare de culoare galbenă. Pentru a se apăra, broasca ţestoasă de baltă îşi poate băga capul, membrele şi coada în carapace, astfel ca nimeni şi nimic să nu o poate atinge.

În trecut ţestoasele au fost vânate şi consumate cu predilecţie, carnea sa reprezentând hrană de post, acesta fiind un factor ce a contribuit la restrângerea efectivelor sale. În zilele noastre, pe lângă distrugerea habitatelor, cel mai mare pericol pentru broasca ţestoasă de baltă îl reprezintă păstrarea ilegală în captivitate, pe post de animal de companie. Dacă întâlnim o broască ţestoasă de baltă rănită, să o ducem la un medic veterinar, iar până se vindecă să avem grijă de ea, dacă nu există altă soluţie, dar apoi să o ducem înapoi acolo unde am găsit-o şi să o lăsăm liberă! Dacă problema nu o reprezintă decât nişte căpuşe ce i s-au prins în zonele moi ale pielii, putem să intervenim noi înşine şi să le scoatem cu o pensetă. Dacă aflăm că cineva ţine în captivitate broaşte ţestoase de baltă, să îi atragem atenţia asupra faptului că acest lucru este ilegal şi, dacă este cazul, chiar să anunţăm poliţia.

Un alt factor de periclitare pentru broaştele ţestoase ce trăiesc în libertate îl reprezintă faptul că persoane iresponsabile dau drumul în natură unor exemplare alogene de broască ţestoasă, de pildă ţestoasa de apă cu tâmple roşii, care restrâng mediul de viaţă şi aşa limitat al speciilor autohtone. Să nu încercăm să împerechem speciile de ţestoase autohtone cu cele străine, achiziţionate în magazinele de specialitate, pentru că vom face mai mult rău decât bine. Dacă vrem să scăpăm de animalele ţinute acasă, să le ducem înapoi în magazinele de profil.

În culturile din Orientul îndepărtat, ţestoasa este un simbol al vieţii îndelungate şi sănătoase, dar şi al siguranţei financiare. Chiar şi dacă nu credem în feng shui, este dovedit faptul că ţestoasa de baltă este un actor important al ecosistemelor noastre, care ar lăsa un gol imens în urma sa dacă ar dispărea definitiv din cauza activităţilor umane iresponsabile.