Testele de stres pentru centralele nucleare – praf în ochii europenilor

În contextul în care Comisia Europeană a făcut ieri publice rezultatele testelor de stres efectuate la toate centralele nucleare din Uniunea Europeană (UE), organizația TERRA Mileniul III readuce în discuţie o serie de argumente care arată că derularea acestor teste n-a fost altceva decât constaterea stării de fapt. Testele s-a făcut în pripă, fără o metodologie clară, aplicabilă cel puţin la nivelul statelor membre UE, iar recomandările Comisiei Europene în urma unui an de analize nu au nicio putere legală.

de Terra Mileniul III

Întregul proces de evaluare lasă loc abuzurilor, doar pentru a demonstra publicului cât de sigure sunt centralele nucleare.

Testele de stres efectuate pentru centralele nucleare de pe întreg teritoriul Europei – în forma în care au fost ele definite de ENSREG – nu îndeplinesc cerințele Consiliului UE, nici așteptările publicului european pentru o evaluare reală a siguranţei globale. Ele nu oferă o metodă pentru a compara marjele de siguranța ale diferitelor centrale (şi tipuri de reactor), și nici nu răspund la întrebarea „Cât de sigure sunt aceste centrale nucleare, în realitate?”

Scenariile care au stat la baza testelor de stres sunt incomplete. Scenariile privind funcționarea internă în situații precum incendiile, scurgeri ale conductelor, defecțiuni ale valvelor, erori umane și combinații ale acestora nu sunt luate în calcul în realizarea testelor. Scenariile unor evenimente externe, precum prăbușirile de avioane sunt, de asemenea, excluse din raport.

Calitatea sistemelor de siguranță și ale componentelor centralei, cum ar fi materialul instalațiilor,  al bazinului reactorului al valvelor și pompelor, al echipamentelor de control și de manevrare nu a fost supusă investigațiilor.

Efectele uzurii, în principal cea a echipamentelor și efectele îmbătrânirii centralei nu sunt luate în considerare.

Specificațiile testelor nu definesc criteriile de evaluare pentru verificarea caracteristicilor unei centrale din punct de vedere al siguranței acesteia. Nu sunt definite criterii pentru a determina așa-numita ”robustețe” a centralei. Rezultatul final al testelor de stres depinde practic de ”încrederea” în rapoartele operatorilor centralei.

Experții implicați în realizarea ”testelor de stres” sunt aceiași care au fost responsabili de siguranța nucleară și în trecut. Comisia Europeană (CE) nu este în măsură să depășească problema lipsei de independență, pentru că nu are expertiză tehnică.

Prevenirea accidentelor nucleare – care ar trebui să stea în centrul prevederilor referitoare la siguranţa nucleară – este practic exclusă din aceste teste de stres.

„Apreciem răspunsurile oferite de CNCAN Comisiei Europene, în urma raportului de evaluare al experţilor, însă considerăm că ele au fost selective, făcând referire la noţiuni vagi şi greu de înţeles de publicul larg. În acest timp, rămân neabordate o serie de probleme pe care CE le-a semnalat în acelaşi document”, a declarat Ioana Ciută, director executiv TERRA Mileniul III. Ea a subliniat principalele deficienţe în răspunsul CNCAN oferit Comisiei Europene:

–          Scenariul de accidente severe nu stă la baza emiterii licenţei de operare a centralelor nucleare care operează în România, iar CNCAN a formulat recent (decembrie 2010) o solicitare de reglementare a acestui aspect. Această evaluare este totuși o componentă a procesului de analiză periodică a siguranței (PSR).

–          Marjele pentru condiții meteo extreme nu sunt cuantificate în raport.

–          României i-a luat ceva mai mult timp decât fusese stabilit inițial în WENRA (2010) pentru a introduce în cerințele de reglementare toate nivelurile de referință (inclusiv cele relevante pentru managementul acidentelor). Realizarea acestora este prevăzută acum pentru sfârșitul anului 2012.

În pofida limitărilor testelor de stres prezentate și ținând cont de deficiențele metodelor de analiză, rezultatele acestora ar putea fi totuși utile pentru furnizarea unor informații suplimentare și pentru o estimare inițială a capacității centralelor individuale de a rezista în fața câtorva importante evenimente externe (în principal cutremure și inundații).