Teoriile conspiraționiste nu sunt crezute nici de conspiraționiști

Un prieten mi-a povestit de un mason care i-a mărturisit în șoaptă că în spatele masoneriei mai e o masonerie, cea adevărată și că ei, masonii mai mici, sunt păcăliți. Întrebarea imediată e bineînțeles: dacă ești mințit de ai tăi, de ce mai rămîi cu ei?

Conspiraționiștii nu cred cu adevărat în teoriile conspiraționiste, le folosesc doar ca o alternativă la teoriile autorității, cele oficiale, față de care sunt suspicioși. Acest lucru se vede cel mai bine din faptul că un conspiraționist nu-și bate capul cu logica și coerența propriilor credințe.

De exemplu, cei care credeau că Osama Bin Laden era deja mort cînd l-au prins americanii cred, în aceeași măsură, că Bin Laden e încă în viață. Rațiunea acestei aberații e de genul – nu contează dacă teoria mea e adevărată, important e că ce ne spun oficialii e fals.

O cercetare publicată în Social Psychological and Personality Science arată că cu cît mai puternică e credința conspiraționiștilor că prințesa Diana și-a înscenat moartea, cu atît mai mult cred ei – aceeași indivizi – că a fost omorîtă. A doua variantă nu o contrazice pe prima, cum ni se pare nouă, după logica noastră limitată, dimpotrivă, o întărește. O teorie a conspirației plus o teorie a conspirației, fie ea și contradictorie cu prima, egal o teorie a conspirației mai solidă. Argumentele nu trebuie să fie coerente, trebuie să fie cît mai multe ca să poată ține piept variantei oficiale. Nu trebuie nici măcar ca el să-și creadă narațiunile, important e ca ele să fie diferite de cele ale autorității.  Pentru un conspiraționist, acest text e încă o dovadă că teoriile sale sunt adevărate, pentru simplul motiv că ce spun eu acum e logic, iar logica e autoritate pură.