Cum ar fi ca, într-o bună zi, telefonul mobil la care vorbim uneori prea mult să fie capabil să înţeleagă cum ne simţim, să ne perceapă starea de spirit, emoţia? Ei bine, nu trebuie să aşteptăm prea mult acea zi, pentru că o echipă de cercetători de la Universitarea Rochester din New York a creat un program care poate detecta emoţiile umane prin simpla ascultare a tonului vocii.
Programul nu are treabă cu discuţia în sine, nu adună informaţii despre schimbul de replici şi nu se bazează pe cuvinte, ci doar pe tonul vocii din timpul conversaţiei, pe care îl analizează. Astfel, poate indica o gamă de emoţii, de stări, precum tristeţe, fericire, frică sau dezgust. Toate testele de până acum au avut o rată de 81% de succes în identificarea corectă a emoţiilor de către program. „Practic, ne folosim de trăsături ale vocii, cum ar fi accentuarea sau energia, pentru a detecta emoţiile”, explică Wendi Heinzelman, liderul echipei de cercetare şi dezvoltare a programului. Ea susţine că mai este încă multă muncă de făcut pentru perfecţionarea acestuia, dar în viitorul apropiat el ar putea fi folosit în cercetări de piaţă, pentru detectarea emoţiilor din vocea oamenilor care răspund unor întrebări sau în psihologie, pentru a ajuta oamenii să înţeleagă cum sunt percepuţi de către ceilalţi. Totodată, ar putea ajuta roboţii să înţeleagă spectrul emoţiilor umane, lucru care ar putea duce la o relaţionare mai uşoară, în viitor, într-un mediu de muncă, între oameni şi roboţi.
Singura „hibă” majoră a programului este că se descurcă atât de bine numai cu voci deja cunoscute, despre care are informaţie, în vreme ce în cazul unei voci noi identificarea emoţiilor a reuşit numai în 31% din cazuri. Şi nu ar fi deloc practic ca funcţionarea programului să se bazeze pe informaţii culese dinainte despre o persoană (tonalitate, exprimare etc.). Scopul său este să poată fi folosit cu orice voce, în orice situaţie. Astfel, îmbunătăţirea programului trebuie să îl ducă înspre a fi capabil să identifice emoţii în cazul oricărei voci, cu un număr limitat de date; dar „este, oare, posibilă crearea unui sistem generic care să recunoască emoţiile?”, se întreabă chiar creatoarea programului. Deocamdată, ea şi echipa ei şi-au propus să încerce să introducă în program date referitoare exclusiv la emoţii specifice vocilor feminine, cât mai variate, pentru a vedea dacă, ulterior, o voce feminină nouă va fi corect interpretată din punct de vedere emoţional de către program. De asemenea, programul nu funcţionează în locuri zgomotoase, fiind testat doar în spaţii liniştite, aşa că asta este încă o problemă la care cercetătorii lucrează.
Sursa: Live Science
Foto: If It Doesn’t Kill Us