Teleempatia: o posibilă rețea socială a creierelor

0

Imaginați-vă o lume în care nu este nevoie să vă exprimați gândurile sau emoțiile în cuvinte, ci în care îi puteți lăsa pe alții să experimenteze direct stările voastre mentale. Este ceea ce scriitorul american Michael Chorost a numit „teleempatie”: capacitatea de a simți emoțiile altei persoane prin intermediul unei conexiuni tehnologice la creierul ei. Sună de pe altă planetă, însă specialiștii spun că nu ar fi ceva imposibil grație tehnologiei moderne.

Michael Chorost a aflat de fapt la prima mână ce înseamnă să fii conectat direct la un dispozitiv electric, în urma unui implant cohlear suferit după ce a surzit. În cărțile sale a descris o lume în care oamenii își au creierele conectate între ei, un scenariu care ar falimenta rețele sociale online precum Facebook din moment ce informațiile s-ar scurge prin rețelele sociale ale creierului. Lumea virtuală ar fi înlocuită de lumea minții.

Aplicațiile clinice ale interfețelor creier-computer le includ pe cele bazate pe electroencefalografie, o tehnologie ce poate fi folosită pentru a le permite oamenilor paralizați să opereze un computer prin gânduri, și stimulatori cerebrali folosiți pentru tratarea simptomelor motorii ale bolii Parkinson și distoniei. Aceste tehnologii sofisticate par însă depășite în comparație cu ce a descris Chorost în cartea sa.

Pentru a atinge teleempatia, scriitorul american are nevoie de nanofibre care să se furișeze printre capilarele cerebrale, să trimită și să primească informații, și de raze laser care să activeze și dezactiveze neuroni individuali în funcție de  lungimea de undă a luminii, procedeu cunoscut sub numele de optogenetică. S-a dovedit deja că nanofibrele pot fi dezvoltate în creierul rozătoarelor, iar optogenetica a fost folosită la rozătoare pentru a declanșa amintiri individuale și genera anumite comportamente.

Chorost supraestimează însă tehnologia. El susține că dacă aceste dispozitive mai sus amintite s-ar dezvolta asemenea implantului cohlear, vor ajunge să fie considerate rutină. Însă nu ia în calcul faptul că intervenția chirurgicală pentru implantul cohlear, care implică perforarea craniului, nu este lipsită riscuri, însă acestea sunt justificate de beneficiile terapeutice. În schimb, intervențiile chirurgicale opționale gândite de el nu anunță beneficii comparabile.

Sursa: Newscientist

Foto: Reuters

Citiți și:

Neuroni care ‘vibrează la unison’. De unde vine empatia? Despre neuronii-oglindă și creierul social

Generarea de noi neuroni – cheia adaptării la nou

“Addicted to love”: Dragostea, chimie sau sentiment?

VIDEO. Cum se poate conduce o mașină cu puterea minții


Tags:



Leave A Reply