TEI – Traduceri Ecologice Independente – începe o bibliotecă virtuală gratuită pe teme eco

Fără să mai aștepte ca editurile mari să includă în oferta lor traducerea unor cărți esențiale din domeniile agriculturii ecologice, energiilor alternative ș.a.m.d., TEI – Traduceri Ecologice Independente – își propune să traducă gratuit o parte dintre aceste titluri, pe care le pune la dispoziția cititorilor în format electronic, tot fără costuri. Primul volum, disponibil pentru lectură și descărcare fără costuri de pe Scribd, este un ghid practic de permacultură, din care vă invităm să citiți un fragment mai jos.

 

“În loc de reziduuri de gândire ambalate țipător, oferim acces la cunoașterea practică. Complet gratuit, dar din dar, fără pretenții, fără trufie și fără clauze ascunse. O bibliotecă a independenței reale față de sistemul absurd în care am fost aruncați în ultimile decade. O serie de cărți care, nădăjduim, vor fi pașaportul de independență în gândire și în fapte al fiecăruia dintre noi”, anunță cu entuziasm prezentarea TEI,  care caută colaboratori dispuși să traducă pe bază de voluntariat astfel de cărți.

Primul volum, disponibil pentru lectură și descărcare fără costuri de pe Scribd, este un ghid practic de permacultură, din care vă invităm să citiți un fragment în cele ce urmează. Acestă primă carte, tradusă voluntar, care poate fi downloadată gratuit de aici, îi aparține unui fermier austriac, Sepp Holzer, care și-a dezvoltat propriile tehnici de permacultură încă din anii 60. Prin ”Permacultura. Ghid practic pentru agricultura la scară mică”, Holzer încearcă să răspundă celor mai frecvente întrebări și probleme legate de permacultură, ale cărei principii, experimentate timp îndelungat la propria fermă, deschisă acum și publicului, le explică într-o manieră accesibilă potențialilor fermieri. Înainte să vă prezentăm introducerea lui Holzer la această carte, vă reamintim că cei de la TEI, aflați la început de drum, caută voluntari pentru traducerea altor volume reprezentative pentru domeniile ecologiei, din engleză, franceză sau germană. Dacă vreți să dați o mână de ajutor la crearea acestei biblioteci, le puteți scrie fie pe adresa [email protected], fie îi puteți contacta pe pagina lor de Facebook.

Sepp Holzer – Permacultura. Ghid practic pentru agricultura la scară mică

Mulți oameni par că și-au pierdut capacitatea de a gândi independent și de ase simți responsabili pentru planeta noastră și pentru viitorul ei. Rezultatul este o lipsă derespect pentru natură și pentru viețuitoare. Zeci de mii de hectare de tufăriș și junglă suntincendiate pentru a face loc monoculturilor și, desigur, odată cu ele, orice formă de viață sălbatică este distrusă. O mână de oameni profită pe seama unor populații întregi care nu știu cum să-și producă singuri hrana. Sărăcia și greutățile pe care le îndură oamenii din„țările în curs de dezvoltare” nu cunosc limite! Bătrâni și tineri deopotrivă sunt tratați caniște gunoaie și trăiesc pe străzi de pe o zi pe alta.

Numai cei puternici au drepturi – iar asta am văzut și simțit pe pielea mea. În plus, aceste lucruri se întâmplă în zone unde nimănui nu ar trebui să-i fie foame, pentru că solul este fertil, iar clima este favorabilă. Ar trebui săexiste hrană mai mult decât suficientă pentru fiecare. Mulți oameni și-au pierdut terenurile în favoarea unor latifundiari și, ca urmare, nu au mai putut produce hrană pentru familiilelor. Independența le-a fost luată, și e foarte greu de recuperat. Așa că mulți dintre acești oameni supraviețuiesc la periferiile orașelor, în condiții jalnice, în vreme ce pământul loreste, implacabil, supraexploatat și distrus. Mulți oameni cred că așa ceva nu se poate întâmpla în Europa, dar acestea se întâmplă deja de mult timp! Cele mai multe dintre fermele mici produc doar un venit subsidiar, pentrucă fermierii nu mai știu cum să facă trăiască din ele. Astăzi, foarte puțin oameni îndrăznescsă-și taie un drum propriu și să ia considerare metode de agricultură alternativă. În loc deasta, mulți oameni caută programe de subvenții care să le dicteze cum să-și conducă treburileși cum să-și modifice fermele. Astfel, cantitatea primează asupra calității și fermierii încearcă să compenseze prețurile mici cu un volum mare de produse. Rezultatul este o monocultură menținută prin cantități enorme de chimicale.

Mulți oameni sunt descurajați de obstacolele birocratice care li se ridică în drum atunci când încearcă să aplice metodele agriculturii alternative. Este de datoria fiecărei persoane să își apere drepturile, pământul și chiar ideea lor de democrație și vadă în acestea niște principii. Dacă nu facem acest lucru, există un mare pericol să ne trezim într-o dictatură adminsitrativă și birocratică. Am descris deja în prima mea carte cât de dificil este să îți trasezi propriul drum. Acum câțiva ani, am avut un vizitator din Noua Zeelandă. Acest vizitator este cel ce a fost Joe Polaischer – viețile noastre au avut trasee similare. El a decis să părăsească Austria și să emigreze în Noua Zeelandă pentru a înființa acolo o fermă permaculturală în condiții difcile. A avut vizitatori din toată Europa și oamenii au fost foarte încântați de ceea ce a reușit el. Joe era un om remarcabil. Era profesor și avea foarte multă experiență practică – exact de ceeea ce avem noi nevoie acum. Reușitele sale ar trebui să fie o dovadă limpede că pe partea cealaltă a lumii există oameni care vor să trăiască în armonie cu mediul înconjurător, și nu împotriva lui. Să tratăm cu respect celelalte viețuitoare și planeta și să nu ne lăsăm răpiți derivalitate, gelozie sau ură – aceasta este singura cale. (…)

 În 1962, la vârsta de 19 ani, am preluat ferma părinților mei din Lungau, Salzburg.De atunci, am gestionat Krameterhof-ul în felul meu. Am construit iazuri, terase și grădini, am crescut pești și vite sălbatice, am crescut ciuperci, am înființat o pepinieră pomicolă alternativă și multe altele. În ciuda faptului că există multe specializări spre care o fermă se poate orienta, pentru mine a fost important că nu m-am orientat spre nici o sursă care să producă venit. Mi-am dorit să rămân cât se poate de flexibil, ca să potreacționa mereu la schimbările pieței. În plus, în acea perioadă interesele mele erau așa de răsfirate că nu mă puteam decide să mă limitez la o singură specializare. Peste ani, această decizie s-a dovedit a fi de nenumărate ori corectă. Este adevărat că mulți oameni m-aunumit „nebun” în perioada când eram un tânăr fermier. Ei spuneau că metodele mele nu vor produce prea mult și în curând voi fi nevoit să vând ferma, dar succesul meu a dovedit că am avut dreptate în cele din urmă. De atunci am reușit să dublez suprafața fermei Krameterhof, în timp ce mulți dintre criticii mei au trebuit să-și vândă fermele sau să caute surse de venit suplimentare. Acum Krameterhof se întinde pe 45 hectare, la atitudini cuprinse între 1000 și1500 m deasupra nivelului mării, de-a lungul versantului sudic al masivului Schwarzenberg. Oamenii încă mă mai numesc „nebun”, dar asta nu mă mai deranjează.

Am înțeles că foartemulți oameni acceptă cu mare dificultate faptul că faci lucrurile într-un mod care nu este recunoscut la scară largă. Asta te face imprevizibil și greu de controlat, lucru pe care mulți oameni îl consideră amenințător.Metodele mele de agricultură mi-au provocat multiple conflicte cu autoritățile și câteva dintre aceste dispute au fost extrem de obositoare. Am avut nevoie de multă rezistență fizică și tărie de caracter ca să trec peste ele și să nu mă las descurajat. Un conflict cu sistemul nostru administrativ arogant, care mi-a făcut dificilă viața de fermier independent, mi-a provocat multe nopți albe. Momentele dificile au fost dese și nu știu cum am reușit să trec prin ele. Din fericire, soția mea, Veronika, m-a sprijinit mereu necondiționat și a fost alături de mine în toți acești ani, mi-a dat tăria de a continua în ciuda tuturor condițiilor impuse de autorități, a taxelor speciale și a altor șicane. Mi-am recăpătat puterea și cu ajutorul naturii: oricând terminam cu un alt proces obositor sau citeam unul din multele rapoarte de expertiză impracticabile, ieșeam la plimbare printre culturi și, ore întregi, adunam semințe pe care le semănam din nou în locuri diferite. Observarea plantelor și a animalelor mele mi-a dat, de asemenea, un plus de energie. Natura și familia m-au ajutat să perseverez în ciuda birocrației de coșmar. Nu pricep cum o persoană cu atât de multe idei inovatoare să aibă parte de atât de multe obstacole și piedici puse în cale. Pentru că nu m-am lăsat intimidat și nu am tăcut doar pentru a le oferi satisfacție oamenilor, am dobândit reputațiade „fermier rebel”. Faptul că este imperios necesar să devii un fermier „rebel” ca să conduci o fermă în armonie cu natura este un lucru foarte trist!

Sistemul administrativ a devenitsupradimensionat și omoară din fașă orice gând creativ. Este responsabilitatea celor de la putere de a rezolva aceste probleme.Trebuie să transpunem democrația în principiile după care ne ghidăm în loc să fim ca oile în turmă și să urmăm orbește gloata; altfel, într-o zi ne vom pierde democrația și drepturile. La ferma mea nu am probleme cu populațiile mari de „dăunători”, deoarece natura este perfectă și menține totul în echilibru. Îmi doresc doar ca sistemul nostru administrativ să fie reglat într-un mod similar, ca birocrația să nu ne mai împingă până la limită și să nune mai pedepsească pentru că gândim creativ. Cred că toți trebuie să lucrăm la combaterea acestei situații insuportabile și să aducem acestă „suprapopulare birocratică” înapoi sub nivel normal.

În vara anului 1995, am primit o scrisoare de la Universitatea Resurselor Naturale și Știință Aplicată Vieții din Viena, în care mă întrebau dacă ar putea ține un seminar la Krameterhof. Prin intermediul acestui seminar am aflat pentru prima oară că există o denumire pentru metodele mele agricole: „permacultură”. Acest cuvânt a fost inventat de ecologistul australian Bill Mollison și de studentul lui, David Holmgren, și provine dintermenul de „agricultură permanentă”. Un sistem permacultural este un sistem care imită natura, fiind bazat pe cicluri naturale și ecosisteme. Unii dintre studenții de la seminar mi-au trimis câteva cărți despre permacultură. Pe măsură ce citeam cărțile, nu puteam decât să fiu de acord cu argumentele din ele. Gândurile și ideile fundamentale din acele cărți erau incredibil de asemănătoare cu propriile mele metode. Am descoperit că, deși existau mai multe ferme noi ce susțineau că folosesc metodele „permaculturii”, nu exista nici măcar una care să funcționeze în același mod ca ferma noastră de la Krameterhof. Asta deoarece conceptul de permacultură a fost dezvoltat pentru prima oară în 1978, în timp ce eu am început săfac grădini și iazuri și experimentam sisteme sustenabile din tinerețea mea. Metodele meleau avut timp să se dezvolte mai bine de 40de ani. Am avut timp să le îmbunătățesc în continuu și să le dezvolt în așa fel încâtsă am acum cât mai puțin de muncă șitotuși să am recolte bune. Era evidentpentru mine că fac lucrurile imitând ciclurile naturale. Ce aspect al naturii pot să îl mai îmbunătățesc în plus, când natura funcționează perfect? De fiecare dată când am încercat să depășesc natura, am realizat rapid că doar m-am obligat pe mine la mai multă muncă și am cauzat pierderi mai mari de recoltă. Așa că întotdeauna m-am întors la calea naturală, care, în ceeace mă privește, s-a dovedit a fi singura corectă.

Principiile de bază ale permaculturii sunt:

Toate elementele dintr-un sistem interacționează între ele.

Multifuncționalitate: fiecare element îndeplinește mai multe funcții și fiecare funcție este îndeplinită de mai multe elemente.

Folosește energia practic și eficient, lucrează cu energie regenerabilă.

Folosește resursele naturale.

Sisteme intensive pe arii restrânse.

Utilizează și formează ciclurile și procesele naturale.

Sprijină și utilizează efectul de muchie (creând structuri la scară mică foarte productive).

Diversitate în loc de monocultură.

Metodele mele agricole îndeplinesc toate aceste criterii. Când, într-un final, mi s-asugerat să-mi etichetez ferma ca fiind bazată pe principiile permaculturii, și să o deschid către public, am fost de acord.Din nefericire, am aflat imediat ca există mulți proiectanți de sisteme permaculturale și permaculturaliști cu stiluri proprii, care se preocupă mai mult de teoria permaculturii și care nu au nici măcar o idee vagă despre cum să o pună în practică. În proiectarea sistemelor permaculturale, experiența practică este indispensabilă. Este dificil să ai o înțelegere a naturii doar din teorii. Doar cei cu experiență personală pot da consultații profesionale. Așa că euconsider ca fiind potrivit să-și ofere serviciile de proiectanți permaculturali doar cei care au câștigat destulă experiență practică de-a lungul unui număr de ani. O mică experiență de lucru  și câteva cursuri scurte cu siguranță nu sunt suficiente. De aceea sfătuiesc pe oricine e interesat de principiile permaculturii, să afle câtă experiență practică au acei consultanți și să nu se bazeze doar pe mărturii și alte referințe. O bună idee ar fi să arunci personal o privire la birourile consultantului sau proiectantului înainte de consultație. Asta îți va spune multe despre cunoștințele și abilitățile lor.

Permacultura-Holzer încorporează proiectarea (crearea de terase, straturi supraînălțate, grădini acvatice, iazuri, șanțuri de depozitare a humusului și microclimate), agricultură forestieră (integrarea pomilor și a arbuștilor în agricultură), piscicultură, creșterea plantelor acvatice, creșterea animalelor, creșterea fructelor, pășuni alpine și creșterea plantelor alpineși medicinale. Nici chiar turismul nu este exclus. Economia și ecologia nu sunt în contradicție.Permacultura-Holzer datează din 1962 și se bazează pe zeci de ani de experiență neîntreruptă în agricultură. Trebuie să vezi și să înțelegi această tehnică ca pe un întreg, așa încât s-opoți folosi în mod profitabil. Numai cei care practică permacultura pot s-o înțeleagă și să o transmită și altora. Tocmai de aceea nu are nici un sens să creezi pur și simplu un sistem ca al meu. Trebuie să-l înveți de unul singur, ca și cum ai învăța alfabetul la școală. Ăsta estesingurul mod în care poți avea succes și să-ți câștigi fericirea din el. Principiile permaculturii funcționează peste tot în lume, după cum am văzut în timp ce lucram la proiectele mele dinColumbia, Tailanda, Brazilia, SUA și Scoția.

 Poți afla informații actualizate despre proiectele mele, precum și lecturi, seminarii și plimbări ghidate prin Krameterhof pe site-ul nostru www.krameterhof.at/en. Dinnefericire, ca rezultat al interesului public crescut nu mai putem răspunde tuturor mesajelor și întrebărilor care ajung la noi. Facem apel la înțelegere din partea dumneavoastră și sperăm că această carte vă poate răspunde măcar la unele din acele întrebări.