Tbilisi 2011. București 1991

3

Tbilisi este Bucureştiul în urmă cu douăzeci de ani. Un Bucureşti în care casele vechi din centru nu au fost înlocuite cu blocuri, ci lăsate să se-nvechească şi să se încline în toate direcţiile.

de Eugen Hriscu, psihoterapeut (eugenhriscu.ro)

În Tbilisi, ca în Bucureştiul anilor ‘90, străzile şi parcările sunt pline de maşini de lux.. parterul clădirilor adăposteşte, din 50 în 50 de metri, fie un casino, fie o casă de schimb valutar.. supermarketurile afişează în ferestre doar sticle cu alcool, iar preşedintele trăieşte într-un palat în mijlocul mahalalei..
în Tbilisi, ca în Bucureştiul anilor ‘90, oamenii se îmbrăca în negru şi circulă cu maxi-taxi..
în Tbilisi, ca în Bucureştiul anilor, ‘90 drogurile sunt peste tot şi nimeni nu vorbeşte de ele.. poliţia te poate aresta şi pentru cele 0,05 grame de substanţă adunată de pe pereţii unei seringi folosite, iar consumatorii se ascund şi continuă să trăiască şi să moară cu seringa în venă..
în Tbilisi, ca în Bucureştiul anilor ‘90, există o închisoare de lux, unde oaspeţii de peste hotare sunt invitaţi să vadă celulele cu șase paturi şi pereţii proaspăt vopsiţi ai camerelor unde 50 dintre ei primesc tratament.. ace sterile nu există, pentru că în Tbilisi, ca în Bucureştiul anilor ‘90, oficial nu există droguri în închisori.. nici sex între deţinuţi, deci nici nevoie de prezervative nu e..
în Tbilisi, ca în Bucureştiul anilor 2020, există o catedrală urâtă şi mare.. cea mai mare, de fapt a treia cea mai mare catedrală ortodoxă din lume.. oamenii sunt foarte mândri de ea şi nimeni nu socoteşte ce s-ar fi putut de fapt face cu banii care au ridicat-o.. este atât de mare, încât în subsolul ei au mai construit o biserică.. iar curtea catedralei mai adăposteşte încă şapte lăcaşuri de închinăciune.. drumul până la porţile neterminate e presărat cu hârtoape, cerşetori şi maşini mercedes..
în Tbilisi, cei de vârsta mea şi-au petrecut jumătate din viaţă în condiţii de război şi asta se vede..
în Tbilisi, oamenii au trăit nu doar cu anxietatea nenorocirii mereu anunţată la televizor sau în ziare şi asta se vede..
la treizeci de kilometri de Tbilisi, există o biserică din secolul şase şi înăuntru se mai găseşte, încă, o piatră octogonală.. este postamentul pe care, în urmă cu o mie cinci sute de ani, se ridica una din primele cruci ale creştinismului care urma să cucerească lumea..
şi această biserică şi altele ca ea reprezintă spiritul poporului georgian.. şi asta se vede pe stradă, în felul în care oamenii te privesc îndelung în ochi, fără frică..
şi aici.. lucrurile se despart iremediabil..

Citiți și:

Sighetul Marmației: Mai mult decât Memorialul Victimelor Comunismului

Călătorie spre Capătul Pământului: Rezervaţia Naturală Peninsula Valdez, Argentina

Călătorie spre Capătul Pământului: Cea mai mare colonie de pinguini din America de Sud, Punta Tombo, Argentina

Călătorie spre Capătul Pământului: Puerto Madryn şi Trelew, Argentina – pinguini, delfini, lei de mare sau elefanţi de mare la discreţie

Călătorie spre Capătul Pământului: De ce este “Perito Moreno” erou naţional argentinian?

Călătorie spre Capătul Pământului : Bariloche, oraşul ciocolatei argentiniene

Călătorie spre Capătul Pamântului: Mendoza, orașul vinului argentinian

Călătorie spre capătul pământului: Revelion pe ritmuri latin-americane

Călătorie spre capătul pământului: Santiago în două zile

Călătorie spre capătul pământului: Impresii din Santiago de Chile

Călătorie spre capătul pământului: America de Sud pe cont propriu

Tags:



3 comentarii

  1. buna!
    eu locuiesc acum in Georgia,pentru un an si intr-adevar tot ce ai scris in articol este adevarat,din pacate. Tbilisi,insa este singurul oras din Georgia care este cat de cat dezvoltat…alte orase arata ca satele romanesti de acum 10 ani.Georgenii au tendinta de ascunde totul sub covor de dragul religiei si traditiei.
    Mi-a placut articolul.

  2. Pingback: Mihaela şi Ştefan străbat Africa neagră în căutare de locuri şi oameni de neuitat » Think Outside the Box

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger